Săptămâna asta aflăm cum arăta insula din zona Hațegului pe care trăiau dinozauri pitici, cum a ajuns Tetrisul, creat într-un laborator controlat de KGB, în centrul unor dispute încâlcite pentru drepturi și cine ar fi inventat, cel mai probabil, numele Sorin. Aflăm cum își face rost de mâncare un delfin hoț, de ce focul ar fi contribuit la apariția limbajului vorbit și cum o epidemie de gripă a cailor a blocat New Yorkul în 1872. Plus un raport făcut cu AI care aproape a declanșat o operațiune militară împotriva unei nave chinezești, un italian de 101 ani care încă desenează de mână produsele companiei și găurile negre care vibrează ca un clopot. La capitolul ieșit din casă, Strada de C’Arte împlinește 15 ani, muzica lui Enescu se aude la lumina a mii de lumânări, iar copiii pot testa activități extrașcolare la Târgul Mommy HAI. Și altele, doh!
Una, alta
Insula din România pe care trăiau dinozauri pitici
Acum 70 de milioane de ani, zona Hațegului făcea parte dintr-o insulă subtropicală de aproximativ 80.000 km², comparabilă cu Hispaniola, într-o Europă care era atunci un grup de insule. Marius Comper prezintă această lume, pe mariuscomper.uk, într-un proiect interactiv care îți arată cât de mari erau animalele în comparație cu un om. Mulți dintre dinozaurii de aici erau de mici dimensiuni: Magyarosaurus măsura sub 3 metri și cântărea mai puțin de o tonă. Deși mici, exemplarele studiate erau adulte, după cum arată analiza secțiunilor de os. O excepție era Uriash kadici, un titanozaur de 5-8 tone, descris în 2025. Hatzegopteryx, o reptilă zburătoare cu o anvergură de 10-12 metri, ar fi putut fi cel mai mare prădător al insulei. Balaur bondoc, descoperit la Sebeș în 2009, avea câte două gheare curbate la fiecare picior. Povestea descoperirilor începe în 1895, când Ilona Nopcsa a găsit primele oase, pe care fratele ei, Franz, le-a studiat. Proiectul include o hartă a descoperirilor, un joc și locuri de vizitat în Geoparcul UNESCO Țara Hațegului.
Cât de mult s-a schimbat România de când te-ai născut
Inviatamea.ro este un foarte mic tool care vă permite să vedeți cât s-a schimbat România pe parcursul vieții voastre. Ia datele din surse oficiale (ONU, FAO, Banca Mondială, EEG, Global Carbon Project și multe altele). Proiectul este realizat de Dorin Spoaller, lector universitar doctor la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării (FSPAC), Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. M-am jucat puțin cu acest tool și e chiar interesant. Enjoy.
Istoria complicată a jocului Tetris
La începutul lunii, administrația Trump a lansat Build the Wall, un joc cu mesaj politic, inspirat de Tetris. The Tetris Company a sugerat pe X că ar putea lua măsuri legale, iar Casa Albă a retras jocul după patru zile. În The MIT Press Reader, Julien Mailland, autorul cărții „Soviet Blocks”, urmărește firul disputelor din jurul Tetrisului. Compania susține că are drepturi exclusive asupra formelor pieselor, deși matematicianul Solomon Golomb descrisese aceste forme, numite tetrominouri, încă din 1953. Alexei Pajitnov a creat jocul într-un laborator controlat de KGB, de unde jocul a început să circule neoficial, copiat pe dischete. Potrivit autorului, după căderea URSS, funcționarul Nikolai Belikov a transferat drepturile unei firme din Delaware, a primit 15 milioane de dolari printr-un acord cu Pajitnov și Henk Rogers și a ascuns banii prin firme offshore. Cât despre Vadim Gerasimov, programatorul versiunii MS-DOS, acesta a fost eliminat din lista creatorilor.
Cine ar fi inventat numele Sorin
Numele Sorin are o istorie mult mai scurtă decât ai crede, scrie Radu Pirca pe Substack. În cea mai mare parte a secolului al XIX-lea, găsești greu vreun Sorin real în documente sau în presă. Primul, din câte știe Radu, e eroul poemei „Sorin” de Dimitrie Bolintineanu, publicată la Paris în 1851 și foarte populară. Au urmat câteva personaje istorice, aproape mitologice, la Bengescu, Zamphirescu și Densușianu. În viața reală, apar doar un pseudonim și un Matei Sorin din Ilfov, care a donat brânză soldaților răniți în Războiul de Independență. Numele se răspândește abia în anii 1890. Poetul Nicolae Beldiceanu și-a botezat un fiu Sorin, mort tânăr de difterie, și i-a dedicat o poezie celebră în 1893. Ștefan S. Gorovei îl vedea drept strămoșul tuturor Sorinilor, dar Radu a descoperit Sorini născuți și înainte de poezie. Concluzia lui este că numele a fost, cel mai probabil, invenția lui Bolintineanu.
Muzica din romanele lui Murakami
Știu că printre cititorii acestui site sunt și admiratori ai lui Murakami, așa că am o surpriză pentru voi. Înainte să scrie romane, Haruki Murakami a administrat un bar de jazz în Tokyo, iar pasiunea pentru muzică se regăsește în cărțile sale. NTS Radio a alcătuit două playlisturi cu piesele de jazz și de muzică clasică menționate în romane. Open Culture le-a reunit într-un articol, ca să le ai la îndemână. Împreună, playlisturile au aproape cinci ore și includ muzică de John Coltrane, Bill Evans și Thelonious Monk, dar și de Schubert, Liszt și Mozart. Le poți asculta chiar în timp ce citești un roman de Murakami, ca să descoperi și muzica din paginile lui.
Delfinul Bubbles fură hrana peștilor
Delfinii sunt adesea percepuți ca animale jucăușe, dar, ca prădători, au și ei de muncă pentru a-și găsi hrana. Nautilus prezintă un studiu publicat în Ecology and Evolution despre un delfin care și-o procură într-un mod neobișnuit: o fură de la pești. Cercetători din Florida și Australia l-au urmărit timp de patru ani în apele puțin adânci de lângă insula Lady Elliot, în sudul Marii Bariere de Corali. Masculul, numit Bubbles, a fost observat de 11 ori în timp ce urmărea pești din specia Caranx sexfasciatus până când aceștia eliminau mâncarea înghițită, pe care delfinul o mânca apoi. Cercetătorii cred că sunetele emise de el, inclusiv clicurile folosite pentru orientare, ar fi speriat și mai mult peștii. Bubbles are și obiceiul de a-și căuta mereu hrana singur, ceea ce este neobișnuit pentru specia sa, Tursiops truncatus. Metoda l-ar putea ajuta să economisească energie, iar echipa presupune că a învățat să aleagă peștii care au mâncat cel mai mult.
Revistele originale ale mișcării Dada pot fi citite online
Revistele originale ale mișcării Dada pot fi răsfoite online în Biblioteca Digitală a Arhivei Internaționale Dada de la Universitatea din Iowa, recomandată de Open Culture. O secțiune reunește reviste importante publicate la Zürich, Berlin, Paris și în alte orașe, iar o alta cuprinde cărți ale artiștilor dadaiști, cataloage de expoziție și afișe, toate scanate la o calitate bună. Printre autorii prezenți se numără Tristan Tzara, Hugo Ball, Jean Arp, Max Ernst, Paul Éluard, George Grosz, Man Ray și Francis Picabia. Materialele păstrează limbile în care au fost publicate, iar cei care citesc în engleză pot începe cu revista 291, editată de Alfred Stieglitz la New York în 1915 și 1916, care le-a prezentat americanilor poezia vizuală. Mișcarea Dada a apărut ca reacție la violența Primului Război Mondial, iar artiștii își realizau singuri publicațiile: scriau textele, creau ilustrațiile și se ocupau de editare.
Femeile indigene care păstrează tradițiile Amazonului peruan
În regiunea San Martín din Amazonul peruan, grupuri de femei indigene păstrează tradițiile și cunoștințele moștenite, pe care le împărtășesc acum și turiștilor. Jessica Prupas le descrie activitatea într-un reportaj pentru National Geographic. În pădurea Nuwas, afectată în trecut de agricultura care epuiza resursele și de așezări ilegale, femeile Awajún conduc comunitatea și cultivă plante folosite în medicina tradițională pentru probleme precum febra tifoidă sau infecțiile pielii. Vizitatorii pot gusta fructe din pădure, pot urmări un dans tradițional și pot îmbrățișa tsaik, un arbore de 50 de metri pe care localnicii îl numesc „arborele vieții” și despre care cred că îndepărtează energia negativă. La Chazuta, colectivul Yana Rumi, înființat în 2019, păstrează tehnicile locale de olărit. Femeile frământă lutul cu picioarele, iar arderea vaselor poate dura 13 ore. Pe vase, cele trei linii pictate reprezintă cele trei generații de femei care lucrează împreună.
Ce pierdem când încercăm să măsurăm și să automatizăm totul
În 2015, designerul Liam Spradlin lucra la interfața unui cuptor inteligent care promitea mâncare la standarde Michelin printr-o simplă apăsare de buton. Bucătarii care transformau rețetele în instrucțiuni pentru aparat simțeau că nu mai au loc pentru instinct și experiență, iar compania considera orice intervenție umană un posibil risc. Într-un eseu din Aeon, Spradlin pornește de la această experiență pentru a critica ideea că totul, inclusiv oamenii, poate fi explicat și controlat prin date, o convingere pe care o numește „computism”. Printre exemplele pe care le discută se numără testarea a 41 de nuanțe de albastru pentru linkurile Google, reducerea designului la elemente măsurabile și evaluarea ideilor cu ajutorul unor utilizatori simulați. Serviciul Wonder alege deja trei mese zilnice pentru clienții săi. Teama autorului este că, în încercarea de a măsura și automatiza totul, pierdem experiența directă a lucrurilor. Ajungem să numărăm fiecare petală a cireșului, dar uităm să ne bucurăm de gustul cireșelor.
Rolul focului în apariția limbajului vorbit
O teorie cunoscută susține că strămoșii oamenilor comunicau inițial prin gesturi, așa cum fac și cimpanzeii sau gorilele. Cum s-a ajuns atunci la predominanța limbajului vorbit? Cercetători de la Universitatea St Andrews propun o explicație legată de serile petrecute în jurul focului. La lumina slabă a flăcărilor, gesturile ar fi fost greu de urmărit, așa că oamenii ar fi început să se bazeze mai mult pe voce pentru a spune povești, în timp ce gesturile ar fi rămas utile pentru a accentua idei și emoții. Hannah Little, lector la Universitatea din Liverpool, prezintă ipoteza în Scientific American. Din articol aflăm și că lumina focului, spre deosebire de cea a ecranelor, nu reduce melatonina, hormonul implicat în somn. Sincronizarea activității neuronale cu pâlpâirea flăcărilor ar putea favoriza apropierea dintre oameni. Little amintește, totodată, ce anume face poveștile memorabile: relațiile dintre oameni, surprizele, emoțiile negative și situațiile legate de supraviețuire.
Epidemia de gripă a cailor care a blocat New Yorkul
În octombrie 1872, presa din New York relata că 7.000 de cai se îmbolnăviseră de o afecțiune respiratorie cu febră în doar 24 de ore. Caii trăgeau tramvaiele, transportau mărfuri și ajutau pompierii, așa că mulți cai erau puși la muncă chiar și bolnavi. Un fragment din cartea biologului Lee Alan Dugatkin, publicat de The MIT Press Reader, descrie intervențiile lui Henry Bergh, fondatorul organizației americane pentru protecția animalelor ASPCA. Bergh oprea tramvaiele pe stradă ca să verifice starea cailor și cerea ca animalele bolnave să fie duse la grajd. Lupta lui împotriva cruzimii față de animale începuse în 1863, după ce văzuse în Rusia un birjar care își bătea calul căzut. ASPCA a fost recunoscută oficial în 1866, iar în 1867 a introdus primele ambulanțe pentru cai din SUA. Epidemia a omorât aproximativ 1.400 dintre cei 38.000 de cai ai orașului, adică 3,7%, și a făcut organizația cunoscută în întreaga țară.
Cum ar putea AI să reducă șansele de a urca pe scara socială
Într-un eseu publicat de Noema, Branko Milanović și Nils Gilman discută despre oamenii care au atât salarii mari, cât și venituri importante din investiții. Milanović numește această categorie „homoploutia”, iar ea reprezintă aproximativ 3% din populația SUA, față de mai puțin de 1% în Mexic. Cele două surse de venit le oferă protecție: salariul îi ajută când scade bursa, iar investițiile îi susțin dacă își pierd locul de muncă. Acești oameni își explică de obicei succesul prin educație și muncă, însă autorii propun două scenarii în care inteligența artificială ar schimba situația. În primul, grupul își întărește poziția și transmite avantajele copiilor, asemenea unei aristocrații. În cel de-al doilea, dispar locuri de muncă bine plătite, inclusiv ale avocaților, medicilor sau programatorilor, iar aceștia ajung să depindă de avere. În ambele scenarii, ideea că oricine poate reuși prin merit pierde credibilitate. Autorii avertizează asupra riscului unei societăți fără clasă de mijloc, cu diferențe sociale greu de depășit și cu mai multă instabilitate politică.
Cum au fost descifrate mesajele codificate cu Enigma
La începutul anilor 1920, mașina Enigma se vindea în Germania pentru protejarea mesajelor. Armata germană a adoptat-o rapid, iar la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial naziștii considerau că mesajele sale nu puteau fi descifrate. Open Culture recomandă un videoclip Veritasium care prezintă o mașină originală și explică mecanismul ei. Literele erau transformate cu ajutorul unor discuri rotative, numite rotoare, a căror poziție se schimba la tastare, astfel că aceeași literă putea fi codificată diferit de fiecare dată. Un panou cu conexiuni asemănător celor din vechile centrale telefonice mărea numărul combinațiilor posibile la 7 × 10¹⁸. La Bletchley Park, Alan Turing a folosit o limitare a aparatului, care nu putea transforma o literă în ea însăși, și formulări previzibile din mesaje, precum cele meteorologice. Dispozitivul Bombe testa combinațiile posibile, iar informațiile descifrate au contribuit la succesul Debarcării din Normandia.
Nouă muzee unde poți descoperi cum se fac filmele
National Geographic Traveller scrie despre nouă muzee în care poți descoperi cum sunt realizate filmele. Articolul prezintă Lucas Museum of Narrative Art din Los Angeles, deschis pe 22 septembrie 2026, cu expoziția Star Wars in Motion și peste 30 de instalații. La Seattle, MoPOP expune peste 50 de obiecte folosite în filme horror, inclusiv toporul din The Shining. Muzeul Ghibli din Mitaka a fost conceput de Hayao Miyazaki ca un loc pe care vizitatorii să-l descopere fără un traseu rigid. Tot în Japonia, pe insula Awaji, se află un Godzilla de 120 de metri, spre care se poate coborî pe tiroliană. La Muzeul Karel Zeman din Praga poți încerca efecte realizate fizic, fără grafică pe computer, iar la Watford poți vizita platourile Harry Potter. Din selecție mai fac parte Muzeul Lumière din Lyon, legat de unul dintre primele filme, Muzeul HR Giger din Gruyères, cu desene pentru Alien, și Muzeul Național al Cinematografiei Indiene din Mumbai.
O casă amenajată treptat după nevoile proprietarului
Derek Sivers consideră că, atunci când construim, încercăm să anticipăm cum vom trăi, dar nu putem prevedea totul. Pe sive.rs, el povestește cum și-a amenajat locuința din Noua Zeelandă treptat, după nevoile pe care le-a descoperit pe parcurs. A cumpărat un teren ieftin, fără electricitate sau apă, traversat de un pârâu, și l-a folosit timp de doi ani, în toate anotimpurile, înainte să construiască ceva. Au urmat patru cabine izolate de 4 pe 8 metri, câte una pentru dormit, pentru lucru, pentru fiul său și pentru depozitare. Inspirat de cartea „How Buildings Learn”, de Stewart Brand, a decis să țină afară toate activitățile care folosesc apă. Dușul, bucătăria și toaleta cu compost sunt în aer liber, iar apa este colectată de pe acoperiș. Înainte de orice achiziție, încearcă să se descurce fără ea, apoi testează o variantă ieftină și ușor de mutat. Așa a ajuns să renunțe la apa caldă de la chiuvetă, dar să-și cumpere o saună, spre indignarea unui vecin, a cărui reacție l-a amuzat. Am descoperit articolul în newsletterul deepculture.
Cum ne ajută lumea fermecată a lui Tolkien să prețuim viața cotidiană
În 1964, editura Pantheon Books i-a cerut lui J.R.R. Tolkien să scrie o introducere pentru „The Golden Key”, de George MacDonald. După doi ani de încercări, a renunțat: considera că o introducere editorială poate interveni prea mult în experiența cititorului. Încercările nu au fost însă în zadar. L-au făcut să reflecteze la lumea zânelor și să scrie „Smith of Wootton Major”, publicată în 1967, cu o postfață despre „Faery”, lumea fermecată. Pe The Marginalian, Maria Popova explică sensul pe care Tolkien îl dădea acestei lumi. Încântarea îmbină bucuria cu „ruth”, un cuvânt vechi care exprimă mila și durerea. Această încântare ne ajută să ieșim din obișnuință și să privim cu afecțiune lucrurile și ființele, fără să vrem să le posedăm, iar Tolkien o considera la fel de necesară ca lumina soarelui. Popova vede în această deschidere o înțelegere a realității mai profundă decât cinismul, care ne ajută să prețuim din nou viața obișnuită. Articol descoperit tot în newsletterul deepculture.
La 101 ani încă desenează de mână produsele companiei
Alberto Bertani, născut la Milano în 1925, a împlinit 101 ani în august și continuă să meargă la birou. Dimineața verifică vânzările, iar după-amiaza lucrează alături de cinci ingineri din cercetare și dezvoltare, în special la designul produselor. Desenează în continuare de mână și spune că nu îi place să folosească un computer, deși utilizează o tabletă și dă singur telefoanele când are nevoie. Mediafax, care preia povestea din Il Messaggero, relatează că Bertani a studiat ingineria la Politehnica din Milano în timpul bombardamentelor. Tatăl său cumpărase la Monza o mică firmă care turna obiecte din plastic, pentru care a fost ales numele Elesa, fiindcă Elettra era deja folosit. După război, firma a produs veselă din bachelită pentru La Rinascente, apoi s-a orientat spre componente industriale. Astăzi, compania are o cifră de afaceri de 245 de milioane de euro, este prezentă în 60 de țări și are aproximativ 80.000 de produse.
Un raport AI greșit aproape a declanșat o operațiune militară împotriva unei nave chineze
O operațiune militară americană împotriva unei nave chineze a fost oprită după ce oficialii au descoperit că raportul pe care se bazau fusese realizat cu ajutorul unui chatbot și conținea o concluzie greșită. Militarii se pregăteau deja să urce la bord, iar avioanele de luptă decolaseră. Potrivit AI Trend, care citează CNN, un analist din Comandamentul pentru Operațiuni Speciale solicitase unui instrument AI să examineze documentul cu încărcătura navei, pe baza unor informații publice și a unor date secrete obținute din interceptări. Cu ajutorul aceluiași tip de tehnologie, a transformat apoi rezultatul într-un raport în formatul obișnuit al serviciilor de informații, apoi l-a transmis superiorilor. Nu este clar dacă instrumentul era unul comercial sau dezvoltat de guvern. Un fost oficial spune că aplicațiile interne seamănă în mare parte cu cele comerciale, cu puține modificări. Odată descoperită eroarea, operațiunea a fost anulată, iar avioanele au fost rechemate. Pentagonul nu a făcut niciun comentariu.
De ce experimentele din laborator nu țin pasul cu AI
Inteligența artificială poate propune rapid soluții și idei, însă laboratorul are nevoie de timp ca să le testeze. Scientific American explică de ce progresele sunt mai lente în biologie și în chimie decât în matematică, unde AI a rezolvat deja câteva probleme rămase fără răspuns. Un raport realizat de Google, Google DeepMind și MIT FutureTech a analizat răspunsurile a 637 de cercetători, 15 milioane de conversații cu Gemini și peste 2.600 de modele specializate. Aproximativ 44% dintre cercetători spun că experimentele și colectarea datelor au devenit principala piedică, în timp ce 41% acumulează ipoteze pe care nu au apucat să le testeze. O demonstrație matematică poate fi verificată după reguli precise, însă comportamentul unei proteine trebuie confirmat în laborator. Experimentele pe animale sunt greu de automatizat, iar studiile clinice trebuie să respecte procedurile de siguranță. Pentru a grăbi acest proces, Julius B. Lucks, de la Northwestern, a primit 20 de milioane de dolari de la NSF pentru un laborator care automatizează ingineria proteinelor.
Un sistem creat la Iași caută semne de depresie în postările de pe X
Cercetători de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași au creat un sistem AI care analizează postări de pe X pentru a identifica posibile semne de depresie. Pe lângă text, sistemul ia în calcul ora publicării, apoi explică în una-două propoziții ce indicii a găsit. Potrivit UAIC, proiectul este coordonat de conf. dr. Mădălina Răschip, de la Facultatea de Informatică. Modelul a fost antrenat pe aproximativ 20.000 de mesaje de la 72 de utilizatori și a clasificat corect cazurile în proporție de 85%. În datele analizate, postările asociate depresiei apăreau mai des noaptea și dimineața devreme. O cercetare anterioară a echipei, premiată la conferința AIAI 2025 din Cipru, urmărea să distingă șase afecțiuni psihice din postări de pe Reddit. Noul sistem nu a fost testat pe texte în română, în care ar trebui să poată interpreta și ironia, iar cercetătorii precizează că instrumentul este destinat exclusiv cercetării.
Ce se întâmplă după ce două găuri negre se unesc
Când două găuri negre se unesc, obiectul rezultat vibrează pentru câteva milisecunde, asemenea unui clopot după ce a fost lovit. Fenomenul se numește „ringdown”, explică Richard Dyer, doctorand la Institutul de Astronomie al Universității Cambridge, într-un articol din Aeon. LIGO a detectat pentru prima dată undele gravitaționale produse de o asemenea fuziune în 2015. După ce vibrațiile se sting, gaura neagră ajunge la o stare stabilă și, în explicația autorului, poate fi descrisă din exterior prin masă și viteza de rotație, fără detalii despre obiectele din care s-a format sau pe care le-a înghițit. Această idee este cunoscută drept teorema „fără păr”, asociată cu John Wheeler. Dyer o compară cu parfumul răspândit într-o cameră: după un timp, nu mai poți identifica locul în care a fost pulverizat. Legătura dintre cele două este entropia: Jacob Bekenstein a remarcat că suprafața unei găuri negre crește, asemenea entropiei.
Ce înseamnă identitatea italiană pentru cei care trăiesc în alte țări
Într-un eseu personal din Aeon, scriitorul Ben Faccini reflectează la ce înseamnă să ai rădăcini italiene și să trăiești între Italia, Franța și Anglia. A crescut în Franța, unde tatăl îi arăta cu lanterna frescele din biserici, în timp ce bunicii din Londra îl familiarizau cu obiceiurile de la masă. Străbunicul său Marco, originar din Emilia-Romagna, a contribuit la conducerea Spitalului Italian din Londra și a fost deținut pe Insula Man în 1940, dar a scăpat de îmbarcarea pe Arandora Star, nava torpilată pe care au murit 442 de italieni. Aproximativ 29 de milioane de italieni au emigrat între 1861 și 1985, iar astăzi circa 80 de milioane de oameni declară că au origini italiene. Pornind de la această istorie, Faccini discută despre discriminarea emigranților, imaginea exagerată a identității italiene din restaurantele londoneze și înăsprirea regulilor de cetățenie pentru descendenți. În 2023 și 2024 au emigrat 270.000 de italieni, iar în 2025 s-au născut doar 355.000 de copii.
Eveniment
Strada de C’Arte sărbătorește 15 ani cu aproape 30 de evenimente
Festivalul Strada de C’Arte sărbătorește ediția a XV-a cu aproape 30 de evenimente, între 23 și 27 septembrie, la Biblioteca Centrală Universitară „Carol I”. Cu o zi în plus față de edițiile obișnuite, programul este descris de directoarea bibliotecii, Mireille Rădoi, într-o discuție cu Agerpres, ca un maraton cultural. Sâmbătă, la 11:00, Excelsa Exarhu lansează „Gagici miștoace, scorpii celebre & Tipi Fabuloși”. La 18:00, lângă Statuia Regelui Carol I, grupul poetic MARFĂ și Mike Godoroja & Blue Spirit prezintă „Marfă cu diamante”, un spectacol de poezie și blues. La 20:00, Vlad Codescu și Roxana Iancu susțin un atelier în aer liber, iar în Aula bibliotecii Marcel Iureș prezintă episoade din „Enigmele României”. Duminică dimineața le este rezervată copiilor, cu activități dedicate lor, iar la 12:00, Anca Ghinea își lansează la Galateca volumul „Creatori în acțiune”, iar festivalul se încheie cu un atelier de artă ecvestră.
Instalații interactive și ateliere pentru copii la RADAR KIDS
Între 25 și 27 septembrie, copiii pot explora peste 14 instalații interactive la RADAR KIDS, secțiunea pentru cei mici a festivalului de artă și tehnologie RADAR, găzduită de ARCUB la Hanul Gabroveni. Printre activitățile prezentate de Zile și Nopți se numără Creaturescape, unde copiii desenează un personaj, îl scanează și îl văd într-o lume digitală pe care o pot controla. La WARP, patru copii pedalează pentru a produce efecte de lumină, iar Foodie Monsters îi ajută să învețe despre alimentație prin joc. Biletul include și un atelier de robotică de 60 de minute, cu kituri LEGO, adaptat copiilor de 4-10 ani. Emilia Dinică susține zilnic ateliere de desen și colaj, între 13:00 și 14:00. Un pachet pentru un adult și doi copii costă 170 de lei, iar pentru doi adulți și doi copii, 240 de lei. Programul este zilnic, între 10:00 și 20:00, iar biletul permite și accesul la expoziția principală RADAR.
La Târgul Mommy HAI, copiii pot testa activități extrașcolare
Târgul Mommy HAI de Activități Extrașcolare are loc pe 26 și 27 septembrie, între 10:00 și 19:00, la Circul Metropolitan și în Parcul Circului. Cu intrare liberă, târgul le oferă copiilor ocazia să încerce mai multe activități înainte ca părinții să îi înscrie la un curs. Potrivit Zile și Nopți, oferta include astronomie, robotică, șah, actorie, dans și escaladă, dar și activități legate de excavatoare, pompieri, scufundări și jocuri de tip escape room. Nordic Elite School prezintă un robot umanoid cu care cei mici pot interacționa. Sâmbătă, la Seara Științei, organizată cu Știință & Tehnică, Cătălin Beldea, Alexandru Mironov, Marian Naiman și Marcel Popescu discută despre Marte, sondele Voyager și protejarea Pământului de asteroizi. Duminică, programul include teme precum găurile negre, telescoapele spațiale și sateliții românești. Edițiile anterioare au atras peste 8.000 de copii și părinți.
Activități gratuite în Grădina Întâlnirilor din Piața Revoluției
Până pe 27 septembrie, în Piața Revoluției se desfășoară Grădina Întâlnirilor, cu peste 30 de activități gratuite la care poți participa fără înscriere. Potrivit News.ro, proiectul este organizat de Asociația Străzi pentru Oameni, împreună cu Primăria Capitalei, prin ARCUB, și cu Muzeul Comunismului. Sâmbătă și duminică, muzeul prezintă în piață „Muzeul Mobil: Istorie în Aer Liber”. Tot în programul de weekend se regăsește Coffee Connect, între 13:00 și 15:00, iar duminică, între 14:00 și 17:00, sunt prevăzute activități pentru copii și tineri. Seara, între 18:00 și 20:00, au loc degustări de vin românesc, urmate la 20:00 de o acțiune de curățenie. Între activități, vizitatorii pot răsfoi o carte în spațiul de lectură, pot folosi locul amenajat pentru lucru sau pot descoperi cele trei expoziții. Amenajarea ocupă temporar 12 locuri de parcare de lângă Memorialul Renașterii, fără intervenții asupra pavajului.
Muzică
Muzica lui Enescu la lumina a mii de lumânări
Sâmbătă, 26 septembrie, la ora 20:00, Amfiteatrul „Mihai Eminescu” din Sectorul 2 găzduiește concertul gratuit „Enescu – Rapsodii la lumina lumânărilor”, într-un spațiu iluminat cu mii de lumânări. Evenimentul face parte din seria Multisenzorial și marchează 125 de ani de la compunerea Rapsodiilor Române, potrivit Zile și Nopți. Programul include „Rapsodia Română”, „Balada” și fragmente din „Poema Română”, alături de melodii populare precum „Cântă cucu”, „Cine iubește și lasă” și „Ciuleandra”. Lucrările sunt interpretate de un cvartet de coarde format din Mircea Grigore Lazăr, Olga Berar, Tamara Dica și Eugen Bogdan Popa, muzicieni ai Filarmonicii „George Enescu” și ai Operei Naționale București. Din 2023, seria Multisenzorial a ajuns în peste 25 de orașe și a atras peste 100.000 de spectatori. Intrarea se face în ordinea sosirii, în limita locurilor, iar înscrierea online este opțională și nu asigură rezervarea unui loc.
Carte
Bibliotecile rurale din Botoșani au cărți, dar tot mai puțini cititori
Biblioteca din comuna Corni, județul Botoșani, are aproape 30.000 de volume și este considerată una dintre cele mai bune biblioteci rurale din județ. Pe unul dintre rafturi, un vers al lui Tudor Arghezi vorbește despre carte. În urmă cu șapte ani, biblioteca s-a mutat din parterul unui bloc într-o clădire nouă și luminoasă, unde funcționează și căminul cultural. Cu toate acestea, interesul pentru lectură este foarte scăzut, arată un reportaj Agerpres. Corneliu Andronache, noul responsabil al bibliotecii, spune că vin tot mai puțini copii și consideră că tehnologia îi îndepărtează de cărți. În opt comune din județ, bibliotecile au fost desființate, iar la Hilișeu Horia, de exemplu, cărțile au ajuns la școală. În alte nouă comune, printre care Albești, Leorda și Vorona, bibliotecile există, dar nu funcționează. Ersilia Iacob, managerul Bibliotecii Județene, explică de ce soarta acestor biblioteci rămâne în mâinile autorităților locale: funcționarea lor depinde exclusiv de primării și consiliile locale.
Foto: Flow
