Săptămâna asta aflăm cum au reacționat niște programatori dați afară printr-un proces numit de angajator „AI Transformation”, vedem cum se fabrică un cip, aflăm de ce simțim că anii trec tot mai repede și de ce odihna n-ar trebui tratată ca o recompensă. Plus patru milioane de monede care arată cum a funcționat economia romană, orașele antice care s-au descurcat fără un rege atotputernic și prima autoare din istorie. La capitolul ieșit din casă, Tudor Giurgiu pleacă în caravană prin 19 orașe cu o comedie neagră filmată în șapte zile, Sound District umple străzile din Floreasca, iar Festivalul Internațional de Poezie București ține o săptămână. Și, evident, așa cum ne-am obișnuit, multe altele. C-aici am enumerat câteva doar așa, ca să avem și noi un șapou.
Una, alta
Odihna nu se câștigă cu fapte bune, ea face parte din program
Patru chestiuni din newsletterul deepculture (adică asta și următoarele trei). Într-o zi de marți din septembrie, deși avea de predat ceva la ora 17:00, Lori Roach a ales să meargă în parc cu o pătură, să-și ia la ea niște brânză, fructe, ceai și o carte pe care nici măcar nu a deschis-o. La început nu s-a putut relaxa. Se gândea la e-mailuri și la toate lucrurile pe care le-ar fi putut rezolva acasă. Sună cunoscut? Abia în cea de-a doua oră a început să se liniștească. În textul publicat de Tiny Buddha, autoarea vorbește despre obiceiul de a trata odihna ca pe o recompensă pe care trebuie să o merităm. Problema este că lista de sarcini nu se încheie niciodată, deci pauza se amână mereu (iar când îți iei o pauză, ai mișcurici și simți că n-o meriți). Ea vorbește și despre „default mode network”, o rețea a creierului care este activă atunci când suntem treji, dar în repaus, asociată cu reflecția, cu creativitatea și cu procesarea experiențelor. Ea ne recomandă să ieșim la plimbare fără niciun program, fără podcasturi în căști și fără obligația de a face ceva util. Dacă simți imediat nevoia să verifici telefonul, poate fi chiar un semn că aveai nevoie de o astfel de pauză.
Un cip făcut sub ochii tăi. Ca să vezi cum se face
ChipTycoon este o experiență interactivă în care urmărești, pas cu pas, cum este produs un cip. Un cărucior galben transportă aceeași plachetă de siliciu prin 22 de stații, într-o fabrică văzută de sus și desenată ca un joc de tip tycoon. La fiecare oprire se schimbă și eticheta materialului: de la nisip și siliciu brut la polisiliciu, la cristal, la felii de siliciu și apoi la placheta lucioasă pe care apar treptat straturile cipului. Placheta este acoperită, imprimată, gravată și cablată, iar fiecare tur complet mai adaugă un strat. La final, un ferăstrău o taie în cipuri individuale. Acestea ajung într-un camion și sunt duse la centrul de date, unde apare o nouă sală cu rackuri. Poți „intra” direct în orice etapă, poți schimba viteza și poți seta camera să urmărească traseul transportului. E fun, chiar înțelegi cum se fabrică cipurile, chestiile alea pe care le folosești zilnic mult mai mult decât ai crede și despre care nu știi mare lucru dacă nu lucrezi în domeniu.
Un bunic cu zeci de mici pasiuni
Brett McKay pornește de la o conversație de podcast cu Jordan Grumet, medic de hospice și autorul cărții „The Purpose Code”. Tema este diferența dintre un mare scop al vieții și multele scopuri mici pe care le urmărim pur și simplu pentru că ne fac plăcere. În articolul de pe Art of Manliness, McKay îl dă ca exemplu pe bunicul său, William „Bill” Hurst, silvicultor din a treia generație, care a lucrat aproape 40 de ani pentru U.S. Forest Service. Viața lui nu s-a rezumat însă la profesie. A restaurat trăsuri din perioada 1880-1910, a reparat fonografe vechi și a sculptat cu briceagul un panou întreg pentru unul dintre ele. A continuat să meargă călare prin munți până aproape de 80 de ani și, tot la acea vârstă, livra mâncare pentru Meals on Wheels. Cînd avea aproape 100 de ani, a înființat Friends of the Kaibab Squirrel, un grup dedicat unei specii de veveriță pe care o văzuse prima dată atunci când avea nouă ani.
Cinci întrebări ca să afli din ce secol e omul din fața ta
Time Pin este un joc în care trebuie să ghicești în ce perioadă istorică și în ce loc trăiește un personaj anume. Vezi câteva imagini din lumea lui și ai la dispoziție 12 întrebări, dar poți alege doar cinci dintre ele. De aceea este important ce întrebi. Cu cât te apropii mai mult de anul și de locul corect, cu atât primești mai multe puncte. După răspuns, jocul îți arată portretul personajului și îți oferă informații suplimentare despre cultura și epoca în care a trăit, de la articole la filme și podcasturi. M-am jucat un pic pe Time Pin și chiar e interesant. Mi-ar plăcea ca autorul să-l dezvolte cât mai mult.
Dacă vrei știri și analize legate de AI
Pentru informații și analize despre inteligența artificială, merită să urmărești pagina de Facebook a lui Mircea Șerdin (cel care a creat, printre altele, aplicația Ergo Sums, despre care v-am mai povestit). Dacă știi pe cine să urmărești, pe Facebook găsești și informații interesante și utile, nu doar circ și isterie. Aici e site-ul lui Mircea Șerdin, unde vezi cu ce se ocupă, pe unde scrie și ce proiecte a dezvoltat.
Dați afară de un „AI Transformation”, câțiva programatori au construit un AI care face munca șefului
Mai mulți dezvoltatori spun că și-au pierdut locurile de muncă într-un proces numit de angajator „AI Transformation”. Potrivit TechRadar, reacția lor a fost să construiască OpenExecutive, un proiect open-source care încearcă să automatizeze o parte din activitatea unui CEO și a echipei de conducere. Nici compania, nici șeful vizat nu au fost făcuți publici. Utilizatorul discută cu un singur executiv virtual, însă sistemul are în spate opt agenți specializați, cu roluri similare celor din strategie, operațiuni, juridic sau comunicarea cu boardul. OpenExecutive poate citi documentele companiei, poate păstra în memorie decizii anterioare și poate reveni cu sarcini care trebuie urmărite. Folosește implicit modele Claude și este distribuit sub licență Apache 2.0, ceea ce permite inspectarea și modificarea codului. Chiar autorul proiectului subliniază însă o limita importantă. Un model AI nu poate semna documente și nu poate deveni răspunzător pentru decizii.
10.000 de agenți AI, 88 de ore și o problemă de matematică veche de 90 de ani
OpenAI afirmă că aproximativ 10.000 de agenți AI, care au lucrat în paralel timp de 88 de ore, au găsit o soluție pentru problema Navier-Stokes, una dintre marile probleme încă nerezolvate din matematică. Informația apare în News.ro, care citează CNBC. Agenții puteau să ruleze cod, să consulte o copie stocată a internetului și să comunice între ei în grupuri. Primele instanțe au pornit pe 2 septembrie, iar rezultatul a fost obținut pe 5 septembrie. Problema Navier-Stokes se numără printre cele șapte Millennium Prize Problems stabilite în 2000 de Clay Mathematics Institute, fiecare asociată unui premiu de un milion de dolari. La momentul articolului, institutul nu comentase rezultatul. Tristan Buckmaster, profesor la New York University, spune că lucra la aceeași problemă împreună cu Levent Alpöge, de la Anthropic, și că abordarea OpenAI seamănă cu direcția cercetării lor. OpenAI spune că agenții nu au avut acces la lucrările celor doi.
Drumul care trebuia să lege două Americi și s-a oprit în junglă
Istoricul Shawn Miller povestește în Aeon aventura ofițerului brazilian Leônidas Borges de Oliveira, care a plecat din Rio de Janeiro spre Washington în 1928, la volanul unui Ford Model T primit ca donație. Călătoria a avut 17.769 de mile și s-a încheiat abia în 1938. Ajuns în Statele Unite, Oliveira a fost privit de unii drept un impostor, deși avea un jurnal de 500 de pagini și fotografii cu primarii și șefii de stat pe care îi întâlnise pe drum. Expediția lui era legată de ideea unei șosele panamericane, propusă în 1923 ca un drum al prieteniei între Alaska și Țara de Foc. Șoseaua a fost construită până la Panama City în 1962, dar s-a oprit la Darién Gap, zona de junglă dintre Panama și Columbia. Din 1980 nu s-a mai construit acolo. Miller susține că obstacolul este mai ales politic, nu geografic, iar Panama se teme că un asemenea drum ar facilita migrația. În același timp, în America de Sud există astăzi o zonă foarte largă de liberă circulație.
Cât de complicat a fost, de fapt, să avem TV color
Open Culture explică, pornind de la un video Primal Space, de ce televiziunea color a fost mult mai greu de realizat decât pare. Primul sistem de televiziune construit de scoțianul John Logie Baird, în 1925, folosea un disc cu găuri și o celulă fotoelectrică. Aparatul putea măsura doar intensitatea luminii, așa că imaginea era alb-negru. Pentru culoare, Baird a încercat cu un disc mai mare, cu găuri separate pentru roșu, verde și albastru, astfel încât ochiul să combine informația. A demonstrat ideea în 1928, dar imaginea era încă slabă. Alți inventatori au mers spre tubul catodic, iar iconoscopul lui Vladimir Zworykin, prezentat în 1933, a devenit o piesă importantă, apropiată de ideea unei camere video. Problema următoare era compatibilitatea. În SUA existau deja peste cinci milioane de televizoare alb-negru, care nu puteau primi trei semnale separate. Soluția a fost ca informația de culoare să fie inclusă în semnalul existent și citită doar de televizoarele noi. Tranziția americană spre televiziunea color a început în 1953.
Patru milioane de monede spun cum a funcționat economia romană
Monedele par obiecte obișnuite pentru arheologi, dar ne pot arăta și cum circulau oamenii și bunurile. Nautilus prezintă un studiu în care doi cercetători de la Universitatea din São Paulo au analizat patru milioane de monede bătute între 155 î.Hr. și anul 2 d.Hr. Pentru fiecare monedă pot fi urmărite trei lucruri importante: locul în care a fost produsă, perioada în care a fost bătută și locul în care a fost descoperită mult mai târziu. Eduardo Haddad, unul dintre autorii studiului, spune că monedele apar în grupuri de-a lungul marilor rute comerciale romane și că răspândirea lor pornește clar dinspre Roma. La început circulau mai ales aproape de monetăriile care le produceau. Pe măsură ce Republica Romană s-a extins, au ajuns tot mai departe. Economia nu funcționa însă numai cu bani, iar trocul, de exemplu grâu pentru pânză, era încă frecvent. Cercetătorii cred că plata armatei în monede a pus procesul în mișcare, iar integrarea economică a făcut ca folosirea banilor să se răspândească și să reziste.
Cum atârni un tablou ca să cadă garantat, o problemă serioasă de matematică
În 1997, A. Spivak a pus o întrebare care pare mai degrabă un joc: poți agăța un tablou de două cuie bătute în perete astfel încât, dacă scoți oricare dintre ele, tabloul să cadă (adică să nu rămână atârnat în celălalt cui)? Din această întrebare s-a dezvoltat o întreagă categorie de probleme matematice, explică Scientific American. Informaticianul Tom Verhoeff, acum pensionar, le-a folosit într-o tabără de matematică pentru elevi, cu sfoară și cu carabiniere. El și participanții au încercat apoi o versiune și mai dificilă, cu patru cuie, iar tabloul trebuia să cadă dacă erau scoase oricare două. O soluție cunoscută avea 80 de înfășurări, iar grupul a redus-o la 58. Verhoeff a ajuns ulterior singur la 18. Apoi, împreună cu doctorandul Jens Heuseveldt și cu ajutorul unui program de calculator, a găsit soluția minimă, cu 16 înfășurări. În spatele acestei probleme aparent amuzante se află idei serioase din teoria grupurilor, teoria nodurilor și funcțiile booleene monotone, cu aplicații inclusiv în criptografie și teoria votului. Pentru Verhoeff, tocmai jocul face matematica mai ușor de explorat.
Orașele antice care s-au descurcat foarte bine fără un rege atotputernic
Povestea clasică spune că agricultura a produs surplusuri, surplusurile au adus inegalitate și regi, iar democrația a apărut abia mai târziu, în Grecia. Arheologul Gary Feinman, de la Field Museum din Chicago, spune că lucrurile au fost mai complicate. Într-un interviu publicat de Scientific American, preluat din Knowable Magazine, el vorbește despre orașe mari din Mexic și China care nu par să fi fost conduse de un singur stăpân. La Teotihuacan, de exemplu, nu s-au găsit morminte regale sub piramide, iar în picturi apar mai ales grupuri de oameni, nu un singur rege. Feinman leagă tipul de conducere și de sursa banilor statului. Dacă veniturile vin de la mulți contribuabili, puterea tinde să fie mai împărțită. Dacă cineva controlează mine, rute comerciale sau prada de război, puterea se poate concentra mai ușor. Două studii recente, în PNAS și Science Advances, bazate pe 40 de cazuri și 27 de indicatori, arată că mărimea populației explică doar aproximativ un sfert din diferențe.
Ne datorăm nouă înșine grija față de propria persoană?
Laura K Soter și Fan Yang discută în Psyche despre o întrebare mai puțin obișnuită: avem obligații morale față de noi înșine? Filosofii nu s-au pus de acord. Unii cred că morala se referă doar la relațiile dintre oameni, iar psihiatrul Thomas Szasz susținea chiar că sinuciderea poate fi permisă moral. Alții observă un paradox: dacă îmi datorez ceva mie, tot eu aș putea decide că nu mai am acea datorie. Kant considera respectul de sine esențial, iar Confucius vorbea despre cultivarea propriei persoane. Studiile realizate de cele două autoare arată că peste 85% dintre adulții americani chestionați cred că există asemenea obligații, mai ales în privința sănătății fizice și mintale. Cu cât o acțiune ne face mai mult rău, cu atât oamenii tind să o judece mai sever. Autoarele avertizează însă că această idee poate duce și la judecăți prea dure față de cei care se confruntă cu boli sau cu dependențe. Un articol interesant și o problemă la care poate că merită să medităm un pic.
Angajații se împuținează, iar roboții nu rezolvă problema
Jerry Rubin și Steven L. Dawson, autorii cărții „Help Wanted”, susțin în The MIT Press Reader că Statele Unite intră într-o lungă perioadă cu mai puțini oameni disponibili pentru muncă, pe care o numesc „piață a muncii permanent tensionată”. Ei indică trei tendințe. Rata fertilității a coborât sub 1,6 copii per femeie, față de 2,1 (nivelul asociat înlocuirii populației). Rata de participare la forța de muncă a scăzut de la 66,8% în 2001 la 61,4% în iulie 2026, iar din martie 2025 peste un milion de lucrători născuți în afara SUA ar fi ieșit din piața muncii. Concluzia autorilor este că automatizarea nu va rezolva singură problema. Ei recomandă discuții deschise cu angajații despre AI, recrutare care caută talent în loc să îl elimine automat, salarii mai bune și sprijin pentru creșe, locuințe și transport.
De ce simțim că anii zboară tot mai repede (se pare că tot revenim la problema asta)
De ce avem impresia că anii trec tot mai repede? Mike Mariani analizează întrebarea în Noema și arată că explicația ține în mare parte de memorie. În anii 1890, Paul Janet observa că un an reprezintă 10% din viața unui copil de zece ani, dar numai 2% din viața unei persoane de 50 de ani. William James spunea și el că zilele fără noutate lasă mai puține urme în amintire. Cercetările mai noi s-au îndepărtat de ideea unui „ceas intern”. Un studiu din 2022, semnat de Warrick Roseboom, afirmă că estimăm timpul după numărul de schimbări procesate de creier. Rețelele sociale creează însă un paradox: oferă mulți stimuli, dar pot lăsa puține amintiri distincte, așa că o oră pe TikTok poate părea mult mai scurtă. Consorțiul TIMED a găsit și el o legătură între memorie și percepția timpului, iar cercetătoarea Ruth Ogden ne recomandă să facem din nou loc plictiselii și momentelor în care nu facem nimic.
Timpul chiar există?
Fizicianul Jim Al-Khalili pornește, într-un fragment din cartea „On Time” publicat de Literary Hub, de la o întrebare fundamentală: timpul există cu adevărat? Un argument spune că trecutul nu mai există, viitorul nu există încă, iar prezentul este doar limita dintre ele. La polul opus se află eternalismul, ideea că trecutul, prezentul și viitorul sunt toate la fel de reale. Această perspectivă este asociată cu imaginea universului-bloc din relativitate și cu afirmația lui Einstein că diferența dintre trecut, prezent și viitor este o iluzie persistentă. Există și poziții intermediare, precum prezentismul. Dezbaterea este veche. Parmenide nega schimbarea, Heraclit o vedea peste tot, iar Newton vorbea despre un timp absolut. Concluzia lui Al-Khalili este că fizica poate descrie o succesiune ordonată de stări, dar senzația noastră că timpul „curge” nu apare în ecuații.
Peste 40% din uscatul planetei ar putea fi teren arid în 2100
Un studiu al Academiei Chineze de Silvicultură estimează că, spre sfârșitul secolului, zonele aride ar putea acoperi puțin peste 40% din uscatul planetei. Cercetarea, publicată în Environmental Research Letters și prezentată de ScienceAlert, indică între 39,31% și 40,28% pentru perioada 2071-2100, față de 38,58% în 1994-2023. Diferența înseamnă aproximativ 2,37 milioane de kilometri pătrați, cam cât Algeria. Zonele hiperaride ar crește cel mai mult, iar Australia ar fi cea mai afectată, urmată de Brazilia și de regiuni întinse din Africa. Studiul arată și un efect mai puțin intuitiv al dioxidului de carbon: la concentrații mari, plantele își pot închide parțial stomatele și pierd mai puțină apă, ceea ce poate încetini extinderea deșerturilor. De aceea, estimarea este mai mică decât cea a unui studiu de acum aproximativ zece ani, care ajungea la 56%.
Nvidia declară că AGI a sosit, iar OpenAI primește felicitări
OpenAI a prezentat săptămâna trecută GPT-6 Astra, despre care a spus că este cel mai inteligent și mai bine aliniat model al companiei, cu rezultate foarte bune la folosirea computerului, inginerie software, securitate cibernetică, știință și sarcini profesionale. OpenAI nu a spus oficial că a atins inteligența artificială generală, dar a vorbit despre „intrarea în era AGI”, iar Greg Brockman, președintele companiei, a numit modelul „un salt generațional”. Jensen Huang, CEO Nvidia, a mers mai departe și a scris pe X că „AGI a sosit”, apoi a felicitat echipele OpenAI. Potrivit Profit.ro, modelul a fost antrenat pe peste 100.000 de sisteme Nvidia Grace Blackwell NVLink72, iar alte 400.000 de procesoare ar urma să intre în funcțiune. Articolul menționează și rezultatele anunțate pentru câteva teste: 98% la FrontierMath Tier 4, 99,9% la ARC-AGI-3 și 100% la ExploitBench.
Palma ta, citită de ghicitori și de medici deopotrivă
Istorica Alison Bashford povestește în Aeon cum amprenta palmei unei gorile moarte la London Zoo în 1938, păstrată în arhiva medicului Charlotte Wolff, a dus-o spre o cercetare despre legăturile dintre chiromanție și medicină. Wolff studia „linia simiană”, o singură cută transversală a palmei, prezentă la aproximativ 5% dintre oameni. Articolul îi menționează, printre exemple, pe Robert De Niro, Hillary Clinton și Benedict Cumberbatch. Această particularitate apare statistic mai des și în cazul trisomiei 21, motiv pentru care palmele nou-născuților sunt încă examinate medical. Bashford arată că, istoric, granița dintre citirea palmei și medicină a fost mai puțin clară decât pare astăzi. Isaac Newton cumpărase în 1663 un tratat de chiromanție scris de un medic, iar anatomiști precum Purkinje și Broca au folosit termeni proveniți din această tradiție.
Prima autoare din istorie a fost o preoteasă exilată
Cu peste 4.000 de ani în urmă, Enheduanna scria pe tăblițe de lut imnuri care au continuat să fie copiate încă aproximativ o mie de ani după moartea ei. Era fiica lui Sargon din Akkad și mare preoteasă a zeului lunii Nanna, la Ur, funcție pe care a ocupat-o cel puțin 30 de ani (și, posibil, chiar peste 50). National Geographic reconstituie și momentul în care rebelul Lugal-Ane a alungat-o din templu. În textul „Regina tuturor puterilor cosmice”, Enheduanna îi cere ajutorul zeiței Inanna. Trei opere importante îi sunt atribuite astăzi, printre care „Imnurile templelor”, o colecție de 42 de texte. Pentru că exemplarele păstrate provin din școli de scribi babiloniene mai târzii, unii cercetători, inclusiv Alhena Gadotti, pun sub semnul întrebării atribuirea directă. Zainab Bahrani și Sophus Helle o susțin. Existența Enheduannei ar fi însă sigură. Leonard Woolley a descoperit locuința ei și un disc de alabastru pe care apare reprezentată.
Ghid pentru cei care vor să afle de unde vin cuvintele
Lingvistul Danny Bate explică în Psyche cum poate începe oricine să cerceteze originea cuvintelor. Etimologia este gratuită și poate ajuta atât la vocabular, cât și la înțelegerea istoriei. Poți porni de la aproape orice cuvânt, iar Bate spune că, de multe ori, cele foarte scurte au istorii foarte lungi. Recomandă Oxford English Dictionary, Wiktionary și Etymonline. Apoi urmărești cum s-au schimbat sunetele și sensurile. Din „nōwiht” au apărut „not”, „nought” și „naught”, „wife” desemna cândva orice femeie, iar „quick” însemna „viu”. Cuvintele pot fi desfăcute și în rădăcini: „scrib-” apare în „scribe”, „describe” și „manuscript”, iar „pater” ajută la explicarea formelor „patriarch” și „father”. Uneori ortografia dă indicii, cum se întâmplă cu Y vocalic sau PH în cuvinte de origine greacă. Nu toate misterele au însă o soluție, iar originea cuvântului „dog” rămâne neclară.
Carte
Biblioteca din Chiscani, locul unde roboții stau lângă ii cusute de mână
La Chiscani, la aproximativ 12 kilometri de Brăila, funcționează o bibliotecă rurală cu 8.200 de volume, dar activitatea ei merge mult dincolo de împrumutul de cărți. Agerpres a vorbit cu Fănica Ulidescu, bibliotecara care a preluat instituția în 2017 și a transformat-o treptat într-un loc pentru proiecte educaționale, tehnologie și activități comunitare. Copiii din Clubul CODE Kids învață Scratch și lucrează cu kituri Arduino. Au construit o mini-stație meteo premiată în 2022, o bicicletă care produce curent și care a câștigat locul I la Târgul Național de Știință în 2024, precum și proiectul „EcoHabitat”, premiat la Best Pitch în 2025. Cei 4.000 de lei câștigați în 2024 au fost folosiți pentru cumpărarea unei imprimante 3D. În același spațiu, femeile din sat cos ii în Atelierul BiblioIE, iar Biblioteca de Semințe îi ajută pe localnici să facă schimb de semințe din propriile grădini. Copiii le plantează în pahare mici și apoi duc plantele acasă.
Un târg de carte în Piațeta Favorit, cu bunici povestitori și benzi desenate
Prima ediție a târgului „Grădina cu Cărți” se desfășoară între 11 și 13 septembrie în Piațeta Favorit din Sectorul 6, iar intrarea este liberă. Sâmbătă și duminică, programul este între 10:00 și 22:00. Potrivit Buletin de București, vizitatorii au parte de lansări de carte, întâlniri și multe activități pentru copii. Programul include atelierul „Scriu prima mea poveste”, ateliere de ilustrație și benzi desenate pentru copiii între 8 și 14 ani, activități de realizat semne de carte, „Biblioteca din parc”, „Colțul bunicilor povestitori” și schimbul „Adu o carte, ia o carte”. La târg participă 14 edituri, printre care Curtea Veche, Vremea, Crux, Frontiera, Corint, Humanitas, ALL, Trei și Bookzone. Bugetul evenimentului, aprobat de Consiliul Local pe 19 august, este de aproximativ 315.000 de lei.
Expoziții
Pictura lui Valeriu Șușnea, la Muzeul Țăranului
Expoziția personală „Vămile văzduhului”, a pictorului Valeriu Șușnea, poate fi văzută în Sala Acvariu a Muzeului Național al Țăranului Român până pe 27 septembrie, conform MNȚR. Valeriu Șușnea s-a născut în 1960 la Berești, în județul Galați, a absolvit Institutul „Nicolae Grigorescu”, este doctor în Arte Vizuale și conduce Filiala Buzău a UAP. Lucrările sale se află și în colecții din Franța, SUA și Danemarca. În 2004 a primit Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler. Expoziția poate fi vizitată de marți până duminică, între orele 10:00 și 18:00.
70 de lucrări noi intră în colecția Pinacotecii București, la Palatul Suțu
Palatul Suțu deschide joi, de la ora 17:00, expoziția „Ecouri în patrimoniul contemporan: BCR și Pinacoteca București”. Evenimentul marchează intrarea în patrimoniul Muzeului Municipiului București a 70 de lucrări de pictură, sculptură și artă decorativă, oferite în 2025 de Banca Comercială Română. Agerpres menționează lucrări semnate de artiști precum Milița Petrașcu, Gheorghe Anghel, Marius Bunescu, Ion Mândrescu, Florin Ciubotaru, Petru Lucaci, Alexandru Ghilduș și Teodor Vescu. Noua selecție este prezentată alături de colecțiile istorice ale Pinacotecii București. Muzeul spune că aceasta este prima contribuție instituțională de asemenea amploare primită de Pinacotecă. Expoziția rămâne deschisă până pe 8 noiembrie, de miercuri până duminică, între 10:00 și 18:00, iar ultima intrare este la 17:30.
Film
Tudor Giurgiu pornește prin țară cu o comedie neagră filmată în șapte zile
„3 zile în septembrie”, cel mai nou lungmetraj regizat de Tudor Giurgiu, pleacă într-o caravană prin 19 orașe, cu peste 20 de proiecții speciale programate în septembrie și octombrie. Zile și Nopți scrie că, la unele dintre proiecții, spectatorii îi pot întâlni pe regizor, pe actorii Andreea Vasile, Emilian Oprea, Conrad Mericoffer, Mirela Zeța, Emilia Popescu și Adela Popescu, dar și pe scenaristul Radu Grigore și pe directorul de imagine Alexandru Dorobanțu. Echipa va povesti inclusiv cum a fost realizat un cadru-secvență de 65 de minute. Filmul este o comedie neagră despre o nuntă care se destramă după apariția amantei mirelui și despre mireasa care pleacă apoi într-o aventură pe litoral. Filmările au durat doar șapte zile, la Eforie Sud, cu o echipă de peste 70 de profesioniști. Caravana începe pe 10 septembrie la Craiova, ajunge în București pe 15 septembrie și are o oprire pe 25 septembrie la Oradea.
Un weekend cu opt filme-cult, înapoi pe marele ecran
La Best of Classy Film Festival poți vedea opt filme cunoscute pe marele ecran, timp de trei zile, la Happy Cinema Vitantis din București, pe Șoseaua Vitan-Bârzești 7A. Evenimentul este organizat de Asociația Proiector, conform Zile și Nopți. Vineri, 25 septembrie, sunt proiectate „Matrix”, de la 19:00, și „Fight Club”, de la 19:30. Sâmbătă, 26 septembrie, urmează „Pe aripile vântului” la 16:00, „Cetățeanul Kane” la 17:30 și „Casablanca” la 20:00. Duminică, 27 septembrie, programul include „Amadeus” la 16:00, „Rebel fără cauză” la 18:00 și „Nașul” la 19:00. Selecția reunește filme semnate de Lana și Lilly Wachowski, David Fincher, Victor Fleming, Orson Welles, Michael Curtiz, Miloš Forman, Nicholas Ray și Francis Ford Coppola.
Eveniment
Zece zile pe urmele Cellei Delavrancea, prin case și săli de patrimoniu
Festivalul AICI A STAT revine cu a doua ediție între 8 și 18 octombrie, de data aceasta cu un program dedicat Cellei Delavrancea. Pianistă formată la Paris, pedagog, scriitoare și cronicar muzical, Delavrancea a trăit 103 ani. Pe pagina AICI A STAT, organizatorii spun că ediția marchează 80 de ani de la debutul ei editorial cu volumul „Vraja” și 35 de ani de la moarte. Programul cuprinde șapte evenimente găzduite de Ateneul Român, Palatul Suțu, Muzeul Theodor Aman, Galeria Madrigal și Muzeul Național al Literaturii Române. Pe 8 octombrie au loc un colocviu și un vernisaj. Pe 10 octombrie este programat recitalul Anastasiei Maria Barbu, cu lecturi de Natalia Cebanu. Ana Rubeli conduce tururi ghidate pe 11 și 18 octombrie, iar pe 13 octombrie urmează recitalul Alexandrei Silocea și al lui Johannes Fleischmann. Programul mai include o serată Cantus Mundi pe 15 octombrie și una cu cvartetul #Aiciastat pe 17 octombrie.
Floreasca își schimbă străzile în zone de compozitori
Pe 11 și 12 septembrie, mai multe străzi din Floreasca devin spații pentru muzică și activități culturale în cadrul Sound District. Zonele sunt numite după compozitori, iar muzica clasică ajunge în cartier. Site-ul Sound District anunță intrare liberă, peste 40 de momente artistice live, mai mult de 30 de ateliere și aproximativ 10.000 de participanți așteptați. Sâmbătă sunt concerte toată ziua pe străzile Strauss, Rahmaninov, Bach, Bizet, Chopin, Mozart și Verdi. Printre artiști se numără Alexandru Tomescu, Irina Sârbu, SoNoRo Strings, GOLAN, Muse Quartet și Opera Națională București. Evenimentul mai include zone gastronomice austriece, germane, italiene și franceze, instalații vizuale și ateliere.
Muzică
Concerte fără scenariu, pornite de la păsările lui Brâncuși
Teodora Brody prezintă la ARCUB noua producție „Întâlniri cu Oameni-Păsări – esențe de zbor”, cu câte două spectacole în lunile septembrie, octombrie și noiembrie, în Sala Mare. Ideea pornește de la interesul artistei pentru Constantin Brâncuși și pentru felul în care sculptorul a explorat zborul timp de peste patru decenii, inclusiv în „Măiastra” și „Pasărea în văzduh”. Teodora Brody îi numește „Oameni-Păsări” pe invitații care și-au urmat vocația. Fiecare întâlnire durează aproximativ 90 de minute și nu are un scenariu fix. Muzica, conversația și reacțiile publicului stabilesc forma spectacolului în seara respectivă. Pe 10 septembrie, de la 19:00, invitata este regizoarea Chris Simion-Mercurian, iar pe 11 septembrie, actorul Vlad Ivanov. Muzicianul cubanez Martin Melendez cântă alături de ei. Un bilet costă 60 de lei, respectiv 35 de lei la tarif redus (elevi, studenți și pensionari), iar pachetul pentru ambele seri costă 100 de lei sau 50 de lei la tarif redus.
Poezie
Bucureștiul în versuri
Festivalul Internațional de Poezie București ajunge la ediția a XVI-a și are loc între 14 și 20 septembrie. Tema din acest an este „Slow Gun Poetry / Poezie cu bătaie lungă”, pornită de la o reflecție a lui Cezar Ivănescu despre forța pe care o poate avea chiar și un singur semn pus pe hârtie. Potrivit Buletin de București, programul reunește peste 50 de evenimente, printre care lecturi publice, dezbateri, conferințe, expoziții, concerte și performance-uri, cu invitați din aproape 20 de țări. Deschiderea este programată pe 14 septembrie, de la ora 18:00, în Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”, unde participă Ansamblul cameral ARCO și poetul sloven Aleš Šteger cu o lectură-performance. Festivalul include și seri dedicate unor autori precum Cezar Ivănescu, Emil Botta, Constanța Buzea, Angela Marinescu, Marin Sorescu și Magda Isanos, plus ateliere pentru copii. Accesul este gratuit, iar programul complet poate fi consultat pe fipb.ro.
Foto: Flow
