Imaginează-ți că, în secolele al II-lea și al III-lea, ai întreba mai mulți creștini în ce cred. Unii ți-ar răspunde că există un singur Dumnezeu. Alții ar vorbi despre doi, despre treizeci sau chiar despre 365, după cum povestește Ehrman în introducerea lucrării sale „Ce s-a pierdut din Creștinism”. Toți ar spune că urmează învățăturile lui Isus și toți ar avea la îndemână scrieri atribuite ucenicilor lui.
Cum a ajuns, atunci, creștinismul să capete forma pe care o știm azi? În „Ce s-a pierdut din Creștinism”, Bart D. Ehrman urmărește victoria unuia dintre grupurile creștine timpurii și consecințele ei. Autorul este interesat de felul în care succesul grupului a influențat credințele, practicile religioase și alegerea scrierilor acceptate în canon.
Ce știm despre comunitățile ale căror credințe nu s-au impus? O apreciere din revista Time, reprodusă de Humanitas, descrie aceste posibilități istorice prin metafora drumurilor neparcurse. Imaginea se potrivește interesului cărții pentru grupurile și scrierile rămase în afara tradiției dominante. Cititorul este invitat să le cunoască ideile și să urmărească disputele care le-au hotărât soarta.
Despre carte
„Ce s-a pierdut din Creștinism” are subtitlul „Bătăliile pentru Scriptură și credințele pe care nu le-am cunoscut” și a apărut în limba română la Humanitas, în colecția Religie, în traducerea Corneliei Dumitru. Ediția românească are 432 de pagini. Coperta reproduce un detaliu dintr-un manuscris din secolul al XVI-lea, cu Sfântul Apostol Matei care își scrie Evanghelia. Originalul, „Lost Christianities”, a fost publicat de Oxford University Press la 1 octombrie 2003, data indicată de Kirkus Reviews.
Ehrman pornește de la scrieri care nu au intrat în Noul Testament. Istoria lor cuprinde atât marginalizarea acestor texte, cât și recuperarea unei părți dintre ele prin descoperiri arheologice. Cartea le discută alături de comunitățile care le-au citit și le-au considerat importante pentru propria credință.
Volumul are trei părți și douăsprezece capitole. Prima parte, „Falsuri și descoperiri”, examinează patru cazuri legate de texte vechi, între care Evanghelia lui Petru, Faptele lui Pavel și ale Teclei și Evanghelia coptă a lui Toma. A doua, „Erezii și ortodoxii”, îi prezintă pe ebioniți, pe marcioniți și pe gnostici, alături de creștinismul pe care autorul îl numește proto-ortodox. A treia, „Învingători și învinși”, discută polemicile dintre grupuri, falsurile folosite în aceste dispute, formarea Noului Testament și problema toleranței.
În recenzia din revista America, Daniel J. Harrington observă că Ehrman reia teza formulată de Walter Bauer într-o carte din 1934 și o discută în lumina cercetărilor ulterioare. Potrivit acestei teze, credințele considerate mai târziu ortodoxe sau eretice au început ca interpretări concurente ale creștinismului. Distincția dintre ele s-a conturat în cursul conflictelor dintre comunități.
Despre autor
Bart Denton Ehrman s-a născut pe 5 octombrie 1955, în Lawrence, Kansas. A crescut în tradiția episcopaliană, așa cum povestește în „God’s Problem”. Formarea sa academică a început la Moody Bible Institute și a continuat la Wheaton College, unde a obținut licența în 1978. La Princeton Theological Seminary a obținut diploma de master în 1981 și doctoratul în 1985, sub îndrumarea cercetătorului Bruce Metzger. Teza de doctorat a primit distincția magna cum laude.
A predat la Rutgers University între 1985 și 1988, apoi, din 1988, la University of North Carolina at Chapel Hill. Acolo a condus departamentul de studii religioase între 2000 și 2006. În 2025 și-a anunțat intenția de a se pensiona la sfârșitul acelui an. Datele despre studii și parcursul universitar sunt reunite în biografia sa de pe Wikipedia.
Activitatea sa pentru publicul larg cuprinde peste 30 de cărți, ca autor sau editor, dintre care șase au ajuns bestselleruri New York Times.
Ehrman a povestit și despre schimbările propriei credințe. După perioada evanghelică, a ajuns la agnosticism. În relatarea sa, problema suferinței a avut un rol decisiv. Pe lângă cărți și cursuri, publică un blog cu abonament, ale cărui venituri sprijină organizații care combat foametea și ajută persoanele fără adăpost. Într-un anunț din 20 martie 2025, autorul preciza că donațiile făcute prin blog depășiseră trei milioane de dolari.
„Ce s-a pierdut din Creștinism” este dedicată soției sale, Sarah Beckwith. În prefață, Ehrman o prezintă ca specialistă în literatură medievală la Duke.
Cititorii români îl pot cunoaște și prin alte volume publicate la Humanitas. Datele de colofon menționează „Adevăr și ficțiune în «Codul lui Da Vinci»” (2005), „Evanghelia pierdută a lui Iuda” (2009) și „Petru, Pavel și Maria Magdalena” (2012). Lor li se alătură „Raiul și iadul. O istorie a vieții de apoi”, apărută în 2026, în traducerea lui Adrian-Sergiu Adam, potrivit paginii editurii.
De ce să citești „Ce s-a pierdut din Creștinism”
Pentru diversitatea credințelor creștine timpurii. Exemplele la care apelează Ehrman fac diferențele ușor de înțeles. Ele lasă însă deschisă o întrebare: ce lega între ele comunități cu asemenea credințe? Capitolele următoare trebuie citite și cu această întrebare în minte, alături de dovezile pe care autorul își sprijină explicația despre succesul uneia dintre aceste forme de creștinism.
Pentru explicația succesului creștinismului proto-ortodox. În lectura lui Ehrman, formele actuale de creștinism își au originea în grupul care a câștigat disputele timpurii. Harrington precizează în America faptul că autorul include aici catolicismul, ortodoxia și protestantismul. Termenul „proto-ortodox” desemnează acest grup înainte ca victoria lui să fie sigură. Disputele prezentate în carte aparțin unei perioade în care Noul Testament nu exista încă sub forma unei colecții recunoscute de toți, așa cum explică Ehrman în introducere.
Pentru poveștile din spatele textelor. Daniel J. Harrington compară analiza Evangheliei secrete a lui Marcu și a rolului lui Morton Smith cu o poveste polițistă. Kirkus Reviews atrage atenția asupra conflictelor și falsurilor care însoțesc istoria scrierilor creștine. Cele două observații evidențiază cercetarea autenticității unui text și înțelegerea disputelor în care asemenea scrieri au fost folosite.
Pentru istoria scrierilor redescoperite. Unele dintre textele discutate au fost recuperate abia în secolul al XX-lea. Documentele de la Nag Hammadi, din Egipt, au fost descoperite în 1945. Printre ele se află Evanghelia coptă a lui Toma, prezentată în volum.
Pentru stilul accesibil. Într-o apreciere reprodusă pe site-ul autorului, Elaine Pagels laudă claritatea expunerii și felul în care cartea prezintă diversitatea creștinismului timpuriu. Pagels se află și printre cercetătorii cărora Ehrman le mulțumește în prefață. Și sunt întru totul de acord cu ea. Ehrman nu scrie doar despre lucruri foarte interesante, ci scrie și într-un mod care face lectura foarte plăcută, care „te prinde”.
Pentru dezbaterea pe care o stârnește. Harrington contestă mai ales amploarea categoriei de proto-ortodoxie, care, în opinia lui, ajunge să explice aproape orice. El plasează explicația istorică plauzibilă între accentul pus de Bauer pe Biserica Romei și ideea lui Ehrman despre o mișcare proto-ortodoxă vastă. Apreciază totuși că cele două volume permit cititorilor să examineze dovezile și să judece singuri. Andreas J. Köstenberger și Michael J. Kruger contestă teza Bauer–Ehrman în „The Heresy of Orthodoxy”, prezentată pe site-ul editurii Crossway. Obiecțiile lor merită citite alături de argumentele lui Ehrman, pentru a înțelege mai bine întreaga dispută.
Concluzie
„Ce s-a pierdut din Creștinism” se adresează cititorului curios să cunoască grupurile și textele din primele secole creștine, inclusiv pe cele rămase în afara tradiției dominante. Interesul lecturii ține atât de aceste scrieri, cât și de felul în care Ehrman le folosește pentru a explica succesul creștinismului proto-ortodox. Aprecierea lui Elaine Pagels și rezervele lui Daniel J. Harrington sunt, la rândul lor, două repere utile, iar accesibilitatea expunerii poate fi apreciată separat de puterea de convingere a explicației istorice.
Citind cartea lui Ehrman, vei afla teoria lui despre cum au ajuns unele credințe și scrieri să definească tradiția creștină, în timp ce altele au rămas în afara ei, și vei afla modul în care istoria acestor texte se leagă de victoria comunităților care le-au susținut.