În „Zăpada”, romanul publicat de Orhan Pamuk în limba turcă în 2002 și tradus în engleză în 2004, pe care l-am citit prima oară prin 2008 sau 2009, autorul plasează acțiunea în orașul Kars, din estul Turciei, aproape de granița cu Armenia, într-o zonă populată și de etnici kurzi. Personajul principal, Ka, este un poet întors din exilul petrecut în Germania, care ajunge în Kars ca jurnalist (oficial), pentru a scrie despre alegerile locale și despre o serie de sinucideri ale unor tinere, dar și pentru o veche iubire.
Cartea urmărește trei zile din viața lui Ka, timp în care orașul este acoperit de zăpadă. Ninsoarea continuă, care izolează orașul de restul țării, este fundalul ciocnirilor violente dintre ideologii: laicism versus islam politic, armată versus civili, modernitate versus tradiție. Totul este filtrat prin dilemele lui Ka, personajul principal, care oscilează între credință și necredință, între dorință și teamă, între luciditate și iluzie. Este un roman al tensiunii interioare și al atmosferei.
De ce să citești romanul „Zăpada”
În primul rând, pentru că reprezintă o radiografie a unei societăți prinse între ideologii.
Pentru întreaga paletă de nuanțe, pentru personajele care nu sunt niciodată complet bune sau complet rele.
Pentru modul în care Pamuk construiește atmosfera din orașul Kars, care devine un personaj în sine. Simți liniștea unui oraș îngropat în zăpadă, la pachet cu tensiunea politică și chiar cu violența extremă.
Apoi, pentru că ridică întrebări despre credință, libertate și identitate, fără să decreteze că așa este bine sau că așa este rău.
Pentru că este o carte despre singurătate. Ka este un om care-și caută sensul, iubirea și validarea, iar această căutare este universală, indiferent de contextul cultural.
Și, evident, pentru scriitura lui Pamuk, câștigător al Premiului Nobel pentru Literatură în 2006. Modul în care își construiește romanele mi se pare de fiecare dată încântător. „Zăpada” este acel gen de carte pe care o citești pe îndelete, fără grabă, pentru bucuria lecturii.
Concluzie
„Zăpada” reprezintă paradoxul dintre o scriitură superbă, care curge, și complexitatea ideilor pe care scriitorul le desfășoară în cele aproximativ 550 de pagini de roman superb. Dacă vrei un roman care să te scoată din zona de confort și să-ți prezinte complexitatea unei culturi la care probabil că n-ai avea altfel acces, „Zăpada” merită toată atenția.
