În Istanbul, chiar și în zilele ploioase, mohorâte, banalitatea te salută veselă și-ți cântă

A plouat toată ziua, așa c-am hotărât să nu vizităm nimic. La amiază, am ieșit să mâncam la bodega din cartier, un loc primitor, ținut de un turc și de copiii săi. Mâncarea a fost delicioasă.

 

Apoi, am mers la birtul ascuns după ghivece imense cu flori, unde am băut ceai și cafea. Am găsit locul ticsit de bărbați care jucau remi. Ne place turcul bătrân care deține barul. Pare un om sincer și plin de păsare față de micul său univers cu televizor și cu băiețeală de vârsta a treia.

 

Când savuram cafeaua și ceaiul, prin fața ghivecelor imense cu flori a pășit, spre dreapta, o femeie care căra două sacoșe în mâini, iar pe cap ducea o pungă albastră, plină și imensă. La întoarcere, nu mai căra nimic în mâini, însă punga imensă îi rămăsese pe cap, într-un echilibru perfect.

 

Ne-am întors acasă și am lenevit.

 

Seara, foamea ne-a împins, din nou, către bodeguța din cartier. Era plină, iar afară așteptau la rând încă patru asiatici. Am plecat la vânătoare de birturi, dincolo de bulevardul mare. Am intrat într-un restaurant cu muzică turcească, am mâncat tare mult și tare bine, am umplut câteva șervețele cu muci, după ce m-a învins un ardei mare și mult prea iute, am băut două beri, apoi ne-am întors spre casă.

 

Ne-am salutat prin fereastră cu cei doi copii veseli ai proprietarului de bodeguță, cu care ne cunoaștem, deja, de ceva vreme, am cumpărat, de la magazinul cu bere de vizavi, două beri pe care nu le știu, apoi am făcut dreapta și am intrat pe străduța noastră, unde un domn foarte, foarte vesel, care cânta la orgă, în căsuța lui de la parter, s-a oprit din cântat atunci când am trecut pe sub fereastra lui deschisă, ne-a zâmbit larg, expansiv, noi l-am salutat, la fel de veseli ca melodia lui, apoi el a reînceput să cânte, eu am mângâiat o pisică, apoi am mângâiat altă pisică, Andreea a deschis ușa metalică și masivă care se urnește atât de greu, iar eu mereu uit s-o iau înainte și să pun umărul la treabă, și-am urcat.

 

A fost o zi banală, azi, în Istanbul, un oraș în care, chiar și în zilele ploioase, mohorâte, banalitatea te salută veselă și-ți cântă.