Am vizitat Roma pentru câteva zile, așa că voi scrie mai jos, după bunul obicei, câteva recomandări pentru cei care vor să-și petreacă vacanța în capitala Italiei, ca să fie treaba treabă și concediul frumos.
Cu ce (și cum) am călătorit
Cu Ryanair. Ni s-a părut cea mai bună variantă la partea de costuri, iar orele au fost ideale pentru noi. Am ajuns în Roma pe la 11 dimineața și-am plecat din Roma la 14:20.
Odată ajunși în Ciampino, am mers la ghișeul Terravision din aeroport (ai mai multe opțiuni, dar cei de la Terravision ni s-au părut OK ca preț) și-am luat de-acolo bilete dus-întors pentru Termini, care este un fel de Gară de Nord din centrul Romei. Mă rog, când spun „centru”, mă refer la un centru extins, pentru că centrul istoric și turistic al Romei este uriaș și nu presupune doar câteva străduțe. Un bilet dus Ciampino – Termini este 9 euro, iar dus-întors este 14 euro. Nu trebuie să-ți faci vreo rezervare nici la dus, nici la întors, ci să fii în zonă cu 20 de minute înainte să plece autocarul, dar scrie totul pe pliantul pe care ți-l dau ei odată cu achiziționarea biletelor, deci n-are sens să ne pierdem în detalii.
La Termini, deschizi frumușel Google Maps (dacă nu ești prieten cu Maps, împrietenește-te, nu doar pentru Roma, ci pentru orice călătorie pe care o faci) și cauți o casă de bilete ATAC (compania lor de transport în comun). Există o astfel de casă de bilete chiar în piața din fața gării. De acolo, noi am luat câte un abonament pentru 7 zile (29 de euro), care îți permite să te plimbi prin Roma cu ce vrei tu: autobuz, tramvai, metrou și chiar și un tren regional care e foarte util uneori, pentru că are stații și în interiorul orașului.
Unde am stat
Airbnb, la sud de Vatican. Recomandarea mea, nu doar pentru Roma, ci pentru orice călătorie, e să te asiguri că ai în zonă o stație de metrou sau câteva linii de autobuz care să te poarte rapid către centru. E util și un supermarket în zonă, mai ales în orașe mai scumpe, dacă vrei să mănânci la cazare din când în când, ca să te încadrezi într-un oarecare buget.
Ce am vizitat
Nu suntem adepții alergărilor cu limba scoasă de la un obiectiv turistic la altul, doar ca să bifăm locuri și să ne lăudăm dup-aia c-am văzut TOT. Oricum, în Roma nu ai cum să vezi TOT, chiar dacă stai acolo trei luni și transformi vizitele cu scop turistic într-un job full time. Prin urmare, indiferent cât timp ai la dispoziție, va trebui să alegi și enorm de multe locuri vor rămâne pentru altădată.
Noi am avut la dispoziție după-amiaza sosirii și alte patru zile întregi.
În acea după-amiază (ziua 1, să zicem), ne-am plimbat alandala prin centrul turistic.
În ziua 2, am vizitat Muzeele Vaticanului, Capela Sixtină și Bazilica Sfântul Petru.
Muzeele Vaticanului sunt imense. Dacă vrei să admiri și să înțelegi fiecare exponat în parte, ai nevoie, probabil, de vreo trei zile. Noi am trecut destul de repede prin ele, pentru că am prins bilet abia spre ora 15 și pentru că voiam să vedem și Bazilica Sfântul Petru, care se închidea la 18:00 sau 18:30. Și aici ai de ales. Vrei să vezi tot, pe îndelete? Încearcă să ajungi la prima oră și să stai în muzeu până la închidere. Altfel, te plimbi pur și simplu printre exponate și te oprești doar acolo unde descoperi ceva ce chiar te impresionează. Cei aproximativ 7 kilometri de muzeu sunt o provocare în sine.

Capela Sixtină m-a impresionat cu o idee mai puțin decât mă așteptam, dar Bazilica Sfântul Petru m-a impresionat mai mult decât mi-aș fi imaginat, în special prin imensitatea ei (este cea mai mare biserică din lume), dar și prin frumusețea interiorului.

Deși am vizitat Muzeele Vaticanului, Capela Sixtină și Bazilica Sfântul Petru în extrasezon, puhoaiele de oameni îți cam taie din vibe, deci îți recomand să te plimbi pe-acolo tot în extrasezon. Nu vreau să-mi imaginez cum e acolo vara, când nu poți să respiri nici din cauza căldurii, nici din cauza miilor de oameni care vor să vadă aceleași lucruri, în același timp.
În ziua 3, am vizitat Colosseumul, Forumul Roman și Dealul Palatin (toate intră în același bilet).


Seara, am băut câte două cocktailuri într-un bar de gheață din centrul Romei, o experiență foarte faină.

În ziua 4, am văzut Piramida lui Cestius doar pe dinafară, dar am mers acolo mai mult pentru cimitirul non-catolic, care este chiar lângă piramidă. Este un cimitir privat, unde trăiesc niște pisici grase și prietenoase, și este unul dintre cele mai frumoase cimitire pe care le-am vizitat. Ajunși acolo, am aflat că în cimitir este îngropat și poetul John Keats.
Apoi am mers la meci, Italia – Scoția (rugby), din Six Nations, un spectacol fabulos, pe care îl recomand. E o senzație superbă să vezi un stadion cu o capacitate de 70.000 de locuri (Stadio Olimpico) plin de fani scoțieni și italieni, intercalați, care se bucură împreună de meci, fără înjurături și scandări tâmpite, cu aplauze din toate părțile pentru fiecare fază interesantă, cu respect pentru sport și pentru cei de lângă ei.

În ziua 5, am vizitat Castelul Sant’Angelo, pe care îl recomand nu doar pentru istoria locului, ci mai ales pentru priveliștea de sus asupra Romei, după care ne-am plimbat prin centrul turistic.

Am trecut pe lângă celebra Fontana di Trevi (foarte, foarte multă lume pe lângă ea și se vede foarte bine și de sus, fără să dai doi euro ca să cobori câteva trepte).

Apoi ne-am plimbat prin Parcul Villa Borghese, o imensitate de parc superb, poate unul dintre cele mai frumoase parcuri pe care le-am vizitat vreodată.

Cum e cu biletele
Recomand achiziționarea biletelor online, pentru varianta skip-the-line. Fără skip-the-line, am fi stat la niște cozi uneori imense. De asemenea, recomand achiziționarea biletelor de pe site-urile oficiale. Pentru Vatican, biletele de pe site-ul oficial sunt cele mai ieftine, dar nu găsești aproape nimic de pe azi pe mâine, nici măcar de pe azi pe poimâine sau pe răspoimâine. Biletele sunt puse în vânzare cu luni de zile înainte. Sau găsești ore la care mai bine nu te duci, pentru că n-ai timp să vezi mare lucru. Noi am luat de aici, cu o taxă în plus de vreo zece euro. E una dintre variantele ceva mai scumpe de pe-o zi pe alta, dacă n-ai apucat să-ți iei bilet din decembrie pentru februarie de pe site-ul oficial, dar mai ieftină decât alte variante.
La Coloseum, Forumul Roman și Dealul Palatin (care intră toate pe același bilet), lucrurile sunt ceva mai relaxate. Tot de pe-o zi pe alta le-am luat, tot skip-the-line și (de data asta) de pe site-ul oficial.
În plus, prin Roma există o sumedenie de locuri frumoase pe care le poți vizita gratuit, pentru că este orașul în care intri într-o biserică și găsești acolo o sculptură de Michelangelo sau o pictură de Caravaggio, pe care le poți admira în voie.
Cum e cu mâncarea
Am mâncat multă pizza și multe paste, ce altceva. Andreea a mâncat cele mai bune paste carbonara ever, iar mie mi-a plăcut cam toată pizza pe care am mâncat-o, în special cea de la Sfizio Pizzeria, de lângă gara Termini, și cea dintr-un bar de cartier, de lângă cazare, numit Ristorante Pizzeria Buona Forchetta.
Pe scurt, am mâncat paste bune și pizza bună, iar acum, că m-am întors în București, simt nevoia de o ciorbă bună.
Cum sunt oamenii
Pentru mine, a fost a doua experiență în Italia. După ce am vizitat părticele din sudul Italiei în 2017, am rămas cu impresia că italienii vorbesc tare, că par mereu certăreți și că traficul e un haos generalizat. În Roma, lucrurile arată cu totul altfel. Traficul mi s-a părut OK, șoferii mi s-au părut calmi (am auzit foarte puține claxoane în zilele petrecute acolo), iar italienii sunt atenți cu ceilalți. La un moment dat, un italian mi-a oferit mie locul în autobuz ca să stau lângă Andreea, în altă zi, o doamnă ne-a spus amândurora că sunt două locuri libere în spate pentru noi, iar, într-o seară, un șofer a insistat să urcăm în autobuz, pentru că a văzut că mă uitam prelung la uși după ce tocmai plecase din stație și oprise la stop. Am întâlnit la Roma acea grijă pentru celălalt pe care am mai cunoscut-o, la fel, în Spania. Și, cumva, e destul de multă liniște pentru un oraș mare, pentru că romanii nu au expansivitatea la care mă așteptam, după vizita din sudul Italiei.
Cât de sigur e orașul
N-am ajuns pe la periferii, dar atât cât ne-am plimbat, de multe ori pe tot felul de străduțe alandala, ni s-a părut foarte safe.
Mai mergem?
Așa am vrea. Ne-am dori să mergem la Roma pentru câteva zile doar ca să ne plimbăm pe străduțe și să descoperim niște hidden gems de care Roma cică e plină.