Scrie Dâmbovițeanul că Târgul de la Cornățelu are o tradiție de peste 400 de ani. A apărut în scrierile lui Pantazi Ghica și I.C. Visarion, ceea ce-l face, cumva, cel mai tătuc dintre bâlciuri.
Care-i faza cu târgul ăsta
Dacă ai copilărit la țară sau dacă mergeai la bunici în vacanțe, sigur ai prins vibe-ul de bâlci, pentru că sigur era un bâlci în zona „țării” tale. Ei bine, Cornățelu e fix bâlciul ăla, dar pe modul XXXL. N-ai doar o comedie și trei tarabe. Ai zeci de comedii de parc de distracții, cu tot arsenalul. Păcat că n-am avut o dronă, să ți-l arăt de sus, în special duminică, atunci când mii de oameni colcăie pe-acolo.
Noi am fost sâmbătă. Nu la spartul târgului, ci înainte să înceapă pe bune, când unii dintre participanți încă-și montau instalațiile. Partea mai puțin bună e că n-am intrat 100% în vibe-ul ăla, dar partea bună e c-am prins imediat loc la mese, să mâncăm și noi niște mici și să bem o bere, ca oamenii.
În fiecare an, Cornățelu devine buricul pământului pentru meșteri populari din toată țara. Ai tiribombe și lanțuri care te dau peste cap, standuri cu mici, bere rece, cârnățăraie, pastramă și frigărui de te lingi pe degete, chiar dacă ești germofob, că oricum nu mai contează în praful ăla. Plus bumți-bumți cât auzi cu urechile și tone de kitsch colorat, ciuperci decorative, jdemii de obiecte fluorescente și alte brizbrizuri.
La Cornățelu găsești o grămadă de chestii. Dacă n-aș avea OCD, aș zice „găsești de toate”. Dar am OCD.
Îmi propusesem să-mi iau o pălărie de la târg. Eram 100% sigur că găsesc una. Am plecat acasă cu două.
De ce să mergi la Târgul de la Cornățelu
Pentru că e genul de loc unde realitatea devine un TikTok cu filtre glitchy. Ai vibe de festival, mâncare care-ți sabotează dieta (pe bune, bâlciul de la Cornățelul e cheat day oficial), distracții old-school care bat orice VR și o combinație de tradițional + kitsch care, sincer, dă mai bine ca un colaj pe Pinterest. Plus: unde mai prinzi un loc care arată ca un mashup între copilăria ta și un reel trending?
Concluzie
Cornățelu e un reminder că distracția nu trebuie să fie polished, minimal și „aesthetic”. Uneori, cel mai tare content e cel colorat, haotic și un pic cringe, că de ce nu.
Cum a fost? Cam așa:
