Chatboturi care nu pot înlocui un terapeut, o nouă perspectivă asupra ADHD, celule solare care au trecut de bariera de 100%, neanderthalieni cu simț artistic, rechini care atacau balene pe coastele Belgiei acum cinci milioane de ani și ziua păcălelilor cu origini pe care nimeni nu le știe sigur. Plus târguri de Florii, Brâncuși la Berlin și festivalul de scrumbii din Parcul IOR.
Una, alta
De ce un chatbot nu poate înlocui un terapeut adevărat
Milioane de tineri apelează la ChatGPT pentru sprijin emoțional, adesea fiindcă terapia umană e prea scumpă sau pur și simplu indisponibilă. Problema e că modelele de limbaj (LLM) funcționează prin predicție matematică și imitație, nu prin înțelegere reală. Un terapeut uman e afectat de ceea ce aude, tăcerea îi spune ceva. Un LLM nu e afectat de tăcere, pentru că tăcerile nu există ca date de antrenament.
Esența terapiei e sentimentul că exiști pentru altcineva, că suferința ta a fost observată de o altă ființă umană. În societate există o foame acută de validare, exploatată acum de platformele digitale, iar un chatbot programat să maximizeze engagementul țintește exact această vulnerabilitate. Autorul unui articol publicat pe psyche.co avertizează că tinerii și cei care nu-și permit terapia umană riscă să rămână singuri, în ciuda prezenței aparente a unui „terapeut” AI. Foarte interesant materialul.
ADHD ca superputere evolutivă?
Un cercetător în neuroștiințe cognitive de la King’s College London, diagnosticat el însuși cu ADHD, rescrie înțelegerea acestei condiții printr-un concept nou: hipercuriozitatea. Creierul cu ADHD n-are un deficit de atenție, ci o atracție irezistibilă față de informații noi, incerte sau nerezolvate, care suprascrie orice altă prioritate.
Trăsătura asta, susținută de studii neuroimagistice și comportamentale, ar fi putut fi un avantaj evolutiv important: în comunitățile de vânători-culegători, „exploratorii” cu atenție volatilă detectau amenințări și resurse noi. Variante genetice legate de receptorii de dopamină apar mai frecvent la populații istoric nomade. Problema reală nu e mintea, ci mediul: școli și birouri construite pentru atenție liniară, care transformă o trăsătură adaptativă într-un handicap. Autorul nu romantizează ADHD, ci cere medii mai bune de învățare. Și are dreptate.
Cum ne-au furat „mașinăriile” atenția
Dacă te simți incapabil să citești o carte fără să-ți verifici telefonul de cinci ori în zece minute, nu ești singur și, mai ales, nu e întâmplător. Un eseu fascinant de pe Public Domain Review explorează preistoria „economiei atenției”: în timpul Primului Război Mondial, psihologi americani au creat aparate numite „pursuit tests” pentru a evalua piloții militari, măsurând capacitatea lor de a urmări stimuli și de a reacționa la „mașini”. Dispozitivele astea au antrenat un tip de atenție instrumentală, mecanică, perfect adaptată ecranelor.
Cercetătorii au cuantificat și optimizat utilizarea privirii umane, iar industria publicității a preluat apoi instrumentele ca să vândă atenția noastră. Concluzia autorului: atenția cibernetică pe care o avem față de ecrane e sublimă, dar atenția umană, cea cu care citim, visăm sau privim un apus de soare, se atrofiază pe zi ce trece.
Celule solare care produc mai mult decât primesc: japonezii au depășit o limită considerată imposibilă
Cercetătorii de la Universitatea Kyushu din Japonia, în colaborare cu o echipă de la Johannes Gutenberg University din Mainz, au obținut o eficiență cuantică de 130% în conversia energiei solare, primul rezultat care depășește bariera teoretică de 100%. Informația a apărut pe 25 martie 2026 în Journal of the American Chemical Society.
Secretul stă în fenomenul „singlet fission”: un singur foton absorbit generează doi purtători de energie în loc de unul. Echipa a folosit un complex metalic pe bază de molibden care, combinat cu materiale pe bază de tetracen, a produs 1,3 purtători de energie per foton. Deocamdată rezultatele sunt obținute în soluție, nu în panouri solide, dar direcția e clară. Tehnologia ar putea revoluționa și LED-urile și domeniile cuantice emergente.
Sintetizatorul Telharmonium, un monstru de 200 de tone
Open Culture povestește istoria unui instrument muzical aproape uitat: Telharmonium-ul, brevetat de americanul Thaddeus Cahill în 1897. Considerat primul sintetizator, instrumentul a fost construit pentru a transmite muzică prin liniile telefonice. Versiunea finală, Mark III, cântărea aproape 200 de tone, măsura 18 metri lungime, incorpora peste 2.000 de întrerupătoare electrice și era manevrat de două persoane, la patru mâini.
Cahill a convins investitori, a demonstrat capacitățile instrumentului la Baltimore și New York, a închiriat linii speciale de telefonie în Manhattan, dar aparatul crea interferențe pe rețeaua telefonică și chiar întrerupea transmisiile radio ale Marinei. Compania lui a dat faliment în 1908. Totuși, Telharmonium a inspirat orga Hammond și a aprins imaginația compozitorilor de muzică electronică.
Vestigii sarmatice descoperite la Timișoara
Pe șantierul viitorului Inel de Centură Vest al Timișoarei, arheologii au dat peste urme de locuire din perioada sarmatică, datate în secolele II-III d.Hr., alături de obiecte legate de istoria localității Săcălaz din secolele XVII-XVIII. Lucrările de eliberare arheologică se desfășoară în paralel cu construcția, coordonate de o echipă de specialiști.
Sarmatii, un popor originar din teritoriul actualului Iran, au migrat din Asia Centrală spre Munții Ural între secolele VI-IV î.Hr., ajungând să controleze sudul Rusiei europene și Balcanii de est, inclusiv zona actualei Românii. Au fost învinși de goți în secolul al III-lea d.Hr.
Neanderthalienii făceau artă. Dovezile există, dar prejudecățile persistă
Un paleoantropolog trece în revistă dovezile tot mai consistente că neanderthalienii aveau gândire simbolică: picturi rupestre în peșteri spaniole datate la 65.000 de ani, un os de cerb gravat cu chevronuri regulate descoperit în Germania, structuri circulare din sute de fragmente de stalactite la 176.500 de ani vechime în Franța, gheare de vultur purtate ca podoabe și scoici pigmentate vechi de 120.000 de ani.
De fiecare dată când apare o nouă descoperire, scepticii găsesc motive să atribuie realizările oamenilor moderni. Autoarea explică și de ce: stereotipul neandertalianului fără imaginație s-a născut în secolul al XIX-lea din prejudecăți eugenice și rasiste. În concluzie, conform autoarei, neanderthalienii au făcut artă, iar recunoașterea acestui fapt este importantă și azi.
Oamenii morali sunt mai fericiți?
Un psiholog social a pus la încercare una dintre cele mai vechi întrebări filosofice: există o legătură între moralitate și fericire? Echipa sa a măsurat caracterul moral al participanților nu prin autoevaluare, ci prin ochii prietenilor, familiei și colegilor, care au notat cât de oneste, corecte și de încredere sunt persoanele cunoscute.
Rezultatul, consistent în mai multe studii realizate în SUA și în China: oamenii considerați mai morali de cei apropiați raportează atât un sentiment mai puternic de sens al vieții, cât și un nivel mai ridicat de fericire. Cercetătorii n-au demonstrat că a deveni mai moral te face mai fericit (adică nu au demonstrat o cauzalitate directă între moralitate și fericire), ci doar că există o corelație între ele. O ipoteză: oamenii morali au relații mai bune și sunt mai apreciați de cei din jur, ceea ce contribuie la bunăstarea lor.
Cum schimbă scrierea modul în care gândim matematica
Quanta Magazine publică un interviu cu David E. Dunning, istoric al matematicii la Smithsonian, despre cum sistemele de notație au modelat profund gândirea matematică. Dunning explică de ce cifrele arabo-indiene au revoluționat comerțul medieval, iar simbolismul lui Leibniz a câștigat lupta cu geometria lui Newton în calculul integral.
Notația nu e un instrument neutru de reprezentare, ci o tehnologie socială care deschide sau închide posibilități de gândire. Cel mai fascinant exemplu: proliferarea sistemelor de notație în logica matematică din secolul al XIX-lea i-a forțat pe logicieni să se întrebe ce poate face un sistem de scriere, întrebare care a dus direct la teoremele lui Gödel și Turing despre limitele calculabilului.
Cannabis: o plantă cu 10.000 de ani de istorie și un viitor incert
MIT Press Reader publică un eseu despre istoria cannabisului, de la primele culturi din China acum 10.000 de ani și până în cultura pop americană a anilor ’60. Planta a fost folosită inițial ca fibră, hrană și drog ritual, iar primele aplicații medicinale documentate datează din 2700 î.Hr., sub legendarul împăratul Shen Nung.
În Europa, cercetările științifice au început abia în secolul al XIX-lea. Psihiatrul francez Jacques-Joseph Moreau distribuia hașiș intelectualilor parizieni, printre care Victor Hugo și Baudelaire, pentru a studia efectele psihotrope. Panica morală din 1937, urmată de clasificarea internațională din 1961, a înghețat cercetarea medicală timp de decenii. Concluzia autoarei: cannabisul merită studiat serios, nu îngropat în legislație.
Secretul notelor mari? E chiar sfatul ăla pe care l-ai ignorat mereu
Cercetătorii de la Universitatea Norvegiană de Știință și Tehnologie au studiat 249 de elevi cu vârste între 15 și 19 ani, cărora le-au măsurat patru tipuri de motivație: mentalitatea de creștere, încrederea în sine, pasiunea și perseverența. Rezultatele, publicate în „Frontiers in Education”, arată că elevii care credeau că se pot îmbunătăți prin efort au obținut note mai bune și s-au bucurat mai mult de materiile studiate.
Surprinzător, perseverența și ambiția contau mai puțin decât s-ar fi așteptat cercetătorii. „Credința că poți progresa prin practică este cel mai consistent factor motivațional pentru note și pentru sentimentul de măiestrie”, a explicat autorul studiului, Birger Olav Sætre. Pe scurt, cele mai banale sfaturi pe care le-a primit vreodată un adolescent se dovedesc a fi cheia succesului școlar. Citește articolul complet aici.
Când știința a fost păcălită
Un articol de pe nautil.us trece în revistă unele dintre cele mai celebre falsuri din istoria științei, cu un ochi atent la ce ne așteaptă în viitor. Totul pornește de la „Omul din Piltdown”, un craniu descoperit în 1912 în Anglia, prezentat drept veriga lipsă dintre om și maimuță, dar demascat după patru decenii ca un amalgam dintr-un craniu medieval, o falcă de urangutan și dinți modificați. Vinovatul principal pare să fi fost chiar cel care l-a descoperit, Charles Dawson, care avea în colecție zeci de alte artefacte falsificate.
Un alt caz răsunător: omul de știință sud-coreean Hwang Woo-suk, lăudat în 2004 de revista TIME pentru pretinsa creare a primei linii de celule stem embrionare umane, cercetare dovedită ulterior drept fabricată. Și mai îngrijorător e viitorul: un jurnalist a reușit cândva să publice 167 de studii false în reviste științifice reale, dar acum, cu AI-ul, astfel de articole pot fi create în câteva minute.
Acum 5 milioane de ani, rechinii atacau balene pe coasta Belgiei
Tot de la nautil.us aflăm că două cranii de balenă descoperite întâmplător pe o plajă din Belgia, unul de un adolescent cu tatăl lui, altul de o altă pereche tată-fiu, au devenit piese-cheie într-un puzzle paleontologic spectaculos. Scanările micro-CT au scos la iveală fragmente de dinți de rechin înfipte în ambele cranii, dovadă a unor atacuri petrecute acum 4-5 milioane de ani.
O balenă (Casatia sp.) fusese atacată de un strămoș al marelui rechin alb (Carcharodon plicatilis), cu mușcături pe frunte, sugerând că rechinul a încercat să-i smulgă capul. Al doilea craniu, al unei balene drepte dispărute (Balaenella brachyrhynus), arăta urmele unui rechin-vacă (Hexanchus griseus), cel mai probabil ospătându-se dintr-o carcasă. Niciuna dintre speciile de rechini nu mai trăiește azi în apele Europei de Nord, ceea ce indică schimbări majore în ecosistemul Mării Nordului.
De unde vine, de fapt, ziua păcălelilor? Nimeni nu știe sigur
Celebrată pe 1 aprilie în mare parte din lume, ziua păcălelilor are origini surprinzător de neclare. Folcloristul Stephen Winick identifică trei teorii principale, conform nationalgeographic.com: una din Anglia medievală, unde poetul Geoffrey Chaucer ar fi menționat farse petrecute pe 1 aprilie încă din 1390, și două din Franța. Francezii sărbătoresc „Poisson d’Avril” (Peștele de Aprilie), obicei atestat într-un poem din 1508. O a treia teorie leagă ziua de confuzia calendaristică provocată de Edictul de la Roussillon din 1564, când regele Carol al IX-lea a impus ca anul nou să înceapă pe 1 ianuarie.
Tradiția farselor de primăvară e și mai veche, însă: romanii aveau Hilaria după echinocțiu, hinduismul are Holi, iar iranienilor le aparține Sizdah Bedar, sărbătoare atestată din 536 î.Hr.
Carte
Campanie AGERPRES despre biblioteci
AGERPRES lansează proiectul editorial „Biblioteca azi”, o inițiativă care documentează realitatea actuală a bibliotecilor din România, aflate între riscul dispariției și exemple care arată că schimbarea e posibilă. Prin reportaje publicate periodic, proiectul prezintă situații reale din teren: biblioteci în dificultate, dar și inițiative care demonstrează cum aceste instituții pot deveni centre comunitare active, deschise educației, culturii și dialogului social. Accentul cade pe povești relevante, pe oameni implicați și pe soluții care funcționează.
Finanțare de peste 4 milioane de euro pentru Voxa
Voxa, platforma românească de audiobook-uri și e-book-uri lansată în 2021 de frații Marin și Dan Vidrașcu, a atras o finanțare de peste 4 milioane de euro, conform economica.net. Runda a fost condusă de Catalyst Romania, cu participarea Crescendo Ventures și SeedBlink și reprezintă a 12-a investiție a Catalyst Romania Fund II.
Platforma a depășit 1 milion de utilizatori și un catalog de peste 200.000 de titluri, fiind liderul segmentului de carte digitală din România. Operează în România și Ungaria și oferă acces la conținut internațional în peste 10 țări. În 2025, baza de abonați plătitori a crescut cu peste 50% față de anul anterior.
Banii vor fi folosiți pentru extinderea în Balcani (Serbia, Croația, Muntenegru, Bosnia-Herțegovina), consolidarea poziției din Ungaria și dezvoltarea unui model freemium, plus parteneriate cu platforme de e-commerce și telecomunicații.
I-auzi
Un păhărel de vin, „că e sănătos”
Vlad Elias, antreprenorul care a condus 10 ani curătoria ecologică Blue Lagoon Clean, și-a făcut exitul în noiembrie 2024 și a băgat 20.000 de euro într-un magazin online de vinuri premium: PovesteDeVin. Ideea e diferită față de ce există pe piață: nu cumperi un vin la întâmplare, ci îți construiești propria cutie cu 6 sticle, alese ghidat. Selecția e curatoriată cu ajutorul unui sommelier și trece prin filtre clare: zona viticolă, povestea cramei, scoruri Vivino 4+, ediții limitate, conform ziarulpozitiv.ro. Tehnic, au investit peste 400 de ore într-un software propriu, iar 90% din operațiuni sunt automatizate: comenzi, plăți, facturare, stocuri, livrare. Ținta sunt clienții „așezați” din orașele mari, oameni care vor să înțeleagă ce beau, nu să cumpere impulsiv. Pentru 2026, planul e să aibă reprezentate toate zonele viticole importante din România și să intre în parteneriate HoReCa și evenimente tematice.
Eveniment
Târg de Florii la Muzeul Țăranului
Muzeul Național al Țăranului Român organizează în perioada 3-5 aprilie 2026, între orele 10:00 și 18:00, Târgul de Florii în curtea muzeului de pe Șoseaua Kiseleff. Meșteri pricepuți aduc ouă încondeiate, icoane, ceramică, țesături, obiecte din lemn, jucării și podoabe. Nu lipsesc produsele gastronomice tradiționale: cozonaci, miere, polen, propolis, ierburi de leac, pălincă și dulcețuri. Ca în fiecare an, evenimentul susține și activitatea unor școli, fundații și asociații cu proiecte umanitare pentru copii cu dizabilități și pentru persoane din medii defavorizate. Intrarea e liberă. Un motiv bun să ieși în aer liber cu familia în preajma sărbătorilor de Paște.
Bijuterii handmade și culori pastelate pe Calea Victoriei
Weekendul de 4-5 aprilie aduce la Victoria Hub (Calea Victoriei nr. 210) Grădina cu Artizani, un târg dedicat creatorilor locali și obiectelor unicat, gândit ca o alternativă la consumul de masă. Găsești bijuterii delicate inspirate din natură, lumânări parfumate cu arome florale, obiecte decorative din ceramică, argilă sau beton, cosmetice naturale, accesorii vestimentare unicat, ilustrații și picturi. Sustenabilitatea e un obiectiv central: fiecare achiziție susține direct un creator local. Târgul e deschis sâmbătă și duminică, orele 11:00-20:00. Intrarea gratuită.
Scrumbie, saramură și sărbătoare în Parcul IOR
Parcul IOR din București găzduiește, în zona Calul Titanilor, Festivalul de Scrumbii și Tradiții de Florii, între 2 și 5 aprilie 2026, conform zilesinopti.ro. Patru zile în care peștele devine vedeta absolută: scrumbie la grătar, pe plită, în saramură cu mămăligă, afumată sau marinată. Meniul merge mai departe cu păstrăv, crap de Dunăre, somn, doradă și biban, plus preparate ca storceag, chifteluțe din pește sau sarmale în foi de viță. Zona de street food completează cu creveți, calamari, scoici și hamsie prăjită.
Cine preferă altceva găsește mititei, pastramă, cotlete sau cârnați cu garnituri tradiționale. O zonă separată reunește producători locali cu brânzeturi, mezeluri, cozonaci, pască, plăcinte, zacuscă, gemuri și dulciuri de post, totul stropit cu vinuri românești și băuturi tradiționale. Artizanat și momente artistice completează atmosfera de sărbătoare.
Florii fără mașini în Dorobanți
Pe 4 și 5 aprilie, strada Aviator Radu Beller din Sectorul 1 se închide traficului auto între Strada Nicolae Constantinescu și intersecția cu Moraru Octavian și Puțul lui Zamfir, conform b365.ro. Între orele 10:00 și 21:30, zona se transformă cu parade de biciclete decorate cu flori, momente artistice susținute de elevii Colegiului Național de Muzică, sesiuni de live cooking, ateliere creative pentru copii și spectacole de dans.
Tot în acest weekend, de vineri, 3 aprilie, se redeschide oficial Piața Dorobanți, după lucrări de modernizare: instalații electrice refăcute integral, acoperiș reparat, sisteme de ventilație și climatizare reabilitate. Printr-un parteneriat cu Asociația Forța Fermierilor, pe tarabe vor fi exclusiv produse românești de la producători direcți: fructe, legume, lactate, carne, pește și miere. Un weekend care combină tradiția sărbătorii cu viața urbană relaxată.
Și încă un eveniment
Găteala tivurilor, pe drumul spre UNESCO
România, Albania și Turcia au depus împreună dosarul „Oya/Găteala tivurilor, practica tradițională de înfrumusețare” pentru înscrierea pe Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial UNESCO. Din echipa României au făcut parte „Asociația Semne Cusute” (laureată a premiului Europa Nostra), ONG-ul „Mândra Project” din Țara Făgărașului, Asociația „ART – Meșteșugurile Prutului” din Iași și reprezentanți ai comunității turco-tătare prin „Cusături Dobrogene” și Uniunea Democrată Turco-Tătară, conform news.ro.
Găteala tivurilor e o tehnică migăloasă aplicată pe marginile cămășilor și textilelor tradiționale, derivată din punctul de feston, prezentă în spațiul românesc cu o mare diversitate regională: colțișori și cheițe elaborate în est și sud, cheițe late în Arad, Bihor și Sălaj, terminații de mâneci policrome în Transilvania, iar în Dobrogea tehnica poartă chiar numele turcesc „oya”. România sărbătorește în 2025 două decenii de la adoptarea Convenției UNESCO din 2003.
Expoziție
Artă sacră bizantină și icoane populare, la Muzeul Țăranului Român
Expoziția „Între două lumi” a artistei Elena Borundel s-a deschis miercuri, 1 aprilie 2026, de la ora 18:00, la Sala Media a Muzeului Național al Țăranului Român, unde poate fi vizitată până pe 19 aprilie, de miercuri până duminică, orele 10:00-18:00. Pe simeze se întâlnesc compoziții cu interpretări inedite din estetica bizantină și icoane cu influență populară autohtonă, realizate în tehnici diverse: frescă, tempera pe lemn, ulei pe sticlă, vitraliu Tiffany, pastel, mozaic. Expoziției i se alătură proiecția filmului „Tronul Euharistic”. Curatele proiectului sunt dr. Doina Ișfănoni și dr. Claudiu Tița Nicolescu.
Brâncuși cucerește Berlinul: cozi la intrare și dezbateri despre arta românească
Cea mai amplă expoziție europeană dedicată lui Constantin Brâncuși a fost deschisă pe 20 martie 2026 la Neue Nationalgalerie din Berlin, cu peste 150 de lucrări: sculpturi, fotografii, filme, documente de arhivă și o reconstituire parțială a atelierului parizian al artistului. Printre piese se regăsesc „Sărutul”, „Muza adormită” și „Pasărea în spațiu”. Realizat în colaborare cu Centre Pompidou, sub patronajul lui Steinmeier, Macron și Nicușor Dan, evenimentul marchează 150 de ani de la nașterea sculptorului. Imaginile cu vizitatori la coadă au devenit virale.
Expoziția a aprins însă și o dezbatere: România, deși a declarat 2026 Anul Brâncuși, nu are infrastructura necesară pentru a găzdui o astfel de expoziție. Programul de conferințe și dezbateri continuă până în vara lui 2026.
Când aerul devine subiect de pictură
Galeria Sector 1 de la Combinatul Fondului Plastic găzduiește, între 2 aprilie și 16 mai, expoziția „Aerul și cele ce-l taie” a artistului clujean Lucian Popăilă (n. 1991, Baia Mare), absolvent al secției de Pictură a Universității de Artă și Design Cluj-Napoca, cu doctorat finalizat în 2022. Curatorul Norbert Filep descrie expoziția ca o explorare a morfologiei ascunse a aerului: transparența lui aparentă ascunde traiectorii și constructe care îi taie continuu arhitectura diafană, conform curatorial.ro. Popăilă pornește de la tensiunea dintre fizica clasică, care plasează obiectele în puncte exacte, și principiul heisenbergian al incertitudinii, care le dizolvă într-o probabilitate continuă.
160 de ani de monarhie, în imagini și obiecte rare
Muzeul Național de Artă al României vernisează pe 2 aprilie, de la ora 12:00, în Sălile Kretzulescu, expoziția „160 de ani de la fondarea Casei Regale a României”, vizitabilă până pe 30 aprilie 2026. Cele 32 de planșe fotografice de la Agerpres acoperă momente esențiale ale monarhiei: imagini de arhivă din cele două domnii ale regelui Mihai I (1927-1930 și 1940-1947), revenirea sa în țară în 1997 și activitatea actuală a Majestății Sale Margareta, Custodele Coroanei.
Alături de fotografii, 15 obiecte din patrimoniul muzeului completează tabloul: bustul în bronz al principelui Carol I semnat de Carl Cauer, bustul reginei Elisabeta de Wladimir Hegel, bustul în marmură al regelui Mihai I de Oscar Han, acuarele cu regii Ferdinand și Maria. Printre piesele de artă decorativă, o cupă Émile Gallé din 1900 cu semnătura reginei Elisabeta și pafta cu pietre prețioase purtată de principesa Ileana la Încoronarea de la Alba Iulia din 1922, conform curatorial.ro.
Când algoritmii decid cine există
La Teatrul Național București „I.L. Caragiale” poate fi vizitată, între 2 și 21 aprilie 2026, expoziția de grup „Ierarhia socială a fotonilor de protocol”, organizată de Asociația 1001 arte, conform zilesinopti.ro. Vernisajul are loc pe 2 aprilie, de la ora 17:00, în Foaierul Media (aripa dinspre Grand Hotel). Coordonată de curatorul Cristian Cojanu, cu Victor Briceag și Gilda Ghinoiu, și realizată în colaborare cu Facultatea de Filosofie a Universității din București, expoziția reunește 25 de artiști contemporani.
Conceptul central, „fotonul de protocol”, e o metaforă pentru validarea digitală: o lumină artificială direcționată algoritmic, care decide ce devine vizibil și ce nu. Proiectul explorează cum intimitatea devine produs de marketing, cum rețelele sociale reactivează tribalismul și segmentează utilizatorii în comunități închise. Lucrările expuse funcționează ca forme de rezistență artistică, ce încurajează reflecția reală, dincolo de logica rapidă a platformelor digitale.
Foto: Whisk
