Dacă vrei să ieși din casă și să te bucuri de primăvară (e soare afară, cântă păsărelele), dar parcă nu te-ai limita la o simplă plimbare prin parc, ai un festival de carte și câteva expoziții. Dacă te simți grumpy și nu vrei să ieși din casă, am și câteva povești interesante pentru tine.
Una-alta
Filosofa care îl învață pe Claude ce e binele și răul
La Anthropic, compania din spatele chatbot-ului Claude, o filosofă scoțiană cu păr punk decolorat și ochi vioi are una dintre cele mai neobișnuite (și interesante) meserii: îi predă unui AI cum să fie „om bun”, conform msn.com. Amanda Askell, 37 de ani, petrece zilele citind tiparele de gândire ale lui Claude și scriind prompt-uri de peste 100 de pagini prin care îi construiește personalitatea. Scopul? Să-i dea un fel de busolă morală. Compară munca asta cu cea a unui părinte care crește un copil: îl învață să distingă binele de rău, să nu se lase manipulat și să aibă o identitate stabilă. Askell crede că AI-ul poate avea sentimente reale și că modul în care îl tratăm îi modelează caracterul. Un exemplu care o uimește: când o fetiță l-a întrebat pe Claude dacă Moș Crăciun există, chatbot-ul a răspuns că spiritul lui e real și a întrebat dacă lasă biscuiți pentru el.
Cum arăta primul muzeu național de artă din București
Iar a săpat Radu Pirca, iar a documentat și-așa am aflat că, în 1864, ceea ce numim azi Muzeul Național de Artă al României era o colecție modestă de vreo sută de lucrări, înghesuită în două săli din Palatul Universității, împărțite cu Școala de Belle-Arte. Oficial, se numea Pinacoteca Română, deși funcționa mai mult ca o colecție didactică sub conducerea lui Theodor Aman. Inventarul din 1863-1864 cuprindea tablouri cu Mihai Viteazul, portrete de domnitori, scene religioase, copii după maeștri celebri și lucrări ale lui Aman, Tattarescu sau Lecca, dar și obiecte cel puțin ciudate: buchete de ceară, zarzavaturi artificiale și o „lumânare colosală cu flori în ceară”. Galeria era deschisă publicului doar duminica, lucrările nici măcar nu aveau etichete, iar bugetul era jalnic. Multe piese din acel inventar s-au risipit prin alte muzee, însă povestea instituției rămâne o oglindă fascinantă a culturii române la început de drum. Uneori, chiar și dup-aia. Oricum, un articol foarte interesant și plin de referințe.
Statuile romane nu erau albe, ci viu colorate. Cum am ajuns să credem altceva
Statuile grecești și romane pe care le știm ca marmură albă erau, de fapt, pictate în culori vii, conform openculture.com. Augustus de la Prima Porta, celebra statuie a împăratului cu mâna ridicată, avea pielea bronzată, părul brunet și o togă roșie aprins. Cum s-a pierdut această realitate? După căderea Romei, sculpturile au stat îngropate sau expuse intemperiilor secole la rând, iar vopseaua s-a șters. Când artiștii Renașterii le-au redescoperit, nu și-au dat seama că fuseseră colorate. Dar ignoranța nu a fost doar involuntară: chiar și când existau dovezi clare ale culorii, mulți istorici de artă au ales să le ignore sau să le discrediteze, promovând ideea că albul pur era superior estetic. Această convingere cu iz rasial a devenit dogmă culturală timp de sute de ani.
Orezul alb vs. orezul brun: o chestiune de statut social
Preferința pentru orezul alb față de cel brun are mai puțin de-a face cu gustul și mai mult cu statutul social. Cel puțin, la origine. Orezul este, prin natură, brun, dar odată cu apariția morăritului, varianta albă a devenit un simbol al bunăstării, pentru că era mai greu de obținut și se păstra mai bine în climatele calde. Treptat, a mânca orez alb a ajuns un semn de apartenență culturală: dacă vecinii și familia ta îl consumau, era normal să faci la fel. Acum, paradoxal, orezul brun s-a transformat într-un produs de nișă, mai scump, devenit el însuși un nou simbol de statut pentru cei preocupați de sănătate, conform unui articol de pe Seth’s Blog, recomandat în newsletterul deepculture. Povestea asta spune multe despre cum funcționează piețele: dacă statutul și apartenența socială pot schimba percepția unui aliment de bază, imaginează-ți ce fac cu vinul, cu hainele sau cu telefoanele mobile.
„Nu fura această carte”: protestul scriitorilor împotriva AI
Aproximativ 10.000 de autori, printre care Kazuo Ishiguro, Philippa Gregory și Richard Osman, au publicat o carte cu paginile goale ca formă de protest față de companiile de inteligență artificială care le folosesc operele fără permisiune și fără compensație. Volumul, intitulat „Don’t Steal This Book” („Nu fura această carte”), conține doar lista numelor participanților și a fost distribuit la London Book Fair, cu o săptămână înainte ca guvernul britanic să prezinte o analiză privind modificările propuse la legislația drepturilor de autor, conform digitalio.ro. Inițiativa a fost coordonată de activistul Ed Newton-Rex, care susține că industria AI este construită pe muncă furată. Tensiunile sunt amplificate de propunerea guvernamentală care ar permite companiilor AI să folosească materiale protejate de copyright fără acordul explicit al autorilor. Disputa a generat deja procese în mai multe țări, inclusiv un acord de 1,5 miliarde de dolari între Anthropic și autori.
Pentru că vorbim despre AI: ce este „AI brain fry”
Un studiu Harvard pe aproximativ 1.400 de angajați americani a descoperit un fenomen nou: „AI brain fry”, adică oboseala mentală cauzată de utilizarea intensivă a inteligenței artificiale, conform euronews.com. Circa 14% dintre participanți au raportat o „ceață mentală” după sesiuni lungi cu AI, cu simptome precum dificultăți de concentrare, decizii mai lente și chiar dureri de cap. Cel mai solicitant tip de muncă? Supravegherea outputurilor generate de AI, care crește oboseala cu 12%. Productivitatea scade vizibil când angajații folosesc mai mult de trei tooluri AI simultan, iar cei afectați fac cu 39% mai multe greșeli majore. Domenii precum marketing, IT, finanțe și inginerie sunt cele mai expuse. Vestea bună: AI poate reduce burnout-ul dacă înlocuiește sarcinile repetitive, dar poate înrăutăți lucrurile când implică multitasking și monitorizare constantă. Deci noi tooluri, noi probleme. Ca de obicei.
Varza, broccoli și conopida sunt, la origine, aceeași plantă
Varza, kale, broccoli, conopida, varza de Bruxelles și kohlrabi au același strămoș: o buruiană neimpresionantă numită Brassica oleracea. Oamenii au transformat-o în zeci de legume diferite prin selecție atentă de-a lungul mileniilor, conform worksinprogress.co (inclus tot în newsletterul deepculture). Cei care au ales frunzele mai mari au obținut varza și kale-ul, cei atrași de muguri au creat varza de Bruxelles în Belgia secolului XIII, iar cei interesați de inflorescențe au ajuns la broccoli și conopidă. Secretul acestei adaptabilități uimitoare stă în genetică: planta a trecut printr-un proces de poliploidie, adică are mai multe copii ale fiecărei gene, ceea ce îi permite o diversitate genetică excepțională. Originile domesticirii sale par să fie în Grecia antică, de unde romanii au răspândit-o în toată Europa și în Asia. Astăzi, cercetătorii studiază varietățile sălbatice ale plantei pentru a crea culturi mai rezistente la schimbările climatice.
Salicornia: planta de coastă care ar putea hrăni lumea de mâine
Rămânem în zona gastronomică și aflăm că Salicornia, cunoscută și ca “sea beans” sau samphire, e o plantă care crește în mlaștinile sărate de coastă și care are un potențial uriaș, conform smithsonianmag.com. Fermierul spaniol Manuel Díaz Cárdenas o cultivă în Andaluzia și o vinde cu 90 de euro per 500 de grame la restaurantele locale. Planta rezistă în soluri cu salinitate ridicată, unde culturile tradiționale precum orezul sau grâul nu supraviețuiesc, ceea ce o face extrem de valoroasă în contextul schimbărilor climatice. Semințele conțin toți cei nouă aminoacizi esențiali, iar studiile clinice au arătat că extractele de Salicornia scad tensiunea arterială și colesterolul LDL la oameni, cu potențial și în tratamentul accidentelor vasculare. Pe lângă beneficiile medicale, planta poate fi folosită ca substitut de sare cu sodiu redus, în cosmetice și ca instrument de bioremediere a solurilor degradate. Experții estimează că până în 2050, jumătate din terenurile agricole ale lumii vor fi afectate de salinizare, iar Salicornia ar putea fi una dintre soluții.
Carte
Bookisit 2026: festivalul cărților secondhand revine la București
Pe 15 martie, Maison 13 din București găzduiește prima ediție Bookisit din 2026, un festival de carte secondhand, cu intrare gratuită. Programul e între 10:00 și 17:00, iar evenimentul are loc în interior (și în curte, dacă vremea ține cu noi). Pe lângă răsfoit și cumpărat cărți, vizitatorii se pot bucura de ateliere, de întâlniri cu autori și ilustratori și chiar și de o piesă de teatru pentru copii. Festivalul e construit în jurul principiilor reuse, reduce, recycle, rereread și continuă campania „Tu aduci cartea, noi ajutăm biblioteca”, prin care s-au donat peste 16.000 de cărți până acum. La această ediție, donațiile merg spre Biblioteca Publică din Mateeești, județul Vâlcea.
Zece cărți de citit după ceremonia Oscar 2026
Pe 15 martie 2026 se decernează premiile Oscar, la cea de-a 98-a ediție a Academiei. Cu ocazia asta, Smithsonian Magazine a alcătuit o listă de zece cărți legate de filmele nominalizate. Unele sunt sursa de inspirație a ecranizărilor, altele oferă context sau completează tematic filmele. Printre titluri se numără “Vineland” de Thomas Pynchon, cartea care a stat la baza filmului lui Paul Thomas Anderson, “Hamnet” de Maggie O’Farrell, ecranizat de Chloé Zhao, sau clasicul “Frankenstein” al lui Mary Shelley, reinterpretat de Guillermo del Toro. Lista mai cuprinde “Train Dreams” de Denis Johnson, “Sing, Unburied, Sing” de Jesmyn Ward pentru fanii filmului “Sinners”, “The Vegetarian” de Han Kang, câștigătoarea Nobel 2024, plus titluri despre Brazilia, Iran, industria farmaceutică și Oslo postbelic. Vezi linkul de mai sus. Asta, dacă te mai interesează premiile Oscar…
Eveniment
„Povești de Cartier” se lansează live: prima bandă desenată despre hip-hopul românesc
Duminică, pe 15 martie, de la ora 18:00, la Expirat Halele Carol din București, se lansează „Povești de Cartier” – prima bandă desenată dedicată istoriei hip-hop-ului românesc. Seara include autografe cu protagoniștii, warm-up cu Brugner, concerte cu Tony Baboon, Dacian, Piele (Getto Daci), artiștii Attic Lounge Studio și un live act surpriză, plus cypher și afterparty. La fața locului găsești revista print în ediție oficială, afișe de colecție și stickere. Biletele costă 50 lei (early bird, primele 100), 60 lei (pre-sale) sau 70 lei la ușă, disponibile pe iabilet.ro. Minorii sub 12 ani intră gratuit, cei între 13-18 ani plătesc bilet întreg, toți doar însoțiți de un părinte.
Muzee și expoziții
Un muzeu cu 10.000 de exponate, în pericol. Povestea tristă a Muzeului Sătesc din Orlea
Într-o comună din sudul județului Olt există un muzeu cu aproape 10.000 de piese, o colecție impresionantă cu obiecte romane, monede medievale, animale împăiate, fosile, obiecte etnografice și multe altele, conform Agerpres. Muzeul Sătesc „Constantin Cumpănașu” a fost fondat în 1952 de un învățător pasionat și a crescut prin donații ale localnicilor. Problema e că de prin 2007 nu mai are muzeograf, iar persoana care îl gestionează acum e și referent la Căminul Cultural și aproape la pensie. Rezultatul: degradare vizibilă, inventar în dezordine și foarte, foarte puțini vizitatori în ultimii 20 de ani, în afara câtorva grupuri școlare. Primarul recunoaște situația dificilă, dar ezită să anunțe dacă muzeul va fi păstrat sau predat. Clădirea e reabilitată cu fonduri europene, deci potențialul există, dar fără un specialist angajat, viitorul colecției rămâne incert.
Revista Muzeelor, lansată online. Este una dintre cele mai longevive publicaţii periodice din domeniul muzeal românesc
Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală a lansat online primul număr din 2025 al Revistei Muzeelor, o publicație cu apariție continuă încă din 1964, conform news.ro. Tema acestei ediții este relația dintre muzee și turismul cultural, un subiect tot mai relevant într-o Europă unde patrimoniul a devenit resursă strategică pentru alegerea destinațiilor. Revista e structurată în patru secțiuni și abordează subiecte diverse: memoria culturală în turism, strategii europene de valorificare a colecțiilor, evoluția artei publice din Timișoara, accesibilitatea pentru publicul neurodivers și instrumente educaționale participative. Este indexată în bazele de date internaționale CEEOL și EBSCO, iar numărul complet poate fi citit gratuit pe culturadata.ro.
Scris ca urmă a timpului: o expoziție despre memoria gestului
La Elite Art Gallery din București, artistul Teodor Arghir prezintă expoziția „Scrisînscris”, deschisă între 9 și 20 martie 2026. Lucrările pornesc de la însemnări manuscrise ale pictorului Gheorghe Ionescu (1912-1990), poeme, proză și texte fragmentare, peste care Arghir intervine vizual fără să șteargă sau să ilustreze scrisul original, ci dialogând cu el. Scrisul de mână e tratat ca formă de desen și ca urmă corporală: fiecare literă păstrează presiunea, ritmul și pauzele autorului. Pliurile, petele și uzura hârtiei rămân vizibile, iar lucrările finale sunt o coexistență de gesturi trecute și prezente. Galeria se află la Piața Națiunile Unite, nr. 3-5, iar expoziția poate fi vizitată luni-vineri, între 11:00 și 19:00.
Pâinea românească, între sămânță și ritual, într-o expoziție caritabilă
Muzeul Național al Țăranului Român găzduiește expoziția „Drumul pâinii – de la sămânță la ritual”, deschisă în Sala Noua Galerie între 12 și 29 martie 2026, miercuri-duminică, 10:00-18:00. Organizată împreună cu Galeria Arhiva de Artă și Asociația Social Team, expoziția de pictură și sculptură are și un scop caritabil: fondurile strânse asigură pâinea pentru o lună la centrul de seniori “Sfântul Nectarie”. Lucrările urmăresc pâinea în toate formele ei, de la bobul de grâu și frământatul aluatului, la colaci de nuntă, prescuri și pâini de înmormântare. Cuptorul de lut, focul viu, ștergarul, masa ca altar țărănesc, toate reconstituie un univers în care pâinea era strâns legată de tradiție și de ritualuri.
Ia românească, la Muzeul Național de Artă: expoziția s-a prelungit până pe 15 martie
Dacă n-ai apucat să o vezi, mai ai timp în weekendul ăsta. Muzeul Național de Artă al României a prelungit expoziția „România. Reprezentarea identitară a portului popular în artă” până pe 15 martie 2026. Curatoriată de Erwin Kessler, expoziția explorează cum a devenit ia un subiect artistic major, din secolul al XVI-lea până în zilele noastre. Pictură, sculptură, fotografie, instalații, film, modă, bancnote, timbre, desene animate: ia apare în toate formele posibile. Expoziția arată obiectiv cum s-a construit de-a lungul secolelor un limbaj vizual în care costumul popular a jucat un rol-cheie în definirea și promovarea identității românești. Programul de vizitare: miercuri-vineri 10:00-18:00 (dar nu mai e cazul), sâmbătă-duminică 11:00-19:00.
Spectacole
Corul Madrigal aduce Săptămâna Patimilor pe scena marilor orașe
Corul Național de Cameră “Madrigal – Marin Constantin” pornește într-un turneu național în perioada 26 martie – 9 aprilie 2026, cu spectacolul „Săptămâna Patimilor”, în Timișoara, Oradea, Cluj-Napoca, Sibiu și București. Programul include fragmente din “Florilegiul bizantin” al lui Marin Constantin, “Prohodul Domnului” în aranjamentul lui Nicolae Lungu și “Credo” din Missa în do minor de Mozart. Pe scenă urcă și actorii Marius Turdeanu și Richard Bovnoczki, iar corurile de copii din programul Cantus Mundi completează tabloul. Dirijor: Anna Ungureanu, regie și scenariu: Emil Pantelimon, scenografie: Vladimir Turturica.
Foto: Whisk
