Margaret Hamilton și soluția care a salvat Apollo 11, chimicalele „eterne” găsite în sângele a 98,8% dintre oameni, copacul de la Sycamore Gap tăiat într-o noapte cu drujba și 100 de fotografii color din timpul Insurecției de la Varșovia. Plus Muzeul Satului la 90 de ani, biblioteca din Onești cu hologramă și simulator de Formula 1, Salonul Artelor Decorative la Cotroceni și un festival POiESiS care reinterpretează relația dintre Brâncuși și muzele sale. O săptămână cu subiecte de tot felul, ai ce citi în weekend.
Una, alta
Drive & Listen: site-ul care te plimbă virtual prin o sută de orașe din toată lumea, cu radioul local în fundal
Drive & Listen este un site creat de Erkam Șeker, pe atunci student la master în München, după ce i s-a făcut dor de Istanbul și a început să urmărească filmulețe cu șoferi prin orașul natal. Astăzi, site-ul îți permite să faci tururi virtuale prin peste 100 de orașe ale lumii, de la Tokyo și Paris la Istanbul și New York, folosind filmări reale de tip dashcam și posturi de radio locale transmise live. Poți regla separat volumul filmării și al radioului, dar și viteza de rulare a videoclipului. Între timp, platforma s-a extins și include plimbări virtuale în natură și filmări cu drone. Efectul final este surprinzător de imersiv: nu te simți ca un turist, ci ca o persoană care conduce pur și simplu prin oraș, cu muzică locală în difuzoare.
Megafoane, ecrane și oglinzi sonore: invenții uitate ale Revoluției Franceze
Pe 30 octombrie 1789, în plină Revoluție Franceză, un autor anonim publica un pamflet în care propunea o serie de invenții menite să ducă mesajul revoluționar cât mai departe. Richard Taws, profesor la University College London, le descrie în The MIT Press Reader: un corn-trompetă în formă de șarpe, care amplifica vocea oratorului, un ecran rotativ cu litere uriașe, iluminat noaptea cu lanterne, și o oglindă parabolică montată pe o scenă mobilă, care proiecta vocea fără ecou. În acea perioadă, transmiterea clară a ideilor era o problemă politică urgentă. Confuzia putea deveni periculoasă, chiar letală, într-un context în care mulțimile trebuiau informate rapid și corect. Din aceeași nevoie de comunicare la distanță s-a născut și telegraful optic al fraților Chappe. Tot în acest context al experimentelor cu sunetul și transmiterea informației, René Laennec a inventat stetoscopul în 1816, după ce a observat copii care comunicau prin zgârieturi transmise printr-o bucată de lemn, în curtea Luvrului.
De ce unele comparații prind mai bine decât altele în literatură
Russell Samora, de la The Pudding, a extras 200.000 de comparații de tipul „as… as…” din zeci de mii de romane și a construit o analiză interactivă despre felul în care scriitorii folosesc aceste formule. Printre descoperiri: „dry as sawdust” apare în „Hunger Games”, „still as a mouse” apare în „Jane Eyre”, iar „hell” a ajuns să nu mai descrie iadul, ci să funcționeze mai degrabă ca amplificator, în expresii precum „as cute as hell” sau „as sexy as hell”. Castraveții sunt campionii specializării: „as cool as a cucumber” este, practic, singurul lor rol important în ficțiune. Pisicile sunt la polul opus, fiind folosite pentru zeci de calități diferite. Analiza arată și că majoritatea scriitorilor aleg comparații familiare, ușor de recunoscut de public, nu neapărat formule originale. Un manual de engleză din 1964 îi pregătea deja pe elevi cu aceleași tipare care supraviețuiesc și astăzi.
Margaret Hamilton, programatoarea care a ajutat Apollo 11 să ajungă pe Lună
Pe 20 iulie 1969, în timp ce modulul lunar Apollo 11 cobora spre suprafața Lunii, computerul de bord a declanșat o serie de alarme. Sistemul era supraîncărcat, dar misiunea a continuat datorită unei soluții programate din timp de Margaret Hamilton: o rețea de siguranță care reordona procesele în funcție de prioritate în caz de criză. Ideea îi venise după ce fiica ei de patru ani, Lauren, se jucase cu simulatorul de zbor al laboratorului și îl blocase accidental. Experiența a arătat cât de important era ca sistemele critice să poată gestiona erori neașteptate. Înainte de NASA, Hamilton lucrase la MIT în echipa meteorologului Edward Lorenz, unde a contribuit la cercetările despre sistemele haotice. Previziunile meteo se schimbau radical în funcție de felul în care erau rotunjite cifrele de intrare. Margaret Hamilton a primit Medalia Prezidențială a Libertății abia în 2016, la vârsta de 80 de ani. Povestea ei completă este relatată de Scientific American.
De ce ne scandalizăm la ipocrizie, deși aproape toți suntem ipocriți
Filozoful Emrys Westacott argumentează, într-un articol publicat în Philosophy Now, că ura față de ipocrizie ține mai mult de reacția noastră estetică decât de una morală. În opinia lui, nu ipocrizia în sine ne deranjează cel mai tare, ci comportamentul pe care îl dezaprobăm. Oskar Schindler s-a prezentat ca un nazist loial în timp ce salva 1.200 de evrei, iar Huck Finn a ajutat un sclav să fugă, deși credea că face un păcat. În aceste cazuri, ipocrizia nu scandalizează. Westacott distinge între ipocrizie afectivă, cognitivă și comportamentală și arată că fiecare poate fi justificată în anumite contexte. Galilei, de exemplu, și-a negat convingerile ca să evite tortura. Concluzia lui este că problema morală nu stă mereu în lipsa de consecvență, ci în răul produs. De aceea, un ipocrit cu intenții bune poate fi preferabil unui om sincer, dar nemilos.
100 de fotografii color din timpul Insurecției de la Varșovia
„Barwy Powstania 1944“ este un proiect al Muzeului Insurecției de la Varșovia, care reunește 100 de fotografii realizate între august și octombrie 1944. Imaginile au fost selectate și aranjate sub forma unui fotoreportaj istoric de fotograful Chris Niedenthal, apoi colorate manual de o echipă de graficieni de la Studio ORKA, sub supravegherea unor istorici și specialiști în istoria Varșoviei. Culorile au fost reconstituite cât mai fidel, pe baza obiectelor păstrate din epocă, precum arme, uniforme și obiecte de uz cotidian. Fiecare fotografie poate fi văzută atât în varianta alb-negru, cât și în varianta color. Efectul este puternic: trecutul devine brusc mai apropiat, mai concret și mai ușor de imaginat. Proiectul a fost finanțat de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național al Poloniei.
„Epoca Întunecată”, explicată în 20 de minute
Dacă „Epoca Întunecată” pare un concept vag, canalul de YouTube How So îl explică într-un video de 20 de minute care acoperă aproape o mie de ani de istorie europeană, conform openculture.com. Punctul de pornire este secolul al IV-lea, cu orașe antice depopulate, drumuri romane ajunse în ruină, o economie slăbită și un nivel tot mai scăzut de alfabetizare. Video-ul trece apoi, pe rând, prin expansiunea Imperiului Bizantin sub Iustinian I, răspândirea califatului islamic, unificarea creștinătății occidentale sub Carol cel Mare, invaziile vikingilor și maghiarilor, apariția castelelor și a sistemului feudal, dezvoltarea orașelor și universităților, Cucerirea Normandă a Angliei și Ciuma Neagră. Concluzia este surprinzătoare: tocmai Ciuma Neagră ar fi creat o parte dintre condițiile care au dus la Renaștere, prin creșterea salariilor și printr-o societate ceva mai flexibilă. Mini-documentarul video poate fi urmărit aici.
De ce Socrate ar fi putut vedea AI-ul ca pe un partener de dialog
La prima vedere, pare un paradox: Socrate critica scrisul, iar AI-ul produce text. Dar Daniel Gauss afirmă, într-un articol publicat pe Daily Philosophy, că obiecția lui Socrate nu era față de tehnologie în sine, ci față de limitele scrisului. Pentru Socrate, scrisul era static: nu putea răspunde la întrebări, nu se putea apăra și nu se putea adapta la cel care îl citea. El prețuia dialogul care testează, contrazice și rafinează ideile. Din această perspectivă, AI-ul seamănă mai mult cu un partener de conversație decât cu o carte. Poate răspunde, poate ajusta explicațiile, poate urmări o linie de întrebări și poate reveni asupra unor afirmații atunci când primește obiecții. Socrate nu ar fi privit AI-ul cu admirație necritică. Cel mai probabil, l-ar fi interogat fără milă. Dar ar fi putut recunoaște în el ceva valoros: un instrument care susține întrebarea, dialogul și căutarea adevărului.
Anchetă penală în Florida împotriva OpenAI, după un atac armat
Un procuror din Florida a deschis o anchetă penală împotriva OpenAI, după ce un student ar fi discutat cu ChatGPT înaintea unui atac armat soldat cu doi morți și șase răniți, conform news.ro. Potrivit informațiilor citate, chatbotul i-ar fi răspuns la întrebări despre arme, muniție și locuri optime pentru atac. Procurorul James Uthmeier a declarat că, dacă ChatGPT ar fi fost o persoană, l-ar fi acuzat de omor. Juriștii consultați de AFP spun că o condamnare penală ar fi posibilă, dar dificilă. Ar fi nevoie de documente interne care să arate că riscurile erau cunoscute și ignorate. O procedură civilă ar fi, cel mai probabil, mai ușor de câștigat. În SUA au fost deja intentate mai multe procese civile, inclusiv unul în care moștenitorii unei femei ucise de propriul fiu acuză ChatGPT că ar fi contribuit la crimă. O condamnare penală ar putea speria investitorii, chiar dacă amenda ar fi mică. Experții avertizează însă că urmărirea penală nu poate înlocui o reglementare clară a inteligenței artificiale.
Nu capacitatea de atenție s-a micșorat, ci obiceiurile noastre s-au schimbat
Dacă simți că nu te mai poți concentra, explicația nu pare să fie o scădere a capacității creierului. Potrivit unei analize publicate de Scientific American, studiile de laborator, inclusiv o meta-analiză din 2024 pe 21.000 de persoane, nu arată o degradare a atenției susținute. Problema apare mai ales în viața de zi cu zi. Oamenii schimbă sarcinile mult mai des decât înainte. Gloria Mark, de la UC Irvine, a urmărit angajați la calculator timp de două decenii și a observat că timpul petrecut pe o singură sarcină a scăzut de la două minute și jumătate, în anii 2000, la 47 de secunde în anii 2020. Fiecare întrerupere ne face mai predispuși la greșeli, lungește timpul de lucru și crește stresul. Partea bună este că obiceiurile pot fi schimbate: mai puține surse de distragere, mindfulness și pauze scurte pot ajuta la refacerea concentrării.
Copiii protejați prea mult devin adulți fragili
Copiii nu devin mai pregătiți pentru viață dacă sunt feriți de orice disconfort. Dimpotrivă, atunci când părinții le rezolvă mereu problemele, îi protejează de orice frustrare și nu îi lasă să încerce lucruri singuri, copiii nu mai învață să se descurce. Un eseu publicat de aeon.co arată că nu doar lipsa de grijă poate afecta dezvoltarea copiilor, ci și grija dusă prea departe. Copiii au nevoie de afecțiune, dar și de limite, responsabilități și situații mici de disconfort prin care să învețe să facă față emoțiilor, eșecurilor și provocărilor. Protecția excesivă îi poate face pe copii mai anxioși și mai dependenți, nu mai siguri pe ei. Soluția nu este un parenting dur, ci unul cald, dar ferm.
Chimicalele „eterne” sunt în sângele a 98,8% dintre oamenii testați
Substanțele PFAS, cunoscute drept „chimicale eterne” pentru că nu se descompun ușor în mediu, au fost detectate în sângele a 98,8% dintre oamenii testați într-un nou studiu american realizat de toxicologii de la NMS Labs, scrie ScienceAlert. Cercetătorii au analizat 10.566 de probe de sânge, iar rezultatele arată că expunerea nu vine, de obicei, dintr-o singură substanță. Doar 0,18% dintre probe conțineau un singur tip de PFAS. În cele mai multe cazuri, au fost găsite amestecuri complexe, formate din cinci sau mai multe substanțe, cu peste 70 de combinații diferite identificate. Una dintre substanțe, PFHxS, folosită în textile și adezivi, a apărut în 97,9% dintre probe și este deja restricționată sau interzisă în multe țări, din cauza posibilelor efecte asupra ficatului și sistemului imunitar. Studiul a măsurat doar prezența sau absența acestor substanțe, nu și concentrațiile, ceea ce înseamnă că amploarea reală a contaminării ar putea fi chiar mai mare.
Intrăm într-o a doua Epocă Axială
Acum 2.500 de ani, într-o perioadă de criză profundă a civilizațiilor bronzului, au apărut, aproape simultan, Confucius, Buddha, Socrate și profeții evrei. Filozoful Karl Jaspers a numit acea perioadă Epoca Axială, momentul în care oamenii au început să privească mai mult spre interior și să formuleze principii etice cu valoare universală. Otto Scharmer, co-fondator al Presencing Institute de la MIT, scrie în Noema că lumea de astăzi trece printr-o ruptură de amploare comparabilă, marcată de schimbări climatice, migrații, războaie și dezvoltarea accelerată a inteligenței artificiale. Argumentul său central este că AI-ul automatizează o formă modernă de cunoaștere bazată pe separarea dintre subiect și obiect, adică o inteligență foarte performantă, dar lipsită de interioritate. Atunci când este antrenat pe conținut generat tot de AI, performanța sa se degradează rapid, așa cum, prin analogie, și mintea umană își poate pierde din capacitate atunci când delegă pasiv prea multe sarcini cognitive. Soluția propusă de Scharmer este cultivarea „solului social”: relațiile dintre oameni, atenția comună și capacitatea de a acționa împreună.
Un pic de criptografie și niște zero-knowledge
Timp de trei decenii, criptografii au considerat că dovezile zero-knowledge, adică metodele prin care poți convinge pe cineva că știi un secret fără să îl dezvălui, trebuie să fie interactive. Un rezultat din 1994 arătase că variantele neinteractive sunt imposibile. Rahul Ilango, doctorand la MIT, a găsit o cale de a ocoli această limită folosind una dintre ideile fundamentale ale matematicii: teorema incompletitudinii a lui Gödel. Aceasta spune că există afirmații adevărate, dar imposibil de demonstrat în cadrul unui anumit sistem matematic. Ilango a introdus în structura dovezii o ipoteză despre care se crede că este adevărată, dar care este practic imposibil de demonstrat. Această ambiguitate creează spațiul necesar pentru ca dovada să funcționeze ca zero-knowledge, fără să mai fie interactivă. Povestea completă este relatată de Quanta Magazine.
Ipoteza că atomii identici sunt chiar identici ar putea fi testată experimental
Unul dintre principiile de bază ale fizicii spune că doi atomi cu același număr de protoni, neutroni și electroni sunt complet identici și interschimbabili. Această idee fundamentală nu a fost însă testată experimental în mod direct. Mark Raizen, fizician la University of Texas at Austin, propune într-un articol publicat în „Physics Letters B”, rezumat de Scientific American, o metodă prin care această ipoteză ar putea fi verificată. Planul său este să folosească un laser pentru a răci și captura izotopi individuali într-un ceas atomic extrem de precis, apoi să măsoare diferențe foarte mici în momentul magnetic nuclear al fiecărei particule. Dacă atomii considerați identici s-ar dovedi, totuși, diferiți, implicațiile ar putea fi majore pentru fizică și pentru calculul cuantic. Chiar și cercetătorii sceptici admit că testarea unor ipoteze acceptate de secole este exact genul de chestiune de care știința ar trebui să se ocupe.
Copacul de la Sycamore Gap, tăiat într-o noapte și transformat într-un simbol
În septembrie 2023, doi bărbați au tăiat noaptea, cu drujba, unul dintre cei mai fotografiați copaci din Marea Britanie: paltinul de la Sycamore Gap, plantat în jurul anului 1810 lângă Zidul lui Hadrian. Vestea s-a răspândit rapid, oamenii au lăsat flori la locul faptei, iar procesul a fost urmărit aproape ca un caz de crimă. Pe telefonul lui Daniel Graham, polițiștii au găsit un video filmat la 00:32, în noaptea faptei. În mai 2025, Graham și Adam Carruthers au fost condamnați la patru ani și trei luni de închisoare. Motivul real rămâne necunoscut. Între timp, cioata copacului a prins lăstari, numărul vizitatorilor a crescut cu 20%, iar localnicii speră ca tragedia să devină un imbold pentru protejarea arborilor. Povestea este relatată pe slow-journalism.com.
De ce schimbarea apare mai des la margine decât în centru
Un eseu publicat pe aeon.co susține că inovația, creativitatea și bunătatea apar mai des la periferie decât în centru. De la biologia evolutivă la religie și artă, multe schimbări importante s-au născut la „margine”, acolo unde regulile sunt mai puțin rigide și oamenii pot încerca lucruri noi. Atena și Roma au prosperat inclusiv datorită oamenilor veniți de la „periferie”. Chiar și corpul uman are nevoie, uneori, de stres controlat pentru a deveni mai rezistent, fenomen cunoscut sub numele de hormesis. Centrele, fie că vorbim despre orașe, instituții sau sisteme de putere, tind să uniformizeze și să respingă oamenii incomozi. Dar, pe termen lung, tocmai cei de la „margine” pot aduce energia, ideile și schimbarea de care centrul are nevoie pentru a evolua.
La 92 de ani, Tudor Opincă a absolvit un curs de competențe digitale
Tudor Opincă s-a născut în Hârja, județul Bacău, a studiat mecanica la Iași, a lucrat în industria militară la Brașov și a fost trimis la specializare în Cehoslovacia, unde a învățat limba cehă și a lucrat ca translator. La 92 de ani, și-a făcut cont pe Facebook. Recent, după ce a aflat că Biblioteca Județeană Brașov organizează un curs de competențe digitale, s-a înscris fără să stea pe gânduri. A parcurs mai multe module și a primit diploma de absolvire. Motivația lui a fost cât se poate de practică: vrea să se ferească de escroci online, după ce a văzut persoane de vârsta lui căzând în astfel de capcane, și să poată rezerva călătorii pe internet. Formatoarea cursului a mărturisit că, la prima vedere, a crezut că vârsta din formular era greșită: „Eram sigură că e 79.” Povestea completă este publicată de We Radio.
De ce noutatea nu este același lucru cu inovația
Paleobiologul Douglas Erwin a publicat recent cartea „The Origins of the New” și explică, într-un interviu pentru Nautilus, de ce confundăm adesea noutatea cu inovația. Unul dintre exemplele sale preferate este cel al ierburilor. Acestea au apărut acum 55 de milioane de ani, dar au ajuns să domine ecosistemele abia mult mai târziu. Cu alte cuvinte, au fost mai întâi o noutate, apoi o inovație, cu un decalaj foarte mare între cele două momente. Analogia cu economia este simplă: invenția este ceea ce poți breveta, în timp ce inovația este ceea ce ajunge să producă valoare. În biologie, cercetătorii dezvoltării se uită la felul în care apare o trăsătură nouă, iar evoluționiștii se uită la capacitatea ei de a reuși și de a se răspândi. Erwin vorbește și despre „potențiere”: evenimente mici care deschid spații evolutive noi, fără să poată fi identificate dinainte. În privința AI, concluzia sa este nuanțată: unele aspecte par cu adevărat noi, în timp ce altele înseamnă doar o viteză mai mare pentru lucruri pe care știam deja să le facem.
Vom putea prezice erupțiile vulcanice la fel ca vremea?
Vulcanologii intervievați de Quanta Magazine spun că, în principiu, da. Dar mai este mult de lucru până acolo. Dificultatea vine din faptul că fiecare vulcan are un sistem subteran propriu, complicat și greu de observat. Magma se află la kilometri adâncime, unde nu poate fi monitorizată permanent. Spre deosebire de atmosferă, pe care meteorologii o pot urmări constant, vulcanii pot erupe o dată la câteva decenii. În prezent, chiar și în cazul vulcanilor foarte bine monitorizați, alertele au o rată de succes de aproximativ 50%. Cu alte cuvinte, jumătate dintre episoadele care par să anunțe o erupție se opresc fără să producă nimic. Pentru prognoze mai bune, cercetătorii trebuie să înțeleagă fizica subterană comună tuturor vulcanilor, un fel de echivalent al ecuațiilor folosite în meteorologie. Proiecte precum Ex-X și SZ4D lucrează în această direcție, cu rețele mari de senzori și machine learning. În Islanda urmează să fie construit și primul observator direct de magmă din lume, un pas important pentru înțelegerea erupțiilor înainte ca acestea să se producă.
De ce istoria spusă ca poveste poate deveni înșelătoare
Filozoful Alex Rosenberg, autorul cărții „How History Gets Things Wrong”, susține într-un eseu publicat pe The MIT Press Reader că istoria narativă, chiar și atunci când se bazează pe arhive serioase, nu reușește întotdeauna să explice cauzal evenimentele. Motivul, susține el, este că acest tip de istorie explică marile evenimente prin credințele și dorințele actorilor istorici. Rosenberg consideră că aceste explicații sunt convenabile, dar fragile, pentru că neuroștiința pune sub semnul întrebării felul în care înțelegem motivele reale ale acțiunilor umane. În viziunea lui, narațiunile pot avea o forță uriașă, dar nu neapărat una benefică. Aceleași mecanisme care au făcut ca scrierile lui Soljenițîn să zdruncine imaginea URSS au putut funcționa și în cazul unor texte propagandistice precum „Mein Kampf”. Rosenberg avertizează că narațiunile naționale nu transmit doar informații, ci și emoții puternice, precum furie, rușine sau dorință de răzbunare. În anumite contexte, astfel de emoții au fost folosite pentru a justifica epurări etnice și genociduri. Concluzia lui este radicală: pentru a înțelege mai bine viitorul social și politic, ar trebui să ne bazăm mai mult pe știința experimentală și mai puțin pe povești.
Când alegem AI-ul în locul relațiilor umane
Mandy McLean a crescut în Newfoundland, Canada, unde în 1992 guvernul a interzis pescuitul de cod după ce stocurile s-au prăbușit, lăsând 30.000 de oameni fără locuri de muncă peste noapte. Nimeni nu crezuse că o resursă atât de abundentă poate dispărea. Autoarea face o paralelă, într-un articol publicat pe psyche.co: tehnologia eliminase atunci limitele naturale ale pescuitului, așa cum AI-ul elimină astăzi o parte din efortul relațiilor umane. În loc să suni o prietenă care ți-ar spune adevărul, deschizi ChatGPT. Problema nu apare ca o ruptură dramatică, ci ca o destrămare lentă a relațiilor: ajungem să avem mai puțin nevoie unii de alții, să ne expunem mai rar vulnerabilitățile și să ne construim mai puțin identitatea prin contact cu ceilalți. Concluzia autoarei este că nu e prea târziu, dar trebuie să alegem conștient calea mai grea și mai lentă în a face lucrurile: cea umană.
Carte
Marius Daniel Popescu, nominalizat la un important premiu literar francofon
Scriitorul român Marius Daniel Popescu ar putea câștiga Premiul Literar Prince Pierre de Monaco 2026, unul dintre cele mai importante premii literare francofone, conform Cultura la dubă. Născut la Craiova în 1963, Popescu a emigrat în Elveția în 1990 și lucrează de atunci ca șofer de autobuz în Lausanne. În paralel, scrie poezie și proză în franceză. A primit Premiul Rilke în 2006 pentru volumul „Arrêts déplacés” și Premiul Robert Walser pentru romanul „Simfonia lupului”. Acum este nominalizat alături de Daniel Pennac, Elisabeth Barillé și Michel Bernard. Premiul Prince Pierre de Monaco a fost creat în 1951, recompensează anual un scriitor francofon pentru întreaga operă și este însoțit de 25.000 de euro. Singurul român care l-a câștigat până acum a fost Eugene Ionesco, în 1969. Un documentar despre Marius Daniel Popescu este în lucru.
Biblioteca din Onești, transformată într-un hub digital
Biblioteca Municipală „Radu Rosetti” din Onești funcționa acum 25 de ani în două apartamente la parterul unui bloc. Astăzi, potrivit unui material publicat de Agerpres, ocupă peste 4.000 de metri pătrați și are 200.000 de titluri, amfiteatru, galerie de artă, sală multimedia, ochelari VR și simulator de Formula 1. Transformarea a fost susținută printr-o finanțare de 17 milioane de lei prin Programul Operațional Regional. Biblioteca are acum hologramă în mărime naturală cu Nadia Comăneci la intrare, vitrine holografice, info-chioșcuri și ecrane LED. Spațiul este folosit activ de comunitate: liceenii vin după ore ca să lucreze pe table smart, iar seniorii învață să folosească smartphone-ul prin programul „High Digital”. Unii dintre ei au rămas apoi voluntari.
De ce merită citite cărțile pentru copii și la maturitate
Anna Holmes povestește, într-un material publicat pe theatlantic.com, că a renunțat la volume precum „Moby Dick”, dar nu s-a despărțit de nicio carte pentru copii din colecția ei din anii ’70 și ’80. Scriitorul Mac Barnett spune că literatura pentru copii nu ar trebui privită ca o formă minoră de literatură. Copiii citesc fără idei fixe despre cum „trebuie” să arate o poveste și intră foarte profund în ficțiune, tocmai pentru că lumea este încă nouă pentru ei. Cărțile ilustrate cer o formă activă de interpretare, pentru că îmbină textul cu imaginea. În plus, cele mai bune dintre ele nu evită teme grele, precum iubirea, moartea sau frica. Cercetătoarea Alison Waller numește această capacitate „childness”: felul de a păstra, fără a deveni copilăresc, ceva din privirea curioasă și deschisă pe care o aveai când erai mic.
Biblioteca din Giurgiu: 51 de lansări de carte pe an, iar cel mai tânăr cititor are 3 ani
Directoarea Bibliotecii Județene „I. A. Bassarabescu” din Giurgiu, Daniela Bardan, spune că rolul bibliotecarului s-a schimbat: nu mai este doar omul care gestionează cărți, ci și un curator și filtru de informație, care îi ajută pe cititori să verifice sursele și să folosească baze de date complexe, conform Agerpres. În 2025, biblioteca a avut activități culturale aproape zilnic, 51 de lansări de carte, 6.713 cititori înscriși și 579.417 vizualizări pe Facebook. Publicațiile proprii ajung în colecțiile Bibliotecii Academiei Române, dar și în biblioteci din Roma, Atena și Bulgaria. Cel mai tânăr cititor înscris are 3 ani, iar cel mai în vârstă, 91. În același timp, județul a pierdut patru biblioteci în doi ani, după ce posturile rămase libere prin pensionare nu au mai fost ocupate.
Expoziții
IOMO Gallery deschide expoziția „In the Body Lies the Truth”
IOMO Gallery găzduiește expoziția de grup „In the Body Lies the Truth”, curatoriată de Thom Oosterhof, cu lucrări semnate de Billy Gibney, Arthur Lemonier, Sam Lipp, Graham Silveria Martin, Alejandra Moros, Justin O’Brien, Nathan Ritterpusch, Zoe Schweiger și Liu Xin. Expoziția poate fi vizitată între 14 mai și 13 iunie 2026, potrivit Zile și Nopți. Ideea centrală a expoziției este că, într-o lume în care ecranele distorsionează realitatea, iar algoritmii decid ce vedem, corpul rămâne una dintre cele mai sincere forme de expresie. Corpul vorbește prin microexpresii, cicatrice și reacții involuntare, pe care niciun filtru nu le poate șterge complet. Curatorul pornește de la gândirea lui Brâncuși, care reducea forma la esență, dar și de la ia românească, văzută ca un cod al identității care există dincolo de orice ecran.
„Instantanee spre neuitare”, la Muzeul Național al Literaturii Române
Expoziția „Instantanee spre neuitare” poate fi vizitată între 14 și 28 mai 2026 la sediul din Calea Griviței al Muzeului Național al Literaturii Române. Potrivit Curatorial, expoziția îi aduce în prim-plan pe Mircia Dumitrescu, Mircea Roman, Aurel Vlad, Ruxandra Sibil Mermeze și George Tzipoia, cinci dintre cei mai prolifici plasticieni contemporani români. Proiectul reunește fotografii și filmări din culisele proceselor lor creative și face parte din „Video Forum Virtual al Artiștilor Români de Pretutindeni”, semnat de Daniela Voicilă Drăgulescu și Bogdan Drăgulescu. Între 5 și 7 iunie, la sediul din strada Nicolae Crețulescu 8, vor fi proiectate și cele cinci filme dedicate artiștilor.
Tincuța Marin, expoziție personală la Jecza Gallery București
La Jecza Gallery București, Tincuța Marin prezintă, până pe 21 iunie 2026, o expoziție personală care marchează o schimbare importantă față de lucrările sale anterioare, conform propagarta.ro. Cunoscută pentru paleta saturată și explozivă, artista propune de data aceasta o serie construită în griuri și tonuri reci, într-o formă de asceză cromatică. Figurile feminine din pânze, inspirate din mitologia egipteană, apar ca prezențe protectoare și aduc miturile în prezent. Întunericul devine un spațiu al sensului, iar gândirea magică funcționează ca un scut în fața fragilității lumii exterioare. Lucrările cer o privire lentă, aproape ritualică, și invită publicul la o confruntare cu necunoscutul, fără explicații facile.
SAT – Smallest Art Fair in Town revine cu o ediție dedicată contemplației
SAT are loc între 14 și 17 mai 2026, sub titlul „A Place of Contemplation”, cu opt galerii participante în două locații, conform Zile și Nopți. La Salon de Papier, pe strada Constantin Cristescu 12, secțiunea de galerii este dedicată lucrărilor pe hârtie și reunește GAEP, Mobius, Sector 1, Suprainfinit, Anca Poterașu, Galeria Posibilă și Ivan. La Piața Amzei 13 apare o secțiune nouă pentru artiști emergenți, deschisă tuturor mediilor. Scopul este să ofere vizibilitate unei generații care ajunge mai greu la infrastructura clasică a pieței de artă. Modelul SAT rămâne unul deschis: fără standuri separate, fără competiție directă și cu acces gratuit pentru galerii și public. Programul este zilnic, între 12:00 și 20:00.
Salonul Artelor Decorative revine la Muzeul Național Cotroceni
Pe 14 mai 2026, de la ora 15:00, Muzeul Național Cotroceni vernisează ediția a XXIII-a a Salonului Artelor Decorative, curatoriată de Cosmin Năsui și Georgiana Cozma, conform Zile și Nopți. Expoziția pornește de la ideea de școală extinsă și de relații de mentorat între generații. Secțiunea History explorează legătura dintre Dan Popovici și fosta sa studentă Cristina Iliescu, iar Famous îi aduce în prim-plan pe Daniela Făiniș, David Sandu și Andreia Popescu, fondatorii școlii Assamblage. Secțiunea New Blood reunește 16 tineri artiști de la UNArte, în timp ce Portfolio Room evocă artiști recent dispăruți din artele decorative românești. Expoziția poate fi vizitată până pe 19 iulie 2026.
Evenimente
Festivalul POiESiS ajunge la a treia ediție la Casa Kerim din București
Festivalul POiESiS ajunge la a treia ediție și ocupă Casa Kerim din București, de pe strada Parfumului nr. 19, între 16 și 24 mai 2026, cu expoziții, poetry slam, concerte, performance și lansări de carte. Organizat de Asociația Hearth, Bucharest Collage Collective și Celula de Artă, festivalul pornește de la tema „Brâncuși. Muze. Iubiri.”, o reinterpretare contemporană a relației dintre iubire și creație, nu o omagiere clasică. Programul include un vernisaj pe 16 mai, un open mic de poezie pe 17 mai, un concert semnat Claudia Ciobanu pe 21 mai și un DJ set pop, funk și electronic pe 23 mai. Închiderea are loc pe 24 mai, cu un collage meetup și o prelansare de poezie. Detalii complete sunt disponibile pe Zile și Nopți.
Muzeul Satului împlinește 90 de ani
Muzeul Satului din București, unul dintre primele muzee în aer liber din Europa, a fost inaugurat pe 10 mai 1936, în timpul domniei Regelui Carol al II-lea. Între 10 și 17 mai 2026, instituția marchează 90 de ani de existență printr-o serie de evenimente organizate sub patronajul Președintelui României și al Majestății Sale Margareta, Custodele Casei Regale. Programul include expoziții realizate cu artiștii Ileana Oancea, Cătălin Oancea și Mircia Dumitrescu, o expoziție foto dedicată campaniei monografice de la Rușețu, prezentări ale unor case restaurate, ansambluri populare, meșteri și reprezentanți ai comunităților din Șant, Jurilovca, Sârbii Măgura și Lumina. Detalii complete, pe Buletin de București.
Filme
Cinepolitica 2026 și șase premiere naționale la Cinema Muzeul Țăranului
Cinepolitica, ajunsă la ediția a XIV-a, are loc între 15 și 17 mai la Cinema Muzeul Țăranului, cu șase lungmetraje în premieră națională, conform news.ro. Programul începe vineri cu documentarul „Riefenstahl”, despre Leni Riefenstahl și propaganda nazistă, și thrillerul „Prosecution”, câștigător la Berlinale 2026, despre o procuroare care investighează extrema dreaptă după ce devine victima unui atac rasist. Sâmbătă sunt proiectate „The Road Between Us”, despre salvarea unei familii în timpul atacurilor din 7 octombrie 2023, și „From Hilde, With Love”, cu Liv Lisa Fries, despre rezistența anti-nazistă din Al Doilea Război Mondial. Duminică, programul se încheie cu „Mortician”, filmat integral pe telefon mobil, și „Made in EU”, despre exploatare în pandemie. Biletele costă 40, 20 sau 10 lei și sunt disponibile pe Eventbook.ro sau la casa de bilete.
