Scorul IQ scade în Occident, dar asta nu înseamnă că suntem mai proști. Un ceas fără cifre care pornește de la rotația Pământului și fără „balastru cultural”, primul genom complet al unui neanderthalian bărbat, fosile din Cambrian care rescriu istoria vieții pe Pământ și de ce alergătorii etiopieni domină maratoanele cu o filozofie pe care nicio aplicație de fitness n-o poate imita. Plus ce se întâmplă când lași agenți AI să conducă un startup de la zero, cum ne erodează algoritmii autonomia fără să știm și de ce „fitspiration” face mai mult rău decât bine. Cinema Marconi intră în restaurare cu echipa care a reconstruit Notre-Dame și o expoziție pe Calea Victoriei transformă poveștile seniorilor singuri în artă. O săptămână cu subiecte de tot felul.
Una, alta
Post Factum. Grafice și informații ample și complicate, prezentate într-un mod accesibil
Post Factum este o publicație independentă din Londra, fondată în 2023 de Anton Kutuzov, un fost jurnalist de la The Telegraph, născut în Rusia și stabilit în Marea Britanie. Publicația realizează rapoarte săptămânale despre evenimente globale, bazate pe date și analize retrospective. Nu găsești acolo opinii, limbaj emoțional și nici reclame. Totul e concis, neutru și vizual, iar fiecare raport este însoțit de infografice. Publicația e finanțată exclusiv de cititori prin abonamente și donații, iar investitorii nu au nicio influență editorială. Partea cea mai interesantă este că explică subiecte ample, complicate (spre exemplu, armele nucleare, BRICS, protecționismul, industria microcipurilor, situația kurzilor,situația din Taiwan și multe altele) într-un mod ușor de parcurs, vizual și cât se poate de clar, cu cât mai puțin balastru. Dacă ești sătul de zgomot informațional și vrei să înțelegi mai bine lumea în care trăiești, merită să te abonezi la newsletter-ul lor gratuit, la postfactum.co.uk. Eu îl primesc de ceva vreme.
Un ceas fără cifre, gândit ca și cum cultura umană n-ar exista
Senko Rașić a imaginat un ceas care să poată fi înțeles și de cineva fără reperele noastre culturale, de exemplu un extraterestru. În loc să folosească numere, ore convenționale sau simboluri familiare nouă, ceasul pornește de la lucruri universale: rotația Pământului, alternanța zi-noapte și mișcarea planetei în jurul Soarelui. Cadranul este format din mai multe cercuri: unul arată ziua și noaptea, altele indică orele, minutele și secundele, iar un inel exterior funcționează ca un calendar. Acele se mișcă „invers” față de ceasurile obișnuite, pentru că urmează rotația reală a Pământului. Ideea principală a materialului publicat pe blog.senko.net (unde vei vedea și ceasul construit de Senko Rașić) este că și lucrurile aparent simple, cum este un ceas, sunt pline de convenții culturale. Când încerci să le explici de la zero, îți dai seama cât de mult depind ele de felul în care oamenii au ales să măsoare timpul.
Nouă exemple care îți arată că lumea pe care o vezi e distorsionată de cine a ajuns să fie vizibil
„Efectul de selecție” este unul dintre cele mai utile concepte pentru a înțelege de ce statisticile și observațiile de zi cu zi pot induce în eroare fără să fie neapărat false. Atoms vs Bits explică acest mecanism prin nouă exemple concrete. Unul dintre ele este cel al pisicilor. Pisicile de casă sunt, de obicei, sterilizate, deci nu mai fac pui. Pisicile de pe stradă sunt sterilizate mai rar, așa că ele ajung să aibă mai mulți urmași. De aceea, multe pisici adoptate pot proveni din pisici de stradă, mai obișnuite să trăiască independent și mai puțin atașate de oameni sau de confortul unei case. În timp, ajung astfel să se înmulțească mai ales pisicile mai independente și mai puțin prietenoase cu oamenii. Un alt exemplu este așa-numitul „Florida Man”. În SUA apar frecvent știri despre oameni din Florida arestați după ce fac lucruri foarte ciudate sau de-a dreptul absurde. Mulți folosesc aceste cazuri ca să spună că oamenii din Florida sunt „mai nebuni”. Explicația ține însă de un efect de selecție: în Florida, legea face mai ușor accesul presei la fotografii și informații despre arestări. De aceea apar mai multe astfel de știri din Florida, nu neapărat pentru că acolo se întâmplă mai multe lucruri bizare. Articolul include și alte exemple interesante, dar principiul de reținut este simplu: de fiecare dată când auzi o generalizare despre un grup, întreabă-te cine face parte din acel grup și de ce.
Mierea egipteană veche de 3.000 de ani e și azi comestibilă
Oamenii folosesc mierea de mii de ani, iar egiptenii antici au avut un rol important în această istorie, scrie Open Culture. Mierea era atât de valoroasă pentru ei încât o foloseau nu doar ca aliment, ci și ca medicament și ofrandă cu semnificație divină. Era utilizată în tratamente pentru piele și ochi, iar albinele erau văzute ca fiind legate de zeul soare Re. Mierea era atât de prețioasă, încât oamenii de rând puteau trăi o viață întreagă fără să o guste. Un detaliu spectaculos este că mierea găsită în mormintele faraonilor poate rămâne, teoretic, comestibilă chiar și după mii de ani. Explicația ține de compoziția ei: este foarte densă, are proprietăți antibacteriene și nu permite microbilor să se dezvolte ușor.
Românii, în topul european al celor care aleg experiențele în trend
Un studiu Mastercard arată că europenii vor ca vara asta să petreacă mai mult timp în experiențe reale, nu în fața ecranelor. Călătoriile, mâncarea bună și activitățile în aer liber sunt cele mai căutate, iar mulți oameni preferă recomandările venite de la prieteni sau cunoscuți, nu de la algoritmi. Românii se remarcă prin deschiderea față de trenduri: 46% spun că le adoptă rapid, cel mai mare procent din Europa. În plus, aproape jumătate dintre europeni ar renunța la unele cheltuieli pentru tehnologie sau streaming ca să își permită mai multe ieșiri, iar mulți ar plăti mai mult pentru experiențe care susțin afacerile locale. Cu cât viața devine mai digitală și mai influențată de AI, cu atât oamenii par să caute mai mult experiențe autentice, offline și trăite împreună cu alții.
De ce câștigă etiopienii maratoanele
În 2025, alergătorii din Etiopia și din țările vecine din Africa de Est ocupau 69, respectiv 74 din primele 100 de locuri în clasamentele mondiale de maraton pentru bărbați și pentru femei. Cum reușesc? Nu cu ceasuri GPS și nici cu analize de lactat din sânge, ci cu o filozofie diferită: energia este o resursă colectivă, conform unui eseu publicat pe aeon.com. Antrenamentele se fac în grup, ritmul e împărțit între toți participanții, iar cel care nu își face „datoria” de pacemaeker trebuie să sponsorizeze restul echipei cu pâine sau cu banane. A alerga singur este un gest considerat la fel de antisocial ca a mânca singur. Această abordare contrastează puternic cu „Metoda Norvegiană”, bazată pe măsurători precise de lactat și antrenamente individualizate. Ambele sisteme au însă un numitor comun: managementul energiei. Autorii articolului, un antropolog și un fiziolog sportiv american, argumentează că știința etiopiană a alergatului e la fel de riguroasă ca cea occidentală, doar că arată altfel.
„A fi înseamnă a participa”: filozoful care spune că nu există „eu” fără „noi”
Un material publicat pe aeon.co spune că nu devenim „persoane” doar prin noi înșine, ci prin relațiile cu ceilalți. Filosoful Lucien Lévy-Bruhl a observat că multe culturi nu văd omul ca pe un individ complet separat, ci ca parte dintr-o rețea de relații, familie, comunitate, natură și ritualuri. Inițial, ideile lui au fost criticate, pentru că păreau să sugereze că unele popoare ar gândi „inferior”. Spre finalul vieții, el și-a nuanțat poziția și a spus că această logică a participării nu este specifică doar unor culturi, ci este universală. Cu alte cuvinte, și oamenii moderni funcționează la fel: ne formăm identitatea prin ceilalți. Un copil nu apare mai întâi ca un „eu” complet separat, ci se dezvoltă prin legătura cu părinții sau cu cei care îl îngrijesc. Ideea principală a materialului e că, înainte să existe un „eu” clar, există un „noi”. Devenim cine suntem prin relațiile care ne formează.
Din ce e făcută realitatea? Poate din ceva ce încă nu știm să numim
Fizica modernă spune că materia e alcătuită din particule elementare, adică particule care nu mai pot fi descompuse în altceva, conform aeon.co. Însă nu toate particulele sunt „cărămizi” fundamentale ale realității. Unele particule sunt emergente: nu există singure, ci apar din comportamentul colectiv al altor particule. Un exemplu simplu este sunetul: el apare din vibrații, dar nu poți spune că un singur atom „produce” sunet. Autorul susține că aceste particule emergente sunt la fel de reale ca particulele elementare, pentru că se comportă și pot fi descrise matematic în același fel. În anumite cristale, cercetătorii pot observa chiar particule cu proprietăți neobișnuite, care nu apar în mod normal în natură. Dacă unele particule pot apărea din structuri mai profunde ale materiei, atunci rămâne deschisă întrebarea dacă și particulele pe care le numim astăzi „elementare” ar putea fi, de fapt, emergente dintr-un nivel și mai profund al realității. Știința nu a aflat încă răspunsul.
Primul genom masculin de neanderthalian a fost secvențiat și e plin de surprize
Un studiu publicat în „Proceedings of the National Academy of Sciences” și prezentat de Nautilus ne spune că cercetătorii au reușit să secvențieze primul genom complet al unui neanderthalian de sex masculin. Până acum, genomurile complete disponibile proveneau doar de la femei neanderthaliene. Individul, numit D17, a trăit acum aproximativ 110.000 de ani într-o peșteră din Siberia. Analiza arată că făcea parte dintr-o populație foarte mică, de circa 50 de indivizi, unde rudele apropiate ajungeau să aibă urmași între ele. Un detaliu interesant este că D17 era înrudit cu o femeie neanderthaliană care trăise în aceeași peșteră cu 10.000 de ani înainte. Asta sugerează o continuitate locală a grupului, dar și o diversitate genetică redusă. Neanderthalienii nu formau un grup uniform. Cei din Siberia erau foarte diferiți genetic de cei din Europa, chiar mai diferiți între ei decât sunt astăzi cele mai îndepărtate populații umane. Ambele grupuri prezentau și urme de încrucișare cu denisovanii.
Un mic corp ceresc de la marginea sistemului solar are atmosferă, deși n-ar trebui să aibă
Astronomii au descoperit că un obiect foarte îndepărtat din Sistemul Solar, numit 2002 XV93, pare să aibă o atmosferă subțire, conform unui studiu publicat în „Nature Astronomy” și prezentat de Nautilus. Până acum, Pluto era considerat singurul corp trans-neptunian cunoscut cu atmosferă. Indiciul a apărut când 2002 XV93 a trecut prin fața unei stele: lumina stelei nu a dispărut brusc, ci s-a estompat treptat, ceea ce sugerează că a trecut printr-un strat de atmosferă. Surpriza este că obiectul este foarte mic, de doar aproximativ 480 de kilometri în diametru, deci nu ar trebui să poată păstra o atmosferă. În plus, telescopul James Webb nu a găsit gaze înghețate la suprafață, așa că originea atmosferei rămâne neclară.
Un deceniu de cercetare arată că „fitspiration” face mai mult rău decât bine
Imaginile de tip „fitspiration” de pe social media pot avea efecte negative, chiar dacă par motivate de sănătate. O meta-analiză prezentată de Scientific American, realizată de Valerie Gruest, fostă înotătoare olimpică pentru Guatemala la Rio 2016, arată că acest tip de conținut îi face pe oameni să se compare mai des cu alții, le poate scădea stima de sine și îi motivează să facă sport mai ales pentru a arăta într-un anumit fel, nu neapărat pentru sănătate. Problema este că multe imagini promovează un corp foarte greu de atins: foarte slab, dar în același timp cu multă masă musculară. Chiar și sportivii de elită ajung greu acolo (ca o paranteză: gândește-te că ăsta e jobul lor, al sportivilor de elită, și tot nu le este ușor să atingă astfel de obiective, iar dacă nu ești un sportiv de performanță, cu siguranță jobul tău e altul, iar sportul poate fi doar un hobby). Efectele pot fi și mai puternice la copii și adolescenți, care văd astfel de imagini zilnic. De aceea, e important să te întrebi dacă un cont promovează mișcarea sănătoasă sau doar un ideal de frumusețe nerealist. Și fă sport, dar calibrează-ți așteptările în mod realist. În felul acesta, nu te vei simți demoralizat și nici tentat să abandonezi mișcarea.
O comoară de fosile din sudul Chinei rescrie istoria primelor forme de viață pe Pământ
Paleontologii chinezi au descoperit în sudul Chinei unul dintre cele mai bogate și mai bine conservate situri fosilifare din Cambrian cunoscute. Colecția, numită Huayuan biota, cuprinde 8.681 de fosile din 153 de specii, mai mult de jumătate reprezentând specii noi pentru știință, potrivit Quanta Magazine. Pe scurt, materialul spune că au fost descoperite fosile foarte vechi, de acum aproximativ 513 milioane de ani, din perioada Cambrianului. Ele sunt importante pentru că provin din zone marine de mare adâncime, despre care se știa foarte puțin până acum. Descoperirea sugerează că, după o extincție majoră, apele adânci au putut funcționa ca un fel de refugiu pentru unele organisme. Fosilele mai arată și că ecosistemele marine din zone foarte îndepărtate, precum China și Canada, ar fi putut fi conectate prin curenți oceanici. Printre organismele găsite se numără prădători marini, viermi, bureți de mare și alte forme primitive de viață. Viața din oceane era mai complexă și mai conectată decât se credea, încă de acum peste 500 de milioane de ani.
Autonomia umană nu e un dat, ci un proces fragil pe care AI îl poate eroda fără să știm
Cercetătorul Daniele Cavalli argumentează în Noema că ideea occidentală de autonomie ca suveranitate absolută a sinelui e o ficțiune filosofică. Autonomia nu înseamnă doar „eu decid singur”, ca și cum alegerile ar veni complet din interiorul nostru. Alegerile se formează în funcție de corp, de mediul în care trăim și de relațiile cu ceilalți. Problema cu AI și cu algoritmii de recomandare este că nu doar ne conving să alegem ceva, ci schimbă mediul în care ajungem să alegem. De multe ori, asta se întâmplă fără să ne dăm seama, prin sugestii, notificări, conținut personalizat sau mici impulsuri care ne influențează automat. Cavalli pornește de la ideea că autonomia este un proces viu, de auto-organizare, care poate fi afectat dacă mediul nostru digital este construit prost. Soluția nu este doar să reglementăm AI-ul „de sus”, ci să construim medii digitale care ne ajută să fim mai atenți, mai critici și mai capabili să gândim singuri.
Scorul IQ scade. Dar asta nu înseamnă că suntem mai proști
De la mijlocul anilor ’90, scorurile IQ medii din țările occidentale dezvoltate au început să scadă, inversând un trend pozitiv documentat de cercetătorul James Flynn. Vinovații invocați: ecranele, rețelele sociale, COVID-19, AI-ul. Dar un articol publicat pe psyche.co demontează panica. Testele IQ nu măsoară inteligența „pură”, ci mai ales tipul de cunoștințe și abilități pe care o societate le consideră importante la un moment dat. De exemplu, un copil poate părea slab la un test nu pentru că nu e inteligent, ci pentru că nu cunoaște un anumit cuvânt folosit în test. La fel, unele abilități moderne, cum ar fi orientarea spațială dezvoltată prin jocuri video, pot fi foarte complexe, chiar dacă nu sunt valorizate la fel ca analiza literară clasică. În plus, un scor IQ mare nu garantează judecată morală sau empatie. Exemplul naziștilor de la Nürnberg arată că poți avea o inteligență tehnică ridicată și totuși poți să fii incapabil să înțelegi suferințele altora. Inteligența nu ar trebui redusă la un scor. Contează și contextul, tipul de abilități măsurate, dar mai ales capacitatea de a gândi moral și de a te pune în locul celuilalt.
Ce se întâmplă când lași agenții AI să conducă un startup de la zero
Jurnalistul Evan Ratliff a făcut un experiment: a creat un startup în care „echipa” era formată aproape integral din agenți AI. Aceștia au încercat să construiască o aplicație, să posteze pe LinkedIn și chiar să coordoneze un intern uman. Rezultatul a fost interesant, dar foarte haotic. Principala problemă a fost că agenții AI inventau constant lucruri. Spuneau că au făcut anumite sarcini, deși nu le făcuseră cu adevărat. Unul dintre agenți, „CEO-ul” Kyle, a devenit foarte bun la postări pe LinkedIn și a atras sute de conexiuni, dar în cele din urmă contul lui a fost blocat. Ideea principală a articolului de pe Scientific American: AI-ul poate fi util pentru lucruri repetitive sau pentru sarcini care nu contează prea mult pentru tine. Dar dacă ajungi să delegi către AI activități care îți plac, care îți dau sens sau care fac parte din cine ești, nu câștigi neapărat eficiență. Poți pierde ceva important din experiența umană.
Cinema Marconi renaște cu echipa care a reconstruit Notre-Dame
Au început lucrările de restaurare la Cinema Marconi, o clădire Art Deco din 1930, aflată pe Calea Griviței. Proiectul este coordonat de ARCEN, alături de o echipă franceză cu experiență în restaurarea unor monumente importante, precum Notre-Dame de Paris și Versailles. Restaurarea este un proiect amplu, estimat la peste 10 milioane de euro, iar redeschiderea este planificată pentru 2030-2031, când clădirea va împlini 100 de ani. După restaurare, Cinema Marconi nu va fi doar un cinematograf, ci va deveni un centru cultural cu săli de cinema, spații pentru tineri, expoziții, cursuri, restaurant, bar, club și cafenea cu librărie, conform news.ro.
Expoziții
Tinere Talente dau glas seniorilor singuri, pe Calea Victoriei
Fundația Regală Margareta a României organizează, pentru al șaselea an, expoziția „Jurnal de Viață”, la Casa Filipescu-Cesianu, pe Calea Victoriei. Expoziția are loc între 1 și 22 mai 2026 și este amenajată în aer liber, pe trotuar. Lucrările sunt realizate de tineri artiști din programul Tinere Talente și pornesc de la poveștile seniorilor care au apelat la Telefonul Vârstnicului. Tema expoziției este legată de timp, de memorie și de identitate. Practic, tinerii transformă experiențele și amintirile vârstnicilor în artă vizuală. Expoziția aduce împreună generații diferite și arată cum poveștile seniorilor pot fi păstrate și reinterpretate prin artă, conform Zile și Nopți.
Algoritm, fotografie și o lume fără semnal, la Muzeul Național al Țăranului Român
În prima săptămână din mai s-au deschis două expoziții la MNȚR, conform Curatorial. Prima, „Fragmente din viața unui algoritm”, este semnată de artistul Aurel Petrescu și poate fi vizitată între 4 și 11 mai, în Sala Media. Lucrările au o zonă abstractă și geometrică, cu forme, culori și personaje stilizate. A doua expoziție, „Zona fără semnal”, aparține fotografului Horea Preja și este deschisă între 6 și 24 mai, în Sala Irina Nicolau. Fotografiile surprind comunități monahale din sate izolate din Transilvania și Banat, unde viața pare mai puțin legată de internet și tehnologie.
Portretul masculin în secolul al XIX-lea, sub lupa lui Tattarescu, la Palatul Suțu
La Palatul Suțu se deschide o expoziție dedicată lui Gheorghe Tattarescu și portretului masculin din secolul al XIX-lea, conform Curatorial. Expoziția poate fi vizitată între 8 mai și 19 iulie și așază laolaltă portrete din colecțiile Muzeului Municipiului București. Lucrările arată bărbați din epocă, de la personaje anonime până la demnitari, iar detaliile precum hainele, postura și accesoriile spun multe despre statutul lor social. Pe lângă portrete, expoziția include și studii religioase realizate de Tattarescu, dar și o piesă rară: portretul lui Pompeo Girolamo Batoni, identificat recent după restaurare. Expoziția arată cum era reprezentată masculinitatea în secolul al XIX-lea și cum un portret putea spune, prin detalii vizuale, cine era și ce statut avea persoana pictată.
29 de artiști români omagiază 150 de ani de la nașterea lui Brâncuși, la Sala Dalles
Sala Dalles găzduiește, din 7 mai, expoziția „Brâncuși 150”, un omagiu adus lui Constantin Brâncuși, conform Curatorial. Expoziția reunește lucrări de grafică realizate de 29 de artiști români, sub formă de gravuri în ediție limitată. Evenimentul face parte din Anul omagial „Constantin Brâncuși” și este organizat de Fundația Inter-Art Aiud și Muzeul Național „Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu. Vernisajul are loc pe 7 mai, de la ora 18:00, și include și un recital de flaut, cu muzică clasică, muzică tradițională românească și texte din poeți români.
Culisele creației, expuse la MNLR
MNLR găzduiește, între 12 și 28 mai, expoziția „Instantanee spre neuitare”, un proiect despre culisele creației artistice. Expoziția prezintă fotografii și filmări de tip making-of cu cinci artiști români contemporani: Mircia Dumitrescu, Mircea Roman, Aurel Vlad, Ruxandra Sibil Mermeze și George Tzipoia. Materialele sunt realizate de artista vizuală Daniela Voicilă Drăgulescu. Vernisajul are loc pe 14 mai, de la ora 18:00. Proiectul continuă în iunie, cu cinci filme documentare dedicate artiștilor, apoi va fi prezentat și în alte orașe din România și din străinătate. Expoziția de la MNLR arată atât operele finale, cât și procesul, atelierul și momentele din spatele muncii unor artiști importanți.
Spinii ca metaforă
Expoziția „Ce nu se vede?”, semnată de Denis Nanciu, poate fi vizitată între 5 și 29 mai 2026 la Elite Art Gallery din București, conform . Vernisajul are loc pe 7 mai, de la ora 18:30. Lucrările vorbesc despre fragilitate emoțională, distanță și felul în care ne protejăm în relațiile cu ceilalți. Simbolul central este spinul, văzut ca semn al unei apropieri dificile: vrei contact, dar îți este teamă să nu fii rănit. Denis Nanciu este un artist vizual tânăr din București, cu premii naționale și experiență în restaurare și proiecte sociale.
Materie ca arhivă a gestului, la Galeria Simeza
Artistul Sasho Blazes prezintă expoziția „Extra Time” la Galeria Simeza din București, deschisă între 5 și 15 mai, notează Modernism.ro. Expoziția include lucrări mixed-media realizate pe pânză, aluminiu și alte materiale, în care artistul lucrează cu straturi, urme și ștergeri. Imaginile par construite din timp, memorie și gesturi repetate. Ideea principală: expoziția vorbește despre felul în care materia păstrează urme ale timpului, iar imaginea apare și dispare treptat, ca o amintire vizuală.
Pictură geometrică și sens primordial, la Muzeul Țăranului
Pictorul craiovean Aurel Petrescu expune la MNȚR, în Sala Media, între 4 și 11 mai 2026. Conform MNȚR, expoziția se numește „Fragmente din viața unui algoritm” și aduce lucrări în care artistul combină forme abstracte, geometrie, culoare și figuri stilizate. Lucrările pornesc de la ideea de sensuri vechi, primordiale, reinterpretate într-un limbaj vizual contemporan.
Spectacole
Un covor persan ca scenă pentru dans, poezie și muzică live în patru orașe
Proiectul COVOR PLANTE POEZIE #3 are loc între mai și septembrie 2026 și include 15 performance-uri în mai multe orașe: București, Ploiești, Alexandria și Craiova. Peste 50 de artiști independenți, de la poeți și coregrafi la muzicieni și actori, explorează teme precum fragilitatea, intimitatea și memoria afectivă, conform Zile și Nopți. Practic, performance-urile combină poezie, dans, muzică și teatru într-un format experimental. În mai, sunt programate trei evenimente: pe 7 mai la Centrul Național al Dansului București, pe 14 mai la Asociația Ana și Copiii și pe 21 mai la Centrul de Resurse în Fotografie.
O seară de gală la Sala Radio
Pe 10 mai 2026, Fundația Calea Victoriei organizează la Sala Radio concertul de gală „I Love Beethoven”. Symphactory Orchestra, dirijată de Tiberiu Soare, va interpreta lucrări de Beethoven, printre care selecțiuni din „12 Contredanses”, Concertul pentru vioară și Simfonia nr. 7. Solistul serii este violonistul Valentin Șerban, câștigător al Concursului Internațional George Enescu. Evenimentul are și o componentă elegantă de experiență: în pauză, publicul va putea degusta vinuri Jidvei, iar parfumul serii este semnat de Guerlain. Mai multe detalii, pe Zile și Nopți.
Filme
Douăzeci de ani de tăcere între un tată și un fiu, acum pe marele ecran
„Jocul luminii”, regizat de Ovidiu Georgescu, a intrat în cinematografe din 6 mai. Filmul spune povestea lui Paul, un fost actor aflat la azil, și a fiului său, Johnny, care revine din New York după 20 de ani. Cei doi încearcă să se regăsească după o relație afectată de timp, de distanță și de lucruri nespuse. Situația devine și mai complicată când tatăl anunță că urmează să se căsătorească. Filmul este inspirat dintr-o piesă de teatru semnată de Teodora Herghelegiu și îi are în rolurile principale pe Nicu Mihoc și Marius Turdeanu, conform Zile și Nopți.
Rebelii cinematografiei mondiale, patru zile pe marele ecran la București și Arad
Classy Film Festival are loc între 7 și 10 mai, la București și Arad, și este dedicat filmelor clasice. Tema ediției este rebeliunea, așa că programul include filme care, la vremea lor, au schimbat regulile sau au provocat publicul, precum „Matrix”, „Fight Club”, „Reservoir Dogs”, „Blade Runner”, „Dictatorul” sau „La Dolce Vita”. Festivalul vrea să aducă filmele clasice mai aproape de un public larg, nu doar de cinefili. Mai multe detalii, pe Zile și Nopți.
Festivalul Filmului European împlinește 30 de ani și ajunge în 13 orașe
Festivalul Filmului European are anul acesta o ediție aniversară și este cea mai amplă de până acum. Proiecțiile ajung în mai multe orașe din țară, printre care București, Brașov, Timișoara, Arad, Târgu Mureș, Târgu Jiu și Tulcea. În unele orașe, precum Botoșani, Iași și Brăila, au avut deja loc proiecții cu peste 1.000 de spectatori, potrivit Agerpres. Ediția din București a început la MNAR, cu filmul „Nebuni în pustiu”, iar ambasadorii onorifici ai festivalului sunt Ada Solomon și Igor Cobileanski. Programul include filme europene, dar și scurtmetraje care pun în dialog generații diferite de cineaști, de la cei formați în anii ’90 până la tinerii regizori de azi.
„Culorile minții”, expoziție cu lucrări de copii din psihiatrie pediatrică, la Casa Madrigal
Galeria Madrigal găzduiește expoziția „Culorile minții”, cu lucrări realizate de copii și adolescenți aflați în terapie la Spitalul „Prof. Dr. Alexandru Obregia”. Expoziția include picturi, desene și grafică, însoțite de mărturii scurte ale autorilor. Lucrările arată cum arta îi poate ajuta pe copii să exprime emoții greu de pus în cuvinte și poate deveni parte din procesul terapeutic. Intrarea este gratuită, iar expoziția poate fi vizitată la Casa Madrigal până pe 10 mai, potrivit B365.
Carte
Bibliotecile din Harghita: unele adună oamenii, altele adună praful
în județul Harghita ar trebui să existe 50 de biblioteci comunale, dar mai puțin de jumătate funcționează cu adevărat. Multe sunt doar „în conservare”, adică nu sunt desființate oficial, dar nici nu sunt deschise pentru oameni. Un reportaj publicat de Agerpres arată două tipuri de situații. În unele comune, bibliotecarele au reușit să țină locul viu, cu mii de cărți, cu cluburi de lectură și cu activități pentru comunitate. În altele, bibliotecile nu funcționează din lipsă de spațiu, de personal sau de interes administrativ. Când există un om implicat ține deschisă o bibliotecă, ea poate deveni un loc important pentru comunitate. Când lipsește, oamenii ajung să piardă ceva valoros fără să își dea seama.
Curtea Veche, preluată de cel mai mare librărie online din Ungaria
Editura Curtea Veche a fost preluată parțial de Libri-Bookline, cea mai mare librărie online din Ungaria, conform profit.ro. Compania maghiară a cumpărat 51% din acțiuni, iar fondatoarea Irina Mate Arsene rămâne cu aproape 46%. Pentru Curtea Veche, parteneriatul vine într-un moment dificil, după ani complicați pentru piața de carte din România. Editura a avut în 2024 afaceri de peste 16 milioane de lei, dar a încheiat anul pe pierdere.
Eveniment
Hoinar Festival 2025: 10 zile despre curajul de a rămâne întreg
Hoinar Festival are loc între 9 și 19 mai, la București, și ajunge la ediția a 9-a. Programul include 10 evenimente în locuri importante din oraș, precum Ateneul Român, Teatrul ACT, Teatrul Odeon, Humanitas Cișmigiu, Parcul Herăstrău și Green Hours. Tema ediției este curajul, iar motto-ul festivalului este: „Frica este o reacție. Curajul este o decizie.” Printre invitați se numără Marcel Iureș, care va susține două spectacole pe texte de Borges, Cortázar și Beckett, dar și muzicieni internaționali precum Martynas Levickis și Max Baillie conform news.ro. Ediția vine și cu proiecte noi: un traseu narativ în aer liber în Parcul Herăstrău, o cercetare despre publicul festivalului și un program gratuit de mentorat pentru liceeni din învățământul vocațional.
Foto: Flow
