„Asasinarea lui Roger Ackroyd” este o carte polițistă care a rescris regulile genului. La 100 de ani de la apariție, încă se mai discută despre roman, pentru că autoarea a folosit un procedeu narativ care a împins genul polițist într-o nouă direcție.
„Asasinarea lui Roger Ackroyd” a apărut în 1926 și este al treilea roman care îl are ca protagonist pe detectivul belgian Hercule Poirot. Potrivit site-ului oficial Agatha Christie, înainte de publicarea în volum, povestea a fost serializată în London Evening News, în 1925, sub titlul „Who Killed Ackroyd?”.
Acțiunea se petrece în King’s Abbot, un sat englezesc aparent liniștit, unde fiecare știe câte ceva despre ceilalți și toată lumea minte. Naratorul este doctorul James Sheppard, medicul locului, care ajunge în preajma anchetei după ce Roger Ackroyd, un bărbat bogat și influent, este găsit mort în biroul său. Poirot, retras de curând și mutat chiar în acel sat, renunță la liniște și preia cazul.
Christie construiește povestea într-un mod minuțios. Nimic nu e întâmplător. Fiecare discuție, fiecare ezitare și fiecare detaliu aparent banal pot schimba felul în care înțelegi povestea. Romanul te lasă să crezi că ești un fin observator, apoi îți demonstrează cât de ușor poți fi manipulat ca cititor. Nu ofer aici niciun detaliu despre deznodământ, pentru că jumătate din farmecul cărții stă în uimirea din ultimele pagini.
Un amănunt interesant: potrivit Audible, ideea de bază a romanului i-ar fi fost sugerată scriitoarei de cumnatul ei, James Watts. Tot Audible notează și că personajul Caroline Sheppard, sora doctorului Sheppard, este privit adesea ca o posibilă schiță pentru Miss Marple.
Despre autor
Agatha Christie (1890-1976) este supranumită „Regina Crimei” și rămâne una dintre cele mai citite scriitoare din lume. Site-ul oficial Agatha Christie notează că autoarea este cunoscută pentru cele 66 de romane polițiste, pentru cele 14 volume de povestiri și pentru piesa „Cursa de șoareci”, considerată cea mai longevivă piesă de teatru din lume.
S-a născut pe 15 septembrie 1890, la Torquay, în Anglia. În timpul Primului Război Mondial, a lucrat ca infirmieră, apoi într-o farmacie, experiență care i-a oferit informații utile despre substanțe și otrăvuri, folosite mai târziu în multe dintre cărțile sale. Debutul ei, „Misterioasa afacere de la Styles”, publicat în 1920, l-a introdus pe Hercule Poirot, detectivul belgian care avea să devină unul dintre cele mai cunoscute personaje din literatura polițistă.
Christie a creat-o și pe Miss Marple, a scris piese de teatru, povestiri și romane publicate sub pseudonimul Mary Westmacott. În 1971, a primit titlul de Dame pentru contribuția sa în literatură.
Acum, un detaliu despre popularitatea lui Poirot: în 1975, detectivul a devenit primul personaj fictiv care a primit un necrolog pe prima pagină a The New York Times.
De ce să citești „Asasinarea lui Roger Ackroyd”
Pentru finalul care a stârnit dezbateri literare aprinse. La apariție, potrivit CrimeReads, romanul a împărțit cititorii și criticii. Unii au simțit că Agatha Christie forțează regulile jocului, alții au văzut în această alegere dovada că romanul polițist putea fi mai flexibil și mai îndrăzneț decât până atunci.
Pentru felul în care este construit suspansul. Christie oferă cititorului indiciile, dar le ascunde în gesturi mici, în conversații aparent obișnuite și în informații care par secundare. La final, multe dintre ele capătă alt sens.
Pentru Poirot. Detectivul belgian este omul care rezolvă cazul, dar funcționează și ca o formă de luciditate într-o comunitate în care politețea, reputația și minciuna nu au granițe clare și se amestecă foarte ușor. Poirot citește oamenii cu atenție, dar mai ales este foarte atent la ce spun ei și ce aleg să ascundă.
Pentru celebritatea cărții. „Asasinarea lui Roger Ackroyd” a rămas un reper pentru felul în care un roman polițist poate folosi perspectiva narativă. Dacă vrei să citești un roman polițist bun, un reper al genului, aceasta este una dintre cele mai bune alegeri.
Pentru Caroline Sheppard. Sora doctorului Sheppard este unul dintre cele mai savuroase personaje secundare ale romanului și, după cum souneam, e considerată o posibilă schiță timpurie a viitoarei Miss Marple. Curioasă, atentă la detalii și mereu conectată la viața satului, Caroline nu rezolvă cazul, dar observă lumea cu o inteligență practică pe care Christie o va transforma mai târziu într-o marcă a uneia dintre cele mai iubite detective amatoare din literatură.
Concluzie
„Asasinarea lui Roger Ackroyd” rămâne o piatră de hotar în istoria romanului polițist. În 2013, British Crime Writers’ Association a votat-o drept cel mai bun roman polițist scris vreodată.
Dacă vrei o poartă de intrare în universul Agathei Christie, e o alegere excelentă. Se citește repede, te prinde de la prima pagină, iar lectura curge foarte ușor, până la final.
O ultimă recomandare: citește-o fără să cauți spoilere. Merită să descoperi totul în ritmul în care și-a dorit autoarea.
