Publicată în 2019 sub titlul „The Narrow Corridor: States, Societies, and the Fate of Liberty” („Coridorul îngust. State, societăți și soarta libertății”), cartea continuă cercetarea despre instituții pe care Daron Acemoglu și James A. Robinson au făcut-o cunoscută prin „Why Nations Fail” („De ce eșuează națiunile”). De această dată, centrul discuției nu mai este doar prosperitatea, ci libertatea: cum apare, cine o apără și de ce poate fi pierdută atât de ușor.
Punctul de plecare al autorilor este următorul: oamenii nu sunt liberi nici atunci când statul îi controlează până la sufocare, nici atunci când statul este atât de slab încât nu îi poate proteja. Libertatea devine posibilă într-un spațiu mult mai greu de păstrat, aflat între capacitatea autorităților de a impune reguli și capacitatea cetățenilor de a le cere socoteală. Acesta este „coridorul îngust” din titlu.
Definiția propusă de autori are o miză foarte concretă. Libertatea nu se limitează la simpla existență a alegerilor sau la formularea unor drepturi în lege. Ea presupune ca oamenii să nu trăiască sub amenințarea violenței, a intimidării și a dominației. Din această perspectivă, un stat eficient nu este automat un stat liber, după cum absența autorității nu garantează autonomia individului.
Leviatanul lui Hobbes
Acemoglu și Robinson împrumută imaginea Leviatanului de la Thomas Hobbes, dar o transformă într-o imagine a raportului dintre stat și societate. Într-o extremă se află Leviatanul despotic, în care autoritatea este mare, însă cetățenii nu o pot controla. China, inclusiv perioada lui Mao Zedong, oferă unul dintre exemplele discutate în carte. În cealaltă extremă se află Leviatanul absent, în care instituțiile nu pot lupta în mod eficient cu violența, nu pot aplica regulile și nu pot oferi protecție reală. Autorii vorbesc aici, cu foarte multe exemple, atât despre state contemporane slabe, cât și despre comunități fără o putere centrală consolidată.
Între aceste două situații apare Leviatanul încătușat. Statul dispune de mijloacele necesare pentru a menține ordinea și pentru a furniza servicii, dar puterea lui întâlnește instituții, organizații și cetățeni capabili să îi stabilească limite. Statele Unite și Marea Britanie sunt folosite drept repere istorice, însă nu ar trebui considerate niște modele lipsite de contradicții. Cartea insistă, de altfel, asupra situațiilor problematice și a conflictelor care au însoțit evoluția lor.
Această schemă este completată de Leviatanul de hârtie. Un astfel de stat are instituții, funcții și reguli în aparență, dar nu are și capacitatea de a le transforma în realitate. Libanul și mai multe state africane apar în analiza autorilor ca exemple ale distanței dintre existența formală a statului și puterea lui efectivă. Categoria este utilă fiindcă explică de ce o administrație poate fi vizibilă peste tot în documente și în relațiile internaționale și aproape absentă din viața cetățenilor.
Libertatea nu este un punct de sosire și-atât
Una dintre ideile cele mai importante ale cărții este că echilibrul nu se obține definitiv. Autorii îl descriu prin „efectul Reginei Roșii”, inspirat de Through the Looking-Glass, unde personajele trebuie să alerge pentru a rămâne în același loc. Pe măsură ce statul capătă atribuții și tot mai multe resurse, societatea trebuie să își dezvolte propriile forme de supraveghere și contestare a statului. Dacă numai una dintre părți avansează, coridorul se poate închide.
Metafora funcționează fiindcă înlocuiește imaginea comodă a democrației ca destinație finală cu ideea unui efort continuu. O constituție bună, alegeri periodice sau instituții vechi nu sunt garanții suficiente. Libertatea depinde de felul în care aceste mecanisme sunt folosite și apărate în fiecare etapă.
Autorii arată și că dominația poate exista fără un aparat de stat puternic. „Cușca normelor” desemnează presiunea tradițiilor și regulilor sociale care stabilesc ce poate face fiecare om. Sistemul castelor din India este cel mai clar exemplu. Conceptul complică raportul obișnuit dintre stat și libertate, deoarece, uneori, o autoritate publică suficient de puternică este necesară tocmai pentru a apăra individul de constrângerile comunității.
Foarte multă istorie și foarte multe exemple
Cartea își demonstrează teoria la o scară neobișnuit de mare. Ghilgameș, Atena lui Solon și Clistene, evoluția politică a Angliei, diferențele dintre Costa Rica și Guatemala sau căile distincte urmate de Elveția și Prusia sunt analizate în detaliu. Unele comparații sunt memorabile. Organizarea producției de cafea ajută la explicarea contrastului dintre Costa Rica și Guatemala, iar răspunsurile diferite la presiunea militară despart traiectoriile Elveției și Prusiei.
Unul dintre marile atuuri ale cărții este abundența exemplelor. Teoria nu rămâne o simplă definiție insipidă, ci este construită prin povești despre conflicte, instituții și compromisuri.
Ce convinge și ce rămâne discutabil
Cea mai convingătoare contribuție a cărții este refuzul unei alegeri false. Nu trebuie să optăm între un stat puternic și o societate puternică. Libertatea are nevoie de amândouă, cu condiția ca fiecare să limiteze și să stimuleze cealaltă parte. Ideea oferă un instrument pe care-l putem folosi pentru a înțelege atât autoritarismul, cât și incapacitatea instituțională.
Pentru unii critici, mai puțin convingătoare este precizia modelului. Puterea statului și puterea societății sunt greu de măsurat, iar „societatea” nu acționează întotdeauna ca un bloc unitar. Grupurile sociale pot avea interese opuse, iar majoritatea poate susține reguli care reduc libertatea altora. Recenzia Cato Institute contestă tocmai presupunerea că extinderea simultană a statului și a controlului democratic conduce în mod necesar la mai multă libertate.
Economistul Avinash Dixit apreciază ambiția construcției, dar examinează critic categoriile foarte largi și mecanismele cauzale propuse. Cartea este mai puternică atunci când oferă o perspectivă asupra istoriei decât atunci când promite o regulă generală pentru toate societățile.
Volumul preferă narațiunea istorică analizei econometrice. Cititorul întâlnește date și argumente, dar nu o succesiune de ecuații și de modele formale. În acest fel, cartea devine accesibilă unui public mai larg, chiar dacă nu devine, în mod automat, și o lectură ușoară. Lucrarea are aproape 600 de pagini, multe episoade istorice și o arhitectură conceptuală care cere atenție.
Despre autori
Daron Acemoglu, născut la Istanbul în 1967, a obținut masteratul și doctoratul la London School of Economics și este profesor la Massachusetts Institute of Technology (MIT), conform britannica.com.
James A. Robinson, născut în 1960, este politolog și economist britanic. A absolvit London School of Economics, și-a obținut doctoratul la Yale și predă la University of Chicago. Activitatea lui academică s-a concentrat în special asupra instituțiilor politice și a dezvoltării comparate, notează britannica.com.
În 2024, Acemoglu și Robinson au primit, alături de Simon Johnson, Premiul Nobel pentru Economie, „pentru studiile privind modul în care se formează instituțiile și cum afectează acestea prosperitatea”, conform nobelprize.org.
De ce să citești „Coridorul îngust”
Pentru că propune un cadru clar pentru a înțelege de ce nici autoritatea necontrolată, nici slăbiciunea statului nu produc libertate.
Pentru multitudinea de exemple istorice, pentru faptul că vei descoperi un volum de aproximativ 600 de pagini pline de exemple interesante. Pentru că, dintr-un anumit punct de vedere, volumul este un adevărat tratat de cultură generală.
Pentru că ajută cititorul să privească mai atent relația dintre instituții, mobilizarea civică și normele sociale.
Pentru că demonstrează ideea că libertatea trebuie întreținută permanent.
Concluzie
„Coridorul îngust” nuanțează foarte mult întrebarea pe care o punem atunci când analizăm un regim politic. Nu este suficient să vedem dacă statul este sau nu este puternic. Trebuie să ne întrebăm cine îl controlează, pe cine protejează, ce grupuri pot participa la guvernare și ce se întâmplă atunci când instituțiile nu își mai pot îndeplini rolul.
Pentru cititorii cărții „De ce eșuează națiunile” (pe care de asemenea am citit-o, dar voi vorbi despre ea cu altă ocazie), volumul „Coridorul îngust” este o continuare firească. Accentul se mută de la instituțiile care generează prosperitate la lupta continuă care poate menține libertatea câștigată cu greu. Este o lectură amplă și solicitantă, recomandată mai ales celor interesați de istorie, de politică și de felul în care societățile își construiesc, își apără sau își pierd autonomia.
