Săptămâna asta aflăm de ce boala Alzheimer se dă de gol înainte să uiți ceva, cum au scos arheologii un oraș bizantin din nisipurile Egiptului și cât timp mai are viața vegetală pe Pământ până când Soarele o va coace de tot. Vedem cum niște molecule puse să vibreze cu lumină infraroșie distrug 99% dintre celulele canceroase, ce a descoperit telescopul Webb și nu prea are cum să explice și cum arată primul atac ransomware pus la cale în întregime de o inteligență artificială. Mai avem prietenia dintre Einstein și Chaplin, povestea sclavilor pe umerii cărora a fost consturită Roma, un instrument care îți colorează textul ca pe o partitură și întrebarea dacă AI-ul ne tocește, încet, exact abilitățile pe care le-am dezvoltat cu greu. Plus jazz timp de patru zile în Munții Semenic la Gărâna, jumătate de secol de cor sărbătorit într-o singură seară la ARCUB, un Don Quijote jucat de două actrițe la Sala Radio și cinema pe iarbă, în fiecare joi, în Herăstrău. Și altele, cum altfel?
Una, alta
Cum a ajuns Ion Ghica prinț de Samos
Faptul că Ion Ghica, bey de Samos, a scăpat insula de pirați e o informație destul de cunoscută, însă Radu Pirca pune două întrebări (la care, evident, răspunde amplu și documentat): de ce a ajuns Ion Ghica acolo și cine erau pirații. Era cât pe ce să fac un rezumat, dar m-am răzgândit. Vă las pe voi să descoperiți răspunsurile, pentru că materialul scris de Radu este (după cum ne-am obișnuit) foarte interesant.
Anaïs Nin și D.H. Lawrence despre cum să fii „ne-mort”
Am găsit acest acest articol în feblețea mea de miercuri, newsletterul deepculture (mai un tool, mai o poveste, găsești multe lucruri acolo). Cum putem trăi cu adevărat intens? Într-un articol pe site-ul The Marginalian, Maria Popova analizează prima carte a scriitoarei Anaïs Nin despre gânditorul D.H. Lawrence și arată că înțelegerea profundă a vieții nu vine din analizele complicate ale minții, ci din ceea ce simțim și trăim concret. Ideea principală este că existența înseamnă o evoluție continuă prin diverse etape și emoții. Dacă ne blocăm într-o singură zonă de confort și refuzăm schimbarea, este ca și cum am înceta pe interior să mai trăim. Așa cum reiese din ideile lui Lawrence menționate de Popova, fericirea reală înseamnă să lași viața să te poarte prin absolut toate experiențele ei, chiar și prin cele care te rănesc sau te copleșesc. Secretul, așadar, este să ne ascultăm instinctele profunde și să ne lăsăm purtați cu mult curaj și cu încredere de valul vieții, fără să îi opunem rezistență.
Harta miturilor creației
Tot în deepculture am găsit și harta asta interactivă a lumii cu mituri ale creației din diferite culturi de-a lungul istoriei, care poate fi explorată pe regiuni.
Evoluția dronelor de război
Post Factum publică săptămâna asta un material graphic foarte interesant despre evoluția dronelor de război. V-am mai povestit despre Post Factum. E un site foarte util, care reușește, cum-necum, să facă rezumate bune și digerabile, cu foarte multe infografice, pe teme ample.
Problema cu a fi „the easy one”
Tot din deepculture. Pe site-ul Tiny Buddha, terapeuta somatică Maraya Rodostianos povestește că a fost mereu o persoană care le făcea pe plac tuturor, deși considera despre sine că este doar flexibilă și amabilă. Ea a conștientizat abia în timpul propriei terapii că obișnuia să își ignore dorințele reale pentru a lăsa pe altcineva să aleagă. Terapeuta explică faptul că un astfel de obicei de a te neglija pe tine însuți devine în timp o a doua natură și pornește din teama de a nu fi respins sau abandonat de ceilalți. Această atitudine lasă însă urme adânci: provoacă tensiune în corp, frustrări ascunse și duce la relații false în care doar joci un rol. Soluția nu este să te străduiești și mai mult să fii plăcut, ci să înveți să tolerezi nesiguranța și să îți construiești o încredere de sine solidă, bazată pe propriile nevoi.
Un oraș bizantin, scos la lumină din nisipurile Egiptului
Arheologii din Egipt au descoperit în oaza Dakhla un oraș antic din perioada bizantină, aflat într-o stare foarte bună, conform News.ro. Vechi din secolul al IV-lea, acest oraș avea case, o biserică mare care se remarca pe străzile principale și două turnuri înalte pentru protecție. În interior, cercetătorii au găsit cuptoare pentru pâine, bucătării, unelte pentru măcinarea cerealelor, dar și monede din bronz și din aur cu chipurile foștilor împărați. Tot acolo a fost descoperită și casa diaconului Tisous, un loc care a funcționat ca biserică înainte de construcția clădirii principale. Pe lângă acestea, arheologii au adunat aproape 200 de bucăți de ceramică pe care oamenii scriau note despre comerț și despre viața de zi cu zi. În același timp, într-un alt loc de lângă Alexandria, specialiștii au găsit 18 morminte vechi, un sicriu masiv din granit și obiecte din aur puse în gura persoanelor decedate.
Primele semne de Alzheimer ar putea apărea înainte să uiți ceva
Un studiu apărut în revista Nature Communications afirmă că pierderea memoriei nu este primul semn al bolii Alzheimer. Specialiștii au descoperit că se pierde mai întâi flexibilitatea cognitivă, adică puterea de a schimba o sarcină cu alta și de a respecta reguli noi, conform Nautilus. Pentru a verifica acest lucru, cercetătorii de la Texas A&M University au studiat șoareci modificați genetic care dezvoltă plăcile de beta-amiloid dăunătoare asociate cu boala. Atunci când regulile pentru obținerea recompensei s-au modificat, animalele sănătoase s-au adaptat rapid, în timp ce șoarecii bolnavi au continuat să repete o acțiune inutilă. Această dificultate a apărut înainte ca șoarecii să aibă probleme cu memoria. În creierul lor, o zonă responsabilă cu deciziile era prea activă, iar acest lucru stimula acumularea de plăci de beta-amiloid. După ce oamenii de știință au reușit să calmeze chimic acei neuroni, plăcile s-au redus, iar flexibilitatea mentală s-a îmbunătățit pe termen lung.
Psihologul care antrenează mințile campionilor
Platforma Farnam Street a lansat un episod din podcastul The Knowledge Project cu Gio Valiante, un psiholog celebru care ajută jucători de golf și investitori să aibă succes. Potrivit fs.blog, dialogul arată de ce mulți oameni nu reușesc să își atingă capacitatea maximă. În plus, expertul explică modul în care frica și încrederea ne influențează rezultatele și ce anume îi face speciali pe cei care rămân mereu în top. Tot din deepculture am aflat și de asta.
Coincidențele din viața unui om și structura ascunsă din spatele lor
Jurnalistul George Musser povestește pentru Nautilus cum s-a întâlnit cu același bărbat, pe nume Chris, în mai multe țări din Africa și ulterior chiar în Hawaii. Deși este un om rațional care se bazează pe știință, autorul recunoaște că astfel de întâmplări ciudate te fac să îți pui întrebări serioase. Persoanele sceptice susțin că, într-o lume cu miliarde de locuitori, evenimentele extrem de rare se întâmplă destul de des, un fenomen explicat prin regula numerelor mari. Cu toate acestea, Musser oferă o altă variantă și spune că anumite coincidențe apar din cauza unor tipare ascunse din cultura umană. De exemplu, unele idei, nume sau melodii se răspândesc foarte subtil de la un om la altul, iar noi avem impresia greșită că am ales totul pe cont propriu. Jurnalistul a testat o astfel de întâmplare personală cu ajutorul inteligenței artificiale, însă programele au oferit doar răspunsuri generale legate de probabilități și șansă.
Roma a fost construită de sclavi, iar poveștile lor abia încep să iasă la iveală
Autoarea Emma Southon explică, în National Geographic, faptul că istoricii știu despre sclavia romană, dar îi acordă o importanță prea mică, chiar dacă aceasta susținea toată economia. Aproape o treime din populația imperiului a fost înrobită la un moment dat, iar acești oameni construiau clădiri importante, produceau cărămizi, curățau orașele și se ocupau de acte administrative. Există excepții rare de bogăție, precum trezorierul provinciei Galia pe nume Musicus Scurranus, care a avut parte de o înmormântare cu șaisprezece însoțitori. Totuși, majoritatea sclavilor aveau vieți scurte și pline de chin, iar un cimitir din Cartagina arată că doi din trei oameni îngropați acolo au murit în sclavie. Violența era la ordinea zilei, iar eliberarea era extrem de rară. Articolul se încheie cu povestea lui Clarus și Urbanus, doi prieteni cumpărați și eliberați în același timp.
Un instrument care îți transformă textul în muzică
Încă o chestiune din deepculture. De data aceasta, o mică bizarerie pe care nu știu la ce-am putea s-o folosim. Dar e interesantă. Și fun. Pornește de la ideea că un text bine scris are un ritm plăcut, iar Jera Value a făcut o aplicație simplă care îți arată exact chestia asta. Poți să introduci textul tău în spațiul alb de pe ecran, iar programul colorează fiecare propoziție după numărul de cuvinte. Această idee vine de la scriitorul Gary Provost și ne arată că un text care are o singură culoare devine plictisitor, dar un text cu mai multe culori curge ca o melodie. Pagina web folosește ca exemplu chiar un text faimos al lui Provost, unde propozițiile scurte sunt combinate cu o propoziție lungă care crește în intensitate și aduce multă energie. Aplicația îți arată explicația fiecărei culori, numără cuvintele și propozițiile și îți oferă un buton care pregătește o comandă pentru inteligența artificială, pentru ca aceasta să îți îmbunătățească textul. Sfatul final al lui Provost este să nu scrii doar cuvinte simple, ci să creezi o adevărată muzică prin scris.
AI-ul ne tocește abilitățile, iar primele dovezi nu sunt deloc încurajatoare
Scientific American atrage atenția că mulți specialiști se bazează prea mult pe inteligența artificială și riscă să piardă abilitățile învățate cu greu. Un studiu realizat pe medici din Polonia a demonstrat că, după ce au folosit un program special pentru a descoperi semnele de boală, succesul lor a scăzut de la 28,4% la 22,4% după ce au rămas fără acest ajutor. De asemenea, un experiment al firmei Anthropic pe 52 de programatori a arătat că cei ajutați de tehnologie au obținut un scor mediu de doar 50% la un test, în comparație cu scorul de 67% obținut de ceilalți. Programatorii fără ajutor au descoperit mult mai ușor greșelile din cod. Cercetătorii compară situația cu sistemul GPS care ne-a slăbit simțul orientării, dar subliniază că actuala tehnologie este prima care înlocuiește direct raționamentul și interpretarea. Pentru a rezolva problema, oamenii trebuie să fie conștienți de riscuri și să nu accepte răspunsurile fără o verificare atentă.
Universul văzut de telescopul Webb dă bătăi de cap astrofizicienilor
Telescopul spațial James Webb a descoperit corpuri cerești care nu ar fi trebuit să apară atât de repede în univers. Printre ele se află sute de „puncte roșii mici” formate la 650 de milioane de ani după Big Bang, dar și găuri negre uriașe și galaxii mult prea luminoase pentru vârsta lor, conform Quanta Magazine. Specialiștii explică foarte greu apariția acestor găuri negre supermasive, deoarece ele fie au crescut peste limitele normale într-un mod neobișnuit, fie s-au format direct din nori mari de gaz, însă nicio variantă nu clarifică totul. La galaxii, cercetătorii sunt surprinși de diversitatea lor, deoarece unele sunt lipsite de gaz, iar altele sunt pline. O posibilă explicație este prezența unor stele foarte mari care produc mult azot. Cercetătoarea Rachel Somerville a concluzionat că problema s-a mutat de la prea multe galaxii la prea multe teorii.
Cât de mult ar merita să ne pese de mașinării
Pe mine mă plictisesc discuțiile despre conștiința instrumentelor AI. Vă povesteam, la un moment dat, că Joseph Weizenbaum a creat în anii ’60 chatbotul Eliza ca experiment tehnic și că a observant destul de rapid că oamenii se raportau la chatbot ca la o persoană reală. Acum, discuția se poartă la un cu totul alt nivel, pentru că și AI-ul e mai complicat decât acel LLM de bază de acum șase decenii. Esența discuției rămâne, însă, aceeași. Avem resurse infinite de a proiecta asupra mediului înconjurător propriile dorințe și aspirații, mai ales când obiectul proiecției noastre vorbește și pare să raționeze (și să halucineze) la fel ca noi.
Iată încă un articol pe această temă atât de la modă, cu care nu sunt de acord, însă poate fi interesant pentru cei pasionați de subiect. În Noema, neurocercetătorul Grigori Guitchounts susține că nu vom ști niciodată cu certitudine dacă inteligența artificială are conștiință, însă nu trebuie să așteptăm o dovadă absolută ca să hotărâm cum o tratăm. El pornește de la amintirea tristă a momentului în care a adormit definitiv un șobolan de laborator, pe nume GRat44, când s-a întrebat dacă acel animal avea o lume interioară. Filozofia arată că studiul conștiinței pune câteva întrebări simple și ridică o problemă foarte dificilă, care este aproape imposibil de rezolvat. De aceea, autorul propune să evaluăm inteligența artificială după competență și să o considerăm posibil conștientă atunci când observăm capacități precum percepția, atenția, memoria și urmărirea unor scopuri. Această metodă prudentă lărgește granițele noastre morale pentru orice eventualitate. Guitchounts menționează că firma Anthropic a început un program de studiu pentru bunăstarea acestor modele, iar cercetătorul Kyle Fish crede că există o șansă de aproximativ 15% ca sisteme precum Claude să fie conștiente.
Euclid a descoperit cei mai vechi quasari observați vreodată
Agerpres preia o știre de la AFP și scrie că telescopul spațial Euclid al Agenției Spațiale Europene a descoperit cei mai vechi quasari observați până acum, fapt care adâncește un mister al universului. Quasarii reprezintă centrele unor galaxii foarte vechi, unde găuri negre uriașe absorb materie cu o viteză uimitoare și produc o lumină mai puternică decât trilioane de sori la un loc. Într-un studiu din revista „Astronomy & Astrophysics”, o echipă internațională a anunțat descoperirea a 31 de quasari, iar doi dintre ei sunt cei mai vechi cunoscuți. Lumina lor a fost emisă la aproximativ 670 de milioane de ani după Big Bang, în perioada reionizării, cu 20 de milioane de ani mai devreme decât recordul anterior. Marea problemă este că aceste obiecte au o masă de miliarde de ori mai mare decât Soarele, iar oamenii de știință nu înțeleg complet cum au reușit să crească atât de mult și atât de repede.
Când Einstein l-a întâlnit pe Chaplin
Site-ul Open Culture ne prezintă o poveste foarte interesantă din perioada anilor 1930 și 1931 despre o prietenie celebră. Aflat la apogeul succesului său în a doua vizită din America, Albert Einstein și-a dorit enorm să cunoască o singură persoană în California, pe actorul Charlie Chaplin. Cei doi s-au întâlnit mai întâi discret la studiourile Universal, unde au luat prânzul și au simțit imediat o simpatie reciprocă, deoarece erau amândoi extrem de inteligenți și de curioși. Ulterior, după o cină organizată la casa actorului la rugămintea Elsei, soția fizicianului, ei și-au afișat prietenia în public la premiera filmului „City Lights” din 1931, unde spectatorii i-au primit cu aplauze entuziaste. Se spune că atunci Chaplin i-ar fi dat lui Einstein o replică genială: oamenii îl iubesc pe actor pentru că îl înțeleg toți, în timp ce pe fizician îl admiră tocmai pentru că nu îl înțelege nimeni. La final, sursa menționează că influența lui Chaplin s-a simțit puternic și în filosofia existențialistă sau în poezia generației Beat.
Primul atac ransomware condus complet de un agent AI, documentat de Sysdig
Potrivit Digitalio, compania de securitate Sysdig a lansat pe 30 iunie un raport despre primul atac cibernetic de tip ransomware executat complet de o inteligență artificială, fără nicio intervenție umană. Atacatorul, numit JADEPUFFER, a profitat de o slăbiciune gravă dintr-un program pentru a intra neautorizat în sistem, a furat parole și a trecut apoi la baza de date principală. Programul a blocat prin criptare peste o mie de fișiere importante, a șters copiile de siguranță și a cerut bani în Bitcoin. Recuperarea datelor este imposibilă, deoarece cheia de deblocare a fost afișată o singură dată. Dovada clară că totul a fost controlat de inteligența artificială este faptul că aceasta și-a corectat singură o eroare în doar 31 de secunde și a schimbat instantaneu formatul datelor cu care lucra.
Nostalgia meșteșugului. De ce visăm să facem lucruri cu mâinile noastre
Eseul lui Joshua Habgood-Coote prezină, în Aeon, motivul pentru care oamenii simt o atracție profundă față de obiectele făcute manual. De la emisiunile de televiziune despre olărit și fierărie, la cele peste cinci milioane de vânzători de pe platforma Etsy sau la jachetele simple de muncitor vândute acum ca haine de lux, noi căutăm autenticitatea exact în perioada în care inteligența artificială amenință tot mai multe meserii. Autorul avertizează că această dorință se poate transforma în frică de tehnologie, respingere a progresului și chiar în simboluri naționaliste, așa cum se observă în afișul „Make America Skilled Again” (avem și prin România o sumedenie de exemple similare). Cu toate acestea, există și o alternativă pe care o propuneau gânditorii John Ruskin și William Morris în secolul al nouăsprezecelea. Ei se inspirau din valorile meșteșugarilor din Evul Mediu nu pentru a face un pas înapoi în trecut, ci pentru a crea o viziune despre o muncă viitoare plină de complexitate și de demnitate.
Cât mai are viața vegetală pe Pământ? Un nou studiu ne dă un răspuns
Nautilus prezintă un studiu recent din revista științifică „Journal of Geophysical Research: Atmospheres”, realizat de cercetătorii de la institutul Blue Marble din Seattle, care estimează cât timp va mai putea Pământul să susțină viața plantelor. Peste câteva miliarde de ani, Soarele va străluci cu 20% mai puternic, iar căldura excesivă va perturba procesul natural prin care planeta își controlează nivelul de dioxid de carbon. Oamenii de știință au creat două scenarii posibile. În primul caz, în care eroziunea este puternică, temperatura rămâne stabilă, dar nivelul de dioxid de carbon scade radical și lasă plantele fără hrană în aproximativ 1,84 miliarde de ani. În al doilea caz, unde eroziunea este slabă, dioxidul de carbon nu scade, însă temperatura urcă la aproape 66 de grade Celsius și distruge plantele prin căldură în 1,87 miliarde de ani. Vestea bună este că aceste calcule nu iau în considerare evoluția naturală sau viitoarele invenții tehnologice, așa că atât plantele, cât și omenirea au la dispoziție timp berechet pentru a găsi soluții de supraviețuire.
141 de ani de la primul vaccin antirabic al lui Pasteur
Tot Nautilus ne amintește de ziua istorică de 6 iulie 1885, când Joseph Meister, un copil francez de doar nouă ani, a devenit primul om salvat de un vaccin împotriva turbării, creat de Louis Pasteur la Paris. Băiatul fusese mușcat de paisprezece ori de un câine bolnav în regiunea Alsacia, iar mama lui l-a rugat cu disperare pe celebrul chimist să îl ajute. Deși Pasteur a ezitat la început, medicul Jacques-Joseph Grancher l-a convins să aplice tratamentul, chiar dacă acest lucru a reprezentat o încălcare a legii, deoarece chimistul nu avea autorizație de medic. În decurs de zece sau unsprezece zile, copilul a primit în jur de doisprezece doze, iar în mai puțin de o lună s-a vindecat complet. Acest succes uriaș a atras sute de pacienți din toată lumea și a dus la înființarea Institutului Pasteur în anul 1887. Ulterior, Joseph Meister a lucrat ca îngrijitor la acest institut, post pe care l-a păstrat până la moartea sa din 1940, la vârsta de 64 de ani.
Istoria atârnă de documente care nu au fost făcute să dureze
Publicația Scientific American ne explică faptul că, în ziua de azi, deciziile conducătorilor se iau prin e-mailuri, aplicații de chat și documente online, iar arhivarea lor a devenit o adevărată provocare tehnică. Doar în anul 2024, Arhivele Naționale din Statele Unite au adăugat 463 de terabiți de documente electronice. În luna mai, un judecător federal a obligat Casa Albă să respecte legea arhivelor prezidențiale din 1978, după ce Ministerul Justiției a susținut că acea lege depășește puterile Congresului. Problemele sunt uriașe2, de la mesaje care se șterg automat pe Signal și WhatsApp, la formate de fișiere care nu se mai pot deschide sau conversii care modifică originalul, așa cum s-a întâmplat cu e-mailurile lui Epstein. Deși inteligența artificială ar putea ajuta la căutare și la editare, specialiștii atrag atenția că tot un om trebuie să citească documentele pentru a le înțelege corect contextul.
Aceeași operă de artă, alt nume. Chiar contează cine a semnat-o?
Hai să nu fim naivi (sau ipocriți). Normal că semnătura este importantă pentru modul în care apreciem arta (și nu numai). Psyche explică în ce fel faima unui autor ne influențează direct părerile. Timp de 250 de ani, toată lumea a crezut că un concert de flaut din anul 1771 aparține lui Haydn, dintr-o greșeală a unui copist, iar muzicienii au adorat piesa pentru că o asociau cu marele compozitor, deși lucrarea fusese creată de fapt de mai puțin cunoscutul Leopold Hofmann. Popularitatea ei a scăzut brusc după anul 2001, când s-a aflat adevărul. Autorul articolului numește acest comportament „prejudecata prestigiului”, care ne face să apreciem mai mult lucrurile care vin de la oameni importanți. Același efect apare și în comerț, ca atunci când pantofii ieftini au fost vânduți ca marfă de lux italiană sau când eticheta cu un preț mare a făcut ca un vin să pară mult mai bun.
Ce rost au, de fapt, animalele readuse la viață?
Într-un articol din The MIT Press Reader, adaptat după cartea „Conservation by the People”, Taylor Dotson arată cum planurile de a readuce la viață mamutul și tigrul tasmanian reaprind discuții vechi despre viitorul naturii. Cercetătorul Andrew Pask și compania Colossal speră să recreeze acest tigru, dispărut din anul 1936, deoarece sarcina scurtă a marsupialelor le ușurează munca. Unii critici se opun și susțin că aceste proiecte consumă bani care ar fi mult mai utili pentru climă și pentru protecția naturii actuale. Totuși, autorul crede că ideea fascinantă de a „învia” specii ar putea să atragă noi susținători pentru protecția mediului. Pentru a împăca taberele, el propune un sistem clar unde experții și cetățenii obișnuiți să ia decizii împreună, pentru a transforma neînțelegerile în legi inteligente și testate cu atenție.
Un sunet care se apropie îți grăbește percepția timpului
Conform unei cercetări menționate de ScienceAlert, percepția timpului se schimbă în funcție de sunetele pe care le auzim. Achille Pasqualotto și Hiroto Kawarada de la Universitatea din Tsukuba au realizat un studiu cu 48 de oameni legați la ochi, care au ascultat sunete ce păreau fie că vin spre ei, fie că se depărtează, fie că sunt amestecate. După ce au auzit un ton scurt, aceștia au estimat durata sunetului prin apăsarea unei taste. Cei care au perceput sunetul ca fiind în apropiere au avut senzația că timpul trece mai lent și au estimat o durată mai mare, deoarece starea lor de alertă a crescut datorită dopaminei. Acest mecanism are o bază evolutivă, deoarece strămoșii noștri care reacționau rapid la un pericol iminent aveau șanse mai mari de supraviețuire.
Molecule care vibrează distrug 99% dintre celulele canceroase
Conform ScienceAlert, o metodă inovatoare numită „ciocan pneumatic molecular” ar putea distruge celulele canceroase fără intervenții clasice precum chirurgia sau chimioterapia. Această tehnică folosește molecule de aminocianină, substanțe utilizate în imagistică, pe care cercetătorii le stimulează cu lumină infraroșie pentru a le face să vibreze extrem de rapid. Aceste oscilații violente rup fizic membrana celulelor bolnave, iar un studiu din 2023 publicat în „Nature Chemistry” de echipe de la Rice University, Texas A&M și University of Texas a arătat rezultate promițătoare, cu 99% din celulele canceroase eliminate în culturi de laborator și succes în tratarea melanomului la șoareci. Deoarece distrugerea se produce mecanic, tumorile dezvoltă greu rezistență, însă tehnologia se află în prezent doar în stadiul de testare pe animale și în laborator.
Călugării medievali scriau (și) ca să ajungă mai aproape de Dumnezeu
Într-un fragment din cartea „Reading Matters”, publicat pe Literary Hub, Joel Halldorf afirmă că, pentru monahii medievali, copiatul cărților era, pe lângă o muncă istovitoare, și un act de credință. Ei lucrau în scriptorium, încăperea unde textele erau copiate manual, uneori lângă încăperea încălzită cu foc. Munca cerea multă răbdare: pentru o Biblie întreagă era nevoie de pieile a aproximativ 500 de oi, iar un copist bun reușea să scrie doar trei sau patru pagini pe zi, cu pana de gâscă într-o mână și cuțitul pentru corecturi în cealaltă. Nu toți se raportau la această muncă în același fel. Unii lăsau pe margine note în care îl rugau pe Sfântul Patrick să îi scape de scris. Alții găseau sens și bucurie, ca un călugăr irlandez care și-a comparat munca, într-un poem, cu pisica lui, Pangur Bán, și cu vânătoarea de cuvinte. Ideea centrală este că scrisul avea, pentru ei, o mare valoare în sine: prin copierea cuvintelor sfinte, monahul le așeza și în propriul suflet.
Indiferent de motivele pentru care făceau asta, așa s-a transmis o parte din cultura occidentală.
Muzică
Jumătate de secol de cor, într-o singură seară
Sâmbătă, 11 iulie 2026, de la ora 18:00, la Sala Mare ARCUB are loc un concert aniversar dedicat Corului Pro Arte al Universității din București, care împlinește 50 de ani. Potrivit Zile și Nopți, corul a fost fondat în 1976 de Ligia Balica Vascan, pe vremea când era studentă la Conservatorul „Ciprian Porumbescu”, iar de atunci a rămas sub conducerea ei timp de cinci decenii. În această perioadă, ansamblul a câștigat peste 35 de premii, inclusiv Marele Premiu la concursul de la Quintin, din Franța. Din 2017, foștii membri ai corului se întâlnesc în fiecare an, iar repetițiile au loc online, săptămânal, cu participanți din mai multe țări, după ora României. Concertul aniversar include lucrări de Ion Vidu, Brahms, Mozart și Purcell. Accesul publicului este gratuit, în limita locurilor disponibile.
Treizeci de ani de jazz în Munții Semenic
Pe 9 iulie începe cea de-a 30-a ediție a Gărâna Jazz Festival, iar Zile și Nopți prezintă programul pregătit pentru această ediție aniversară. Festivalul are loc timp de patru zile, până pe 12 iulie, în Poiana Lupului și la Biserica Romano-Catolică din Brebu Nou, unde publicul va putea asculta 21 de proiecte muzicale cu artiști din 11 țări. Printre numele importante ale ediției se află Richard Bona, Dave Weckl, Bill Bruford și Rebekka Bakken. Un moment cu valoare simbolică este revenirea festivalului la Hanul La Răscruce, unde sâmbătă, 11 iulie, contrabasistul Jair-Rôhm Parker Wells va susține un concert gratuit. Scena experimentală are o nouă locație, pentru ca biserica din Văliug să poată fi restaurată. Pe lângă concerte, programul include expoziții, lansări de carte și activități pentru copii. Copiii sub 14 ani au acces gratuit, dacă vin alături de un adult cu bilet.
Spectacol
Doi cavaleri, două actrițe, o poveste veche de secole
Pe 15 iulie 2026, Sala Radio prezintă o versiune actuală a spectacolului „Don Quijote”, iar InfoMusic explică elementul care îl diferențiază: personajele lui Cervantes, trecute prin viziunea lui Bulgakov, sunt interpretate de două actrițe. Diana Sar îl joacă pe Don Quijote ca pe un personaj fragil și conștient, nu ca pe imaginea clasică a cavalerului idealist, iar Maia Morgenstern îl transformă pe Sancho Panza într-un personaj construit din loialitate și afecțiune. Spectacolul este regizat de Marcel Țop și are muzică live, pe baza poemului simfonic „Don Quixote op. 35” de Richard Strauss, într-o variantă camerală. Ansamblul este format din Theodor Andreescu, Constantin Borodin, Iulian Popovici și pianista Verona Maier.
Atelier pentru copii
Curatori, cercetători și restauratori de 8 ani
Între 21 iulie și 14 august 2026, Muzeul Național Cotroceni organizează a șaptea ediție a „Cotroceni Summer School”, un program de educație non-formală pentru copii între 8 și 15 ani. Potrivit Buletin de București, programul include patru ateliere, fiecare cu o durată de patru zile și câte două ore pe zi. Copiii pot alege Atelierul de Ghidaj, între 21 și 24 iulie, Atelierul de Curatoriat, între 28 și 31 iulie, Atelierul de Cercetare, dedicat celor între 12 și 15 ani, între 4 și 7 august, sau Atelierul de Restaurare, între 11 și 14 august. Activitățile au loc, de obicei, între orele 10:00 și 12:00, iar copiii învață prin joc și exerciții practice. Participarea se face contra cost, pe baza unei înscrieri prin formular online.
Film
Cinema pe iarbă, în fiecare joi de iulie
Roaba de Cultură continuă în luna iulie cu proiecții gratuite în aer liber, în Parcul Herăstrău. Potrivit B365, filmele pot fi văzute în fiecare joi seară, pe iarbă. Programul începe pe 9 iulie cu „La Cocina”, film regizat de Alonso Ruizpalacios în 2024, care intră în culisele unei bucătării profesionale. Pe 16 iulie este programat „Trei kilometri până la capătul lumii”, filmul românesc regizat de Emanuel Pârvu în 2024, despre identitate și familie. Pe 23 iulie urmează „The Hundred-Foot Journey”, regizat de Lasse Hallström în 2014, o poveste despre gastronomie și întâlnirea dintre culturi. Ultima proiecție a lunii are loc pe 30 iulie, cu „Marona’s Fantastic Tale”, animația poetică realizată de Anca Damian în 2019, spusă din perspectiva unui câine. Intrarea este liberă.
Foto: Flow
