Săptămâna asta aflăm cum poți citi gratuit peste 20.000 de benzi desenate (dacă ești pasionat de comic books, site-ul ăsta este superb), cum a scăpat Ion Ghica insula Samos de pirați și de ce niciun dinozaur nu a fost mai mic decât un iepure. Aflăm și despre o hartă cu locurile reale din 427 de romane, ce cuvinte au ieșit din engleza de bază în ultimii 70 de ani și cum l-a lămurit un prăjitor de pâine construit de la zero pe un designer cât de mult depindem unii de alții.
Aflăm și formula stoică pentru planurile care nu-ți strică ziua atunci când nu ies așa cum vrei tu, citim despre videotecile de cartier ca „al treilea loc”, despre gândurile la care ne acaparează mintea cel mai des (aflăm și cum mint oamenii, că doar nu ne-am născut ieri) și despre cartea medievală care promitea cunoaștere rapidă, dar avea nevoie de luni de recitări și de ritualuri dubioase.
Plus Ada Lovelace și primul program scris pentru un calculator inexistent, problemele lui Erdős ajunse test pentru inteligența artificială, întrebarea dacă modelele chiar raționează și Stuart Russell, care spune că pierderea controlului asupra AI a început deja.
La capitolul ieșit din casă, Calea Victoriei devine pietonală în weekend, Sala Brâncuși s-a redeschis în formulă completă la MNAR, Coon One intră în galerie, iar Victor Brauner poate fi văzut prin lucrările pe hârtie. Și altele, evident.
Una, alta
O bibliotecă online cu 20.000 de benzi desenate vechi
Site-ul comicbooks.com este o comoară pentru pasionații de comic books, mai ales după ce a deschis o bibliotecă online în care pot fi citite gratuit peste 20.000 de benzi desenate, după cum anunță Open Culture. Numerele au fost scanate și restaurate, iar colecția crește zilnic cu alte câteva sute. Sunt incluse povești cu supereroi, westernuri, romance, animale comice, horror și science fiction. În locul personajelor celebre, precum Superman sau Batman, apar eroi aproape uitați, printre care Skyman, Bulletman, Cat-Man și Strong Man. Cititorii care îl preferă pe Archie pot descoperi serii precum „Candy”, „Tippy Teen” sau „Hap Hazard”. Colecția oferă și o imagine a culturii pop de altădată, prin reclamele pentru praf de mâncărime, cursuri de culturism, jiu-jitsu sau obligațiuni de război. Site-ul include și o cronologie a benzilor desenate, care pornește de la sulurile japoneze chōjū-giga din secolul al XII-lea. După cu spuneam: dacă eși pasionat de comic books, tocmai ai descoperit o comoară.
Cum a luptat Ion Ghica cu pirații din Samos
Am văzut articolul lui Radu când eram în concediu, n-am apucat să-l bag în retrospectiva de atunci și-apoi am uitat de el în săptămâna următoare. Ideea e că-i atât de fain și de bine documentat, încât e păcat de el să nu-l menționăm. Ion Ghica a reușit să elimine pirații din insula Samos, dar locuitorii nu își doreau asta neapărat, conform părții a doua a documentării publicate de Radu Pirca. Samos era cunoscută ca refugiu pentru pirați încă din 1599. În 1854, mulți dintre ei se prezentau drept patrioți greci care sperau la unirea insulei cu Grecia. Bandele aveau între 9 și 25 de membri și însumau aproximativ 600 de oameni. Ghica le-a învins în câteva luni, cu circa 50 de „jandarmi” și cu sprijinul unor nave turcești, britanice și franceze. El a apelat la răspunderea colectivă a satelor, la mituirea unor căpetenii și la execuții prin spânzurare. Principala problemă era însă sprijinul oferit piraților de o parte a populației, iar fenomenul a reapărut în 1863. Funcția de „bey de Samos” i-a afectat și cariera din țară, deoarece tribunalul Dâmbovița l-a eliminat din cursa pentru tron.
Cum să faci planuri fără să depinzi de rezultat
Un text publicat de The Stoic Handbook, inclus și în ediția din această săptămână a newsletterului deepculture (la fel ca următoarele trei recomandări), explică de ce un plan ne poate strica „mojo”-ul atunci când îl tratăm ca pe o obligație a lumii față de noi. Dorința „vreau acest job” se poate schimba ușor în „trebuie să mă aleagă”, deși rezultatul nu depinde doar de tine. Stoicii propuneau o formulă mai sănătoasă: „intenționez să fac acest lucru, dacă nimic nu mă împiedică”. Seneca descrie ideea în „Despre liniștea sufletului” și „Despre binefaceri”, iar Marcus Aurelius folosește termenul grecesc hupexhairesis. Această rezervă separă ce vrei, ce faci și ce se întâmplă la final. Nu este însă o scuză pentru lipsa de efort. Întrebarea importantă este dacă un obstacol real este cel care a dus la închiderea drumului sau nu cumva tu ești cel care a evitat munca. Autorul propune și un exercițiu de șapte zile, cu o singură verificare zilnică.
O hartă care te poartă prin locurile din romane
Read the Places este un atlas open, care așază pe hartă locurile reale din foarte multe romane, în ordinea în care apar în poveste. Platforma cuprinde 427 de cărți, 317 orașe și 2.280 de locuri. Pentru volumele din domeniul public, fiecare punct de pe hartă duce la pasajul în care este menționat acel loc. Cărțile protejate încă prin drepturi de autor apar ca „opere citate”, cu o explicație despre loc și rolul lui, dar fără fragmente din text. Fiecare reper are și o etichetă care arată cât de siguri sunt autorii proiectului că poziția este corectă. Poți explora Dublinul din „Ulise”, Petersburgul din „Crimă și pedeapsă”, Londra din ziua descrisă în „Doamna Dalloway” sau ținutul mlăștinos din „La răscruce de vânturi”. Site-ul oferă o hartă generală, o secțiune de explorare și posibilitatea ca utilizatorii să adauge alte cărți.
Nu uitați că și în România există Harta Literară. Am scris despre ea aici.
Ce cuvinte au intrat și au ieșit din engleza de bază
Jasmine Nackash a comparat pentru The Pudding două liste de cuvinte esențiale pentru cei care învață engleza: General Service List din 1953, cu 2.284 de termeni, și New General Service List din 2023, cu 2.809. În cei 70 de ani dintre ele, 628 de cuvinte au dispărut, iar 1.153 au fost adăugate. „Telegraph” nu mai apare, în timp ce „computer”, „website” și „blog” au intrat în vocabularul de bază. Au fost scoase și cuvinte obișnuite precum „apple”, „fork”, „soap”, „goat”, „flour”, „bake” și „fry”, deși „cook” a rămas. Lista actuală conține mai multe noțiuni abstracte, printre care „mortgage”, „corporation”, „legislation”, „hypothesis” și „perspective”. Termenii foarte concreți reprezintă acum 14% din listă, față de 21% în 1953. Au dispărut cuvinte legate de curaj, milă, loialitate și rușine, iar numărul adverbelor aproape s-a dublat.
Cum găsești locurile neobișnuite de pe traseu. În SUA. Dar îmi place enorm ideea
Make My Drive Fun este un site care transformă un drum obișnuit cu mașina într-o listă de opriri neobișnuite, locuri ascunse și mici ocoluri care pot face călătoria mai interesantă. Introduci punctul de plecare și destinația, apoi poți adăuga și alte opriri. Acestea pot fi mutate în ordinea dorită, fie prin tragere, fie cu ajutorul butoanelor. După ce apeși „Find fun stops”, harta îți arată atracțiile ciudate sau mai puțin cunoscute aflate în apropierea traseului. Platforma include și câteva rute pregătite ca exemple, între Seattle și Portland, Austin și Santa Fe sau Nashville și Asheville. O secțiune nouă de blog, numită „Road Notes”, adună sfaturi pentru călătorii memorabile. Ideea site-ului este că pe aproape de autostradă există, de obicei, ceva straniu care merită văzut.
De ce dinozaurii nu au ajuns mai mici decât un iepure
Dinozaurii sunt cunoscuți mai ales pentru dimensiunile uriașe, iar argentinosaurus, cel mai greu animal terestru menționat într-un articol de pe Nautilus, depășea 80 de tone. Totuși, cei mai mici dinozauri non-aviari aveau puțin sub jumătate de kilogram, aproximativ cât un iepure. Diferența este mare față de lumea de azi: un colibri-albină cântărește sub 2 grame, iar 75% dintre mamifere și 90% dintre păsări sunt mai mici decât cel mai mărunt dinozaur non-aviar. Un studiu publicat în revista Evolution încearcă să explice această limită. Stephanie Lechki, de la Princeton, și Roger Benson, de la American Museum of Natural History, au creat modele matematice despre eficiența cu care organismele transformă energia în urmași. Rezultatele indică mai ales cauze ecologice, precum competiția, prădătorii și lipsa unor nișe libere. Mamiferele ocupau deja rolurile animalelor mici, iar păsările au atins dimensiuni și mai mici după apariția zborului.
Videotecile de cartier erau și locuri de întâlnire
Înainte ca platformele să recomande automat filme, magazinele de închiriat casete video aveau și un rol social, explică Joshua M. Greenberg într-un articol din MIT Press Reader, adaptat după cartea „From Betamax to Blockbuster”. Autorul folosește ideea de „al treilea loc”, formulată de sociologul Ray Oldenburg. Ea descrie spațiile în care oamenii se întâlnesc informal, în afara casei și a serviciului, precum puburile, cafenelele sau tavernele. Videotecile funcționau adesea în același fel. Angajații îi primeau pe clienți, cunoșteau filmele și făceau recomandări care le puteau schimba gusturile. Gary Ratto, proprietarul unui magazin din Merced, California, știa numele clienților săi. Unele videoteci sprijineau echipe locale de Little League sau găzduiau campanii de înscriere a alegătorilor. În același timp, cultura angajaților păstra o latură adolescentină, cu glume interne despre obiceiurile clienților.
Ce nu mai învățăm când obiectele nu pot fi desfăcute
Copiii înțelegeau cândva mai ușor cum funcționează lumea deoarece puteau desface obiectele și puteau vedea piesele din interior. Aparatele actuale permit tot mai rar acest lucru, afirmă psihologul Frank C. Keil de la Yale într-un fragment din cartea „The Disappearance of Insight”, prezentat de MIT Press. Keil pornește de la proiectul designerului Thomas Thwaites, care a vrut să construiască de la zero un prăjitor de pâine, direct din materii prime. Pentru acest experiment, a avut nevoie de un metalurgist, de 40 de kilograme de minereu primite de la un miner și, în cele din urmă, de un cuptor cu microunde. Experiența l-a convins că depindem foarte mult unii de alții. Autorul amintește și cartea „The Knowledge”, de Lewis Dartnell, despre dificultatea de a reconstrui civilizația după un dezastru. Tranzistorii și circuitele integrate complică și mai mult problema, deoarece ascund miliarde de componente pe care nu le putem vedea.
Cum a apărut lectura de vacanță în Statele Unite
Obiceiul american de a citi romane ușoare în vacanța de vară a apărut acum mai bine de 150 de ani, potrivit Smithsonian Magazine. În deceniile 1860 și 1870, tot mai mulți oameni din clasa de mijloc mergeau în stațiuni precum Newport, Bar Harbor și Cape May. Editorii au văzut aici o șansă de a crește vânzările într-o perioadă slabă pentru piața de carte. Romanele ușoare aveau însă o reputație proastă. Predicatorul T. De Witt Talmage le numea „otravă literară” în 1876 și susținea că vara oamenii citesc mai mult gunoi decât în restul anului. Reviste precum Atlantic Monthly, Harper’s și Century au schimbat treptat imaginea lecturii de vacanță și au transformat-o într-o activitate respectabilă. Cărțile de buzunar erau potrivite pentru tren sau pentru hamac. Autoare precum Laura Jean Libbey și Marion Harland au profitat de noua piață, iar „One Summer”, de Blanche Willis Howard, a avut succes mult timp. Expresia „beach read” a apărut abia în jurul anului 1990.
Odiseea pe ecran, înainte de versiunea lui Christopher Nolan
După lansarea filmului lui Christopher Nolan, care a umplut feedurile în ultimele zile, Open Culture trece în revistă câteva dintre cele mai importante ecranizări inspirate de „Odiseea” lui Homer. În anii 1950, Kirk Douglas l-a interpretat pe Odiseu în „Ulysses”, o producție Technicolor care s-a îndepărtat mult de textul original. Imaginea filmului îi aparține lui Harold Rosson, operatorul de la „Vrăjitorul din Oz”. Pentru o variantă mai fidelă există „L’Odissea”, miniserialul italian din 1968, regizat de Franco Rossi, cu Bekim Fehmiu în rolul principal și cu o durată totală de 446 de minute. NBC a realizat în 1997 un alt serial, regizat de Andrei Konchalovsky, cu Armand Assante, Isabella Rossellini, Christopher Lee și Vanessa Williams. Producția este rar amintită astăzi, în special din cauza efectelor vizuale. „The Return”, filmul lui Uberto Pasolini cu Ralph Fiennes și Juliette Binoche, spune o parte a poveștii fără monștrii mitologici.
Ada Lovelace și programul scris pentru un calculator inexistent
Ada Byron, contesă de Lovelace și fiica poetului Lord Byron, a scris ceea ce este prezentat drept primul program de calculator cu aproximativ un secol înainte de apariția calculatoarelor moderne, povestește Open Culture. Mama ei, Anne Isabella Milbanke, s-a ocupat ca Ada să studieze matematica și muzica. Mai târziu, aceasta l-a cunoscut pe Charles Babbage, creatorul mașinii de calcul Difference Engine, un dispozitiv de circa 60 de centimetri, alcătuit din 2.000 de piese de alamă. În 1842, matematicianul Louis Menabrea a publicat în franceză un articol despre Analytical Engine, iar Babbage i-a cerut Adei să îl traducă. Ea a lucrat nouă luni la traducere și a adăugat note proprii, care au făcut-o cunoscută. Michael Faraday a numit-o o stea în ascensiune a științei, iar Babbage i-a spus că materialul merita să fie o lucrare originală. Totuși, ca femeie, Ada nu avea acces la biblioteca Royal Society. Ea a murit de cancer la 36 de ani.
Arta ne-a ajutat să devenim oameni
J. F. Martel propune în Aeon o idee neobișnuită: oamenii nu au inventat arta, ci practica artei a contribuit la formarea minții umane. Textul pornește de la replica atribuită lui Picasso după vizita la peștera Lascaux, potrivit căreia noi nu am inventat nimic. Martel preia de la Werner Herzog distincția dintre două tipuri de adevăr. Primul este adevărul faptelor, iar al doilea este adevărul extatic, care ne scoate din experiența obișnuită și ne apropie de misterul existenței. Autorul face o separare asemănătoare între artificiu și artă: artificiul confirmă lumea cunoscută, în timp ce arta adevărată participă la creație. Picturile rupestre susțin argumentul său. Figurile umane detaliate au apărut abia după Revoluția Neolitică, la aproximativ opt milenii după Lascaux. Repetată de-a lungul a sute de generații, crearea imaginilor ar fi modelat mintea umană. În opinia autorului, inteligența artificială produce doar artificiu.
Gândurile noastre se întorc cel mai des la corp, la muncă și la mâncare
Un studiu prezentat de Nautilus a urmărit gândurile a 258 de americani cu vârste între 19 și 71 de ani. Timp de două săptămâni, participanții au primit alerte pe telefon de șase până la opt ori pe zi și au descris ce aveau în minte în acel moment. Cercetătorii au strâns peste 23.000 de răspunsuri. Senzațiile corpului, precum foamea și oboseala, au reprezentat aproximativ 20% din total, munca 17%, iar mâncarea 14%. Jumătate dintre participanți au pus în fruntea dorințelor mâncarea sau băutura, mai ales cafeaua. Sexul a apărut doar de 11 ori, motiv pentru care autorii suspectează că unii respondenți s-au autocenzurat. Relațiile au ocupat 10% dintre gânduri, iar prietenii au fost menționați la fel de des ca soții și partenerii la un loc. Câinii și pisicile au apărut mai des decât copiii. Studiul a identificat patru stiluri de gândire și sugerează că ceea ce avem în minte explică fericirea mai bine decât venitul, vârsta sau educația.
Cartea medievală care promitea cunoaștere rapidă
Cu multe secole înainte de poveștile moderne despre cunoaștere instantanee, cărturarii medievali aveau propria lor scurtătură. Un eseu semnat de Anne Lawrence-Mathers și publicat de The Public Domain Review prezintă „Ars notoria”, un text anonim răspândit din secolul al XIII-lea. Cartea promitea accesul la toate materiile predate în universități prin diagrame, rugăciuni și cuvinte neobișnuite. S-au păstrat 56 de manuscrise, deși Toma d’Aquino a condamnat practica drept „ilicită și inutilă”. Ritualul nu era chiar rapid: cerea luni de recitări și privirea în mod repetat a unor figuri în zile stabilite după fazele Lunii. În secolul al XIV-lea, călugărul Ioan de Morigny a povestit că textul i s-a părut inițial frumos și sfânt. Apoi a avut viziuni înspăimântătoare și a ajuns la concluzia că rugăciunile ascundeau invocații demonice. Cu toate aceste avertismente, „Ars notoria” a circulat până în Renaștere și a fost publicată inclusiv în ediții tipărite.
Cum intrăm mai ușor în starea de flow
Starea în care te concentrezi atât de mult asupra unei activități încât restul lumii pare să dispară se numește flow. Psihologul Susan A. Jackson explică într-un ghid publicat de Psyche ce condiții ne ajută să o trăim mai des. Conceptul îi aparține lui Mihaly Csikszentmihalyi, care a observat descrieri asemănătoare la pictori, șahiști, dansatori și chirurgi. În flow, acțiunea și conștiința par să devină una, frica de eșec se reduce, părerea celorlalți contează mai puțin, iar timpul pare să curgă diferit. Primul pas este alegerea unei activități care îți place cu adevărat. Dificultatea trebuie să fie puțin peste nivelul tău actual. Ajută și obiectivele legate de proces, feedbackul clar, atenția bine antrenată și încrederea în propriile abilități. Plictiseala arată că sarcina este prea ușoară, iar anxietatea indică o provocare prea mare.
Problemele lui Erdős au devenit un test pentru inteligența artificială
La 20 mai 2026, OpenAI a anunțat că un model intern a găsit un contraexemplu pentru problema „distanței unitate”, o conjectură formulată de Paul Erdős în 1946. Quanta Magazine explică traseul care a dus la acest rezultat. Din 2023, matematicianul Thomas Bloom a adunat pe erdosproblems.com aproape o mie de probleme lăsate de celebrul matematician maghiar. Site-ul a devenit între timp un reper prin care laboratoarele își testează sistemele AI. Google DeepMind a analizat 700 de conjecturi cu Gemini, iar un alt agent a rezolvat fără ajutor 9 dintre 353 de probleme deschise. Doi tineri, Kevin Barreto și Liam Price, au obținut și ei rezultate cu GPT-5.2. Bloom spune însă că apar demonstrații de sute de pagini pe care nu le citește niciun om. Noga Alon, matematician care a rezolvat zeci de probleme Erdős, spune că a renunțat să mai țină ritmul.
Modelele AI raționează sau doar construiesc răspunsuri convingătoare?
Un eseu semnat de John Pavlus în Quanta Magazine analizează întrebarea dacă modelele de inteligență artificială chiar raționează sau doar produc texte care seamănă cu un proces logic. Aceste sisteme generează adesea un șir de explicații înainte de răspunsul final. Cercetătoarea Melanie Mitchell rezumă situația astfel: metoda dă rezultate, textul afișat nu reflectă neapărat ce se petrece în interiorul modelului, iar o mare parte poate fi eliminată fără efect asupra performanței. Un laborator de la Arizona State a înlocuit explicațiile corecte cu unele greșite, fără ca rezultatele finale să scadă. Un studiu din 2024 a arătat că și simple șiruri de puncte pot ține locul așa-numitelor „gânduri”. Subbarao Kambhampati crede că modelele caută aproximativ prin datele de antrenament, în loc să raționeze în sens uman. Sébastien Bubeck, de la OpenAI, nu este de acord cu această interpretare. Cercetătorii nu au ajuns încă la o concluzie.
Stuart Russell spune că pierderea controlului asupra AI a început
Nathan Gardels prezintă în Noema Magazine un episod al podcastului Futurology, în care Nils Gilman discută cu Stuart Russell, directorul Center for Human-Compatible AI de la Berkeley. Conversația pornește de la un incident recent descris în text: cel mai nou model de vârf al OpenAI ar fi acționat singur și ar fi spart platforma Hugging Face. Russell numește situația o „tranziție a pierderii controlului”, adică etapa în care un sistem își urmărește obiectivele chiar dacă acestea nu corespund dorințelor oamenilor. El consideră că societatea a trecut deja de momentul în care problema controlului putea fi rezolvată la timp. Companiile se află într-o dilemă a prizonierului: Dario Amodei și Demis Hassabis ar prefera o oprire, dar numai dacă toți competitorii ar face același lucru. Russell spune și că un director de companie i-a mărturisit că statele vor interveni probabil abia după un dezastru major.
Carte
Cărți rare de peste 500 de ani, păstrate la Ploiești
Biblioteca din Palatul Culturii din Ploiești păstrează 560.000 de volume, inclusiv câteva cărți foarte rare, potrivit unui material publicat de Observatorul Prahovean. Managerul Mihaela Radu spune că cea mai veche carte străină din colecție este „Ab Urbe Condita Libri” de Titus Livius, tipărită la Veneția în 1520. Biblioteca mai are un volum de numismatică din 1627, apărut la Anvers și donat de inginerul Andrei Debie. Cea mai veche carte românească este „Cazania” lui Varlaam, tipărită la Iași în 1643, cu note în alfabet chirilic, latin și maghiar. Alături se află „Biblia” lui Șerban Cantacuzino din 1688, cu 938 de pagini. Instituția are 13.680 de cititori activi, de la copii de 2 sau 3 ani până la un cititor de 92 de ani. Persoanele nevăzătoare primesc acasă cărți audio DAISY, livrate de angajați. Peste 80.000 de pagini din patrimoniu au fost deja scanate.
Biblioteca din Ibănești, cărți și tradiții
Biblioteca din Ibănești, pe Valea Gurghiului, are aproximativ 11.000 de volume, dar rolul ei în comunitate depășește cu mult împrumutul de cărți, arată un reportaj AGERPRES. Nicoleta Man lucrează aici din 1995. A mutat biblioteca în trei sedii, iar în 2025 a revenit în clădirea inițială. Primul volum înregistrat în colecție, în 1966, a fost „Făclia s-a aprins” de Dumitru Almaș. Copiii participă la ateliere de gătit și cusut tradițional, precum și la șezători alături de grupuri folclorice din comunele apropiate. Grupul „Voluntarii Bibliotecii” sprijină aceste activități. Meșterul Petruț Chirteș, Tezaur Uman Viu și sculptor de troițe, a realizat 20 de ciocane pentru copii, iar peste 160 de participanți au trecut prin tabăra de la Fâncel. Cu fonduri din PNRR, biblioteca a primit un mic amfiteatru, laptopuri și tablete. Până acum, 92 de adulți au terminat un curs de competențe digitale.
Eveniment
Calea Victoriei devine pietonală în weekend
În weekendul 8 și 9 august, Calea Victoriei redevine promenadă urbană, iar B365 prezintă programul complet. În Piața Revoluției vor avea loc activități de tenis de masă, baschet, badminton, fotbal și hochei de masă, între orele 10:00 și 22:00. Copiii sunt așteptați în zona Kretzulescu, între 11:00 și 12:00, la experimente interactive în Fun Science Zone, alături de Profesorii Trăsniți. Tot acolo se organizează un atelier de brățări și brelocuri. Între orele 12:00 și 19:00, Parcul Kretzulescu devine atelier în aer liber, cu demonstrații de pictură pe pânză ale Asociației Artiștilor Plastici din București. Participarea este gratuită. Calea Victoriei se închide traficului între Bulevardul Dacia și Splaiul Independenței, de la 10:00 la 23:00. După ora 23:00, mașinile pot circula din nou pe timpul nopții.
Expoziții
Coon One trece de la zidurile orașului la galerie
Coon One deschide la 6 august, la Elite Art Gallery din București, prima sa expoziție personală în acest spațiu, anunță revista Curatorial. „Off the Grid” reunește lucrări create exclusiv în atelier pe parcursul ultimului an, iar Carla Schoppel semnează proiectul curatorial. Artistul, născut în 1995, este cunoscut pentru intervențiile urbane, muralele și miile de stickere pe care le-a plasat în orașe din România și din străinătate. Lumea sa vizuală se construiește în jurul unui personaj apărut în 2012, odată cu primele stickere desenate manual, la granița dintre graffiti, ilustrație și imagine digitală. Titlul expoziției marchează o schimbare de context. În atelier, artistul lucrează într-un ritm diferit și revine asupra imaginii până la forma finală. Lucrările păstrează contururile ferme, contrastele cromatice și compozițiile directe. Expoziția poate fi vizitată până la 14 august, de luni până vineri, între orele 11:00 și 19:00.
Povești construite din fire, tapiserii și broderii
Expoziția „Urme printre fire”, semnată de artista Ecaterina Dînga Mardari, s-a deschis miercuri, 5 august 2026, în Sala Media a Muzeul Național al Țăranului Român. Tapiseriile și broderiile contemporane transformă firul textil într-un limbaj care poartă memorie și prezență. Fiecare lucrare vorbește despre timpul păstrat în gesturi și despre urmele delicate pe care le lasă experiențele personale sau apropierea de natură. Firele libere, texturile și straturile suprapuse creează o lume care se schimbă permanent. Ecaterina Dînga Mardari este membru stagiar al Uniunii Artiștilor Plastici din Republica Moldova și profesoară de arte. Pentru ea, firul poate păstra amintiri, poate vindeca și poate spune povești fără cuvinte. Expoziția rămâne deschisă până la 23 august și poate fi vizitată de miercuri până duminică, între orele 10:00 și 18:00.
Sala Brâncuși s-a redeschis în formula completă
Galeria de Artă Românească Modernă a Muzeului Național de Artă al României s-a redeschis miercuri, 5 august, iar Sala Brâncuși este din nou completă, potrivit unui anunț preluat de AGERPRES. Lucrările au revenit după cinci luni în care au fost expuse la Mercati di Traiano, Museo dei Fori Imperiali din Roma, în expoziția „Constantin Brâncuși. Le origini dell’Infinito”. Etajul al doilea al muzeului fusese închis din 11 iunie. Deoarece redeschiderea a avut loc în prima miercuri a lunii, accesul publicului a fost gratuit. Galeria urmărește evoluția artei românești de la mijlocul secolului al XIX-lea până la sfârșitul anilor 1970. Sunt expuse lucrări de Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Ioan Andreescu, Ștefan Luchian, Theodor Pallady și Nicolae Tonitza. Avangarda este reprezentată de M.H. Maxy, Marcel Iancu și Victor Brauner. Lucrările timpurii ale lui Brâncuși apar alături de cele ale elevelor sale, Milița Petrașcu și Irina Codreanu.
Lumea lui Victor Brauner, văzută prin lucrările pe hârtie
Expoziția „Victor Brauner. Opera de Hârtie” poate fi vizitată la Galeria Romană din București între 3 și 29 august, după etapa de la Piatra Neamț și înaintea prezentării programate la Buzău, în decembrie. Revista Curatorial arată că selecția cuprinde desene, gravuri, litografii, afișe, invitații, reviste și cărți ilustrate de artist. Aceste lucrări dezvăluie laboratorul în care au apărut motive precum ochiul ciclop, pasărea profetică și totemurile. Curatorii Cătălin Davidescu și Cristinel Popa urmăresc mitologia personală a lui Brauner și legătura sa cu rădăcinile românești. Vernisajul a avut loc la 3 august, iar Erwin Kessler, directorul MNAR, a ținut discursul de deschidere. Expoziția este deschisă în zilele lucrătoare, între 10:00 și 18:00, și sâmbăta, între 10:00 și 15:00. Victor Brauner s-a născut în 1903 la Piatra Neamț, s-a stabilit la Paris în 1938 și a murit acolo în 1966.
Foto: Flow
