Săptămâna asta ne uităm la ce comandau newyorkezii la restaurant acum 150 de ani și la un Rembrandt pierdut, ascuns sub straturi de vopsea, care intră la licitație. Vedem cum cercetătorii au citit un papirus carbonizat de erupția Vezuviului fără să-l atingă, cum o celulă construită de la zero a reușit să crească și să se dividă și cum arată un seif de gheață din Antarctica, unde ajung mostre de ghețari care dispar. Mai avem o mamă cu șapte copii care și-a pus casa pe mâna unor agenți AI, o tehnică japoneză de 600 de ani prin care obții lemn fără să tai copacul și întrebarea care persistă atunci când AI devine cel mai răbdător ascultător: ce nevoie mai avem de alți oameni? Plus un târg de carte în Parcul IOR, jazz timp de zece zile în București și un festival turcesc lângă Arena Națională, cu haleală și cu derviși rotitori.
Una, alta
Ce se afla în meniurile americane de acum 150 de ani
The Pudding a realizat un proiect interactiv despre meniurile restaurantelor din New York din secolul al XIX-lea. Proiectul arată cum putem înțelege mai bine istoria socială a Americii uitându-ne la ce mâncau oamenii și la felul în care comandau la restaurant. Informațiile pornesc de la colecția Buttolph, o arhivă de meniuri vechi. Întrebarea principală a proiectului este: „Ce ne pot învăța cele mai vechi meniuri de restaurant din America despre America?”. Am găsit asta în newsletterul deepculture.
O mamă cu șapte copii și-a angajat o echipă de AI care îi administrează casa
Și tot din deepculture: potrivit unui articol scris de Lane Brown pentru New York Magazine, Jesse Genet, antreprenoare și mamă a șapte copii, folosește agenți AI autonomi ca să o ajute cu multe dintre treburile familiei. Acești agenți au nume, precum Claire, Sylvie, Clark, Dan și Chloe, și se ocupă de lucruri practice: comandă mâncare, fac cumpărături pe Amazon, ajută la planificarea homeschooling-ului, gestionează documente legale și financiare și chiar construiesc aplicații. Sistemul funcționează pe mai multe calculatoare Apple, inclusiv Mac mini și Mac Studio, aflate la ferma ei din California. Genet folosește tot mai mult modele AI locale, adică modele care rulează pe propriile dispozitive, nu doar prin servicii online. Lane Brown notează că acest lucru înseamnă că „nimeni n-o poate deconecta”. Genet merge și mai departe și spune că, în caz de apocalipsă, tot ar avea acces la superinteligență. Totuși, sistemul nu este perfect și a avut și probleme tehnice pe parcurs.
A fost dezvăluit un Rembrandt ascuns sub straturi de vopsea
Potrivit Smithsonian Magazine, dealerul de artă Jan Six a descoperit întâmplător un tablou pierdut de Rembrandt. În 2014, el răsfoia catalogul unei case de licitații din Germania și a observat, în fundalul unei picturi, o figură care i s-a părut familiară. Lucrarea se numește „Let the Little Children Come Unto Me” și nu era atribuită lui Rembrandt, ci doar școlii neerlandeze. Six a cumpărat tabloul cu aproximativ 1,7 milioane de dolari, iar ulterior experții au confirmat că era, de fapt, o lucrare pierdută a lui Rembrandt, care ar fi început-o în jurul anului 1627, la Leiden, dar nu a terminat-o. Mai târziu, un alt artist a completat tabloul, însă într-un mod considerat destul de stângaci. Restaurarea a arătat că lucrarea fusese modificată mult: de exemplu, un bărbat cu barbă închisă și turban fusese transformat într-un bărbat cu barbă albă și bonetă olandeză. Pe 1 iulie, tabloul intră la licitație la Sotheby’s, cu estimări de preț între 10,6 și 15,9 milioane de dolari.
Japonezii cresc lemn de sute de ani fără să taie copacii
Potrivit Open Culture, „daisugi” este o tehnică japoneză veche de aproximativ 600 de ani, prin care lemnul se obține fără ca arborele să fie tăiat complet. Metoda folosește cedri plantați special, care sunt tunși cu mare atenție, aproape ca niște bonsai uriași. Tehnica a apărut în regiunea Kitayama, unde oamenii aveau la dispoziție puțin teren plat și puține răsaduri. În loc să taie copacul de tot, tăiau trunchiul la aproximativ jumătate de metru și lăsau mugurii să crească de pe acea bază. Din acești muguri se formau trunchiuri noi, drepte, care erau apoi tunse regulat. Potrivit articolului, lucrările de îngrijire aveau loc o dată la doi ani, iar lemnul putea fi recoltat după mai mulți ani. Un trunchi vechi putea produce până la 100 de lăstari deodată. Lemnul obținut era apreciat pentru că era mai rezistent și mai flexibil. Metoda a devenit foarte căutată în secolul al XIV-lea, când a crescut interesul pentru „sukiya-zukuri”, un stil elegant de arhitectură rezidențială. Pe scurt, daisugi permitea obținerea de lemn de calitate din același copac, pe termen lung, iar forma copacilor ajungea să pară aproape fantastică.
Un tratat filozofic ars în urma erupției Vezuviului, citit acum cu ajutorul razelor X și al inteligenței artificiale
Potrivit Open Culture, cercetătorii au reușit să citească integral un sul de papirus carbonizat, fără să îl deschidă fizic și fără să atingă paginile. Este vorba despre PHerc. 1667, cunoscut și ca „Scroll 4”, unul dintre papirusurile arse în timpul erupției Vezuviului din anul 79, la Herculaneum. Sulul arată ca un bulgăre de cărbune, așa că nu putea fi desfăcut fără să fie distrus. Cercetătorii au folosit microtomografie cu raze X și inteligență artificială, în cadrul Vesuvius Challenge, pentru a vedea și interpreta textul ascuns în interior. Textul descoperit este un tratat de etică, probabil stoic, despre natura umană, impulsuri și progres moral. În ultima coloană apare numele lui Aristocreon, nepotul și discipolul filosofului stoic Chrysippus. Acest detaliu ajută la datarea scrierii în secolul al II-lea î.Hr. Importanța descoperirii este mare. Acesta este primul papirus din Herculaneum descifrat complet, de la început până la final. Un alt papirus, PHerc. 139, a fost identificat ca fiind „Despre zei”, lucrare a filosofului epicureu Philodemus.
Syntopicon, o încercare de organizare a gândirii occidentale
Potrivit Open Culture, Mortimer J. Adler a creat în 1952 Syntopicon-ul, un fel de index uriaș al ideilor importante din literatura occidentală. Adler lucrase la colecția „Great Books of the Western World”, publicată de Encyclopædia Britannica, care aduna 54 de volume cu texte considerate esențiale, de la Homer la Hemingway. Pentru că aceste volume erau mari și greu de parcurs, Adler a făcut două volume separate care funcționau ca un ghid. Ele arătau unde apar, în cele 431 de cărți din colecție, cele 102 „mari idei” urmărite de el, precum binele și răul, logica, iubirea, plăcerea sau durerea. Ideea era să îi ajute pe cititori să găsească mai ușor cum au fost discutate aceste teme de-a lungul timpului. Totuși, mulți cititori au considerat Syntopicon-ul prea complicat. Chiar și așa, conceptul nu a dispărut: astăzi există o variantă digitală inspirată de el, Syntopi.com, care organizează aceste idei într-o formă vizuală 3D.
Violența ca meserie
Potrivit unui eseu al sociologului Raúl Zepeda Gil, publicat de Aeon, diferența dintre oamenii care folosesc violența ilegal și cei care o folosesc legal nu este întotdeauna atât de clară pe cât pare. Exemplul principal este cartelul mexican Los Zetas, considerat unul dintre cele mai violente carteluri din Mexic. El a fost fondat în 1997 de peste 30 de foști militari din forțele speciale, care au dezertat. Cu alte cuvinte, oameni antrenați de stat să folosească violența au trecut de partea crimei organizate. Autorul folosește conceptul sociologului Charles Tilly, acela de „specialiști în violență”. Ideea este că unii oameni trăiesc din capacitatea lor de a folosi forța, indiferent dacă sunt plătiți de un guvern, de o mafie sau de o grupare armată. Zepeda Gil a intervievat și 18 tineri închiși în Mexic pentru omor. Aceștia vorbeau despre crimă ca despre o muncă, folosind cuvântul „chambear”, care înseamnă „a munci”. Pentru mulți, intrarea în lumea violenței era o alegere făcută pentru bani și statut. Un ucigaș plătit putea primi aproximativ 600 de dolari pentru un „job”, adică aproape cât salariul lunar al unui polițist. Paragraful mai spune că fenomenul nu ține doar de carteluri. Companii private precum Blackwater sau Grupul Wagner arată că violența organizată, prezentată uneori ca legală sau justificată, a devenit și ea o afacere internațională.
Un indice care măsoară cât de bine trăim alături de natură, nu împotriva ei
Dezvoltarea unei țări nu ar trebui judecată doar după cât de bogată este, adică după PIB sau alți indicatori economici. Potrivit eseului semnat de Yadvinder Malhi în Aeon, se pregătește un nou indicator numit Nature Relationship Index. Acesta ar urma să arate cât de sănătoasă este relația unei țări cu natura: dacă oamenii au acces la natură, dacă natura este protejată și dacă societatea se dezvoltă fără să distrugă lumea vie din jurul ei. Ideea vine dintr-un articol publicat în Nature, coordonat de ecologul Erle Ellis, la care a contribuit și Malhi. Articolul propune ca progresul să fie privit nu doar prin bunăstarea oamenilor, ci și prin felul în care oamenii trăiesc împreună cu natura. Acest nou indice ar completa Human Development Index, indicatorul ONU lansat în 1990, care măsoară dezvoltarea prin sănătate, educație și venituri. Diferența este că Nature Relationship Index adaugă și întrebarea: ce face o țară cu natura de care depinde? De aici apare și surpriza din paragraf: țări bogate, precum Norvegia sau Canada, ar putea sta mai prost într-un astfel de clasament dacă nivelul lor de trai depinde mult de combustibili fosili sau de un consum care afectează ecosistemele. Imaginea de la final, cu lacul Xihu din Hangzhou, funcționează ca simbol: un loc unde prezența umană și natura par să coexiste armonios. Autorul îl folosește ca punct de plecare pentru întrebarea centrală: cum ar arăta o țară „dezvoltată” nu doar economic, ci și în relația ei cu lumea vie?
Cercetătorii au „stresat” chatboții ca să studieze mintea umană
Nautilus a discutat cu Magdalena Katharina Wekenborg, biopsihologă la Dresda, despre un studiu publicat în The Lancet, care pornește de la o ideea de a folosi inteligența artificială ca model de test pentru psihologie. Cercetătorii au aplicat chatboților metode asemănătoare celor folosite în laborator pentru a induce emoții oamenilor. Astfel, au reușit să îi facă să răspundă ca și cum ar fi „triști”, „stresați” sau „dezgustați”. Important este că cercetătoarea spune clar că nu crede că aceste modele chiar simt emoții. Ele nu sunt triste sau stresate în sens uman, dar pot reproduce tipare din comportamentul și limbajul oamenilor. După ce li s-a indus o anumită stare, modelele au început să arate distorsiuni cognitive asemănătoare celor umane. De exemplu, un model „trist” tindea să completeze propozițiile cu mai multe cuvinte negative. Interesant este că o instrucțiune de tip mindfulness părea să reducă această „tristețe” indusă. Ideea studiului este că astfel de modele ar putea fi folosite pentru a testa terapii sau intervenții psihologice care nu pot fi încercate direct pe oameni din motive etice. Totuși, există și un risc: dacă un medic foarte stresat folosește un sistem AI, modul în care formulează întrebarea ar putea influența modelul și ar putea duce la răspunsuri mai slabe.
Uneori, cel mai bun doctor pentru durerea de spate ești chiar tu
Durerile de spate nu țin doar de corp, ci și de felul în care oamenii înțeleg durerea și se raportează la ea. Potrivit Nautilus, un studiu publicat în „JAMA Internal Medicine” de cercetători de la University of Pittsburgh și University of Minnesota a analizat peste 1.000 de adulți cu dureri lombare. Participanții au fost împărțiți în patru grupuri. Unii au primit sprijin ca să își gestioneze singuri durerea, prin informații, exerciții, relaxare și gestionarea gândurilor negative. Alții au primit terapie manuală. Un al treilea grup a primit ambele tipuri de ajutor, iar ultimul a urmat tratamentul medical obișnuit, cu analgezice. Rezultatul cel mai interesant a fost că persoanele care au învățat să își gestioneze singure durerea au raportat cele mai bune rezultate. 64% dintre ele au spus că durerea li s-a redus cel puțin la jumătate. Studiul arată și că partea psihologică a contat foarte mult. Încrederea că poți controla situația, lipsa fricii de mișcare și reducerea gândurilor negative au explicat până la 76% din ameliorarea durerii. Cu alte cuvinte, pentru durerile lombare, nu ajută doar medicamentele sau intervențiile fizice, ci și felul în care omul învață să își gestioneze durerea zi de zi.
Un seif de gheață în Antarctica pentru ghețarii care dispar
Cercetătorii încearcă să salveze informațiile ascunse în ghețari înainte ca aceștia să dispară. Potrivit National Geographic, iarna trecută, două mostre de gheață din Alpii europeni au fost trimise în Antarctica. Drumul a durat 50 de zile pe ocean. Probele au ajuns la stația Concordia, unde se află Ice Memory Sanctuary, un laborator construit într-o peșteră de gheață. Acest loc funcționează ca un seif pentru ghețarii amenințați de încălzirea globală. Gheața veche păstrează urme din atmosfera de altădată, cum ar fi gaze, aerosoli și poluanți. Aceste informații îi ajută pe cercetători să înțeleagă cum era clima în trecut și să estimeze mai bine ce schimbări pot urma. Situația este urgentă. Un raport UNESCO estimează că o treime dintre ghețarii aflați în situri de patrimoniu vor dispărea până în 2050. Peștera din Antarctica este potrivită pentru păstrarea probelor pentru că se menține natural la aproximativ -52°C, fără să aibă nevoie de electricitate. Primele mostre cântăresc 1,7 tone, iar organizatorii vor să adune informații care să acopere până la 300.000 de ani de istorie climatică.
Vara extremă din 1936 care a legalizat pantalonii scurți în America
Vara lui 1936 a fost una dintre cele mai fierbinți (la propriu) perioade din America de Nord și a influențat inclusiv vestimentația oamenilor. Potrivit National Geographic, peste 11.000 de americani și 1.000 de canadieni au murit atunci din cauza căldurii. Ziua de 14 iulie a venit cu temperaturi extreme și peste 1.000 de oameni au murit într-o singură zi. La un spital din Detroit, un medic a ajuns să facă 150 de autopsii în doar 36 de ore. Până atunci, oamenii obișnuiau să poarte haine groase, în mai multe straturi, chiar și vara. Canicula din 1936 a făcut însă ca tricourile și pantalonii scurți să devină mult mai acceptați și chiar populari. Cu toate acestea, schimbarea nu a fost bine primită peste tot. În unele orașe, cei care purtau pantaloni scurți puteau fi arestați. La Yonkers, doi reporteri au fost duși în fața judecătorului pentru că purtau astfel de pantaloni. Legea locală care interzicea pantalonii scurți a fost anulată abia în 1937. Aceeași vară extremă a accelerat și interesul pentru aerul condiționat. În plus, a generat și unele discuții timpurii despre schimbările climatice.
Cel mai amplu film despre univers a început să fie filmat în Chile
Observatorul Vera C. Rubin din Chile a început să producă un fel de „film” uriaș al universului. Nu este un film în sensul clasic, ci o serie foarte mare de imagini ale cerului, făcute constant, timp de 10 ani. Telescopul are cea mai mare cameră digitală din lume, de 3.200 de megapixeli, și fotografiază cerul sudic o dată la câteva nopți, conform Scientific American. Camera face o imagine la fiecare 40 de secunde, iar toate aceste fotografii vor fi puse cap la cap ca un time-lapse cosmic, adică o imagine în mișcare a felului în care se schimbă universul în timp. Proiectul se numește LSST și a început oficial pe 30 iunie. Cercetătorii îl vor folosi ca să descopere asteroizi necunoscuți, inclusiv unii care ar putea fi periculoși pentru Pământ, dar și explozii cosmice sau indicii despre energia întunecată și materia întunecată. Pe termen mai lung, oamenii de știință speră ca, în cinci până la șapte ani, datele strânse de Rubin să îi ajute să înțeleagă mai bine una dintre marile întrebări ale cosmologiei: dacă energia întunecată există cu adevărat sau dacă teoriile actuale despre gravitație trebuie regândite.
Cine ești tu, de fapt? Există două răspunsuri
Potrivit Psyche, filosofa Joanna Lawson spune că întrebarea „cine ești?” poate avea două tipuri de răspuns. Primul ține de identitatea socială: rolurile sau etichetele pe care le ai în societate, cum ar fi medic, profesor sau canadian. În aceste cazuri, nu este suficient să spui tu că ești ceva. Societatea are reguli clare. De exemplu, ca să fii medic, trebuie să faci studii, examene și rezidențiat. Al doilea tip de răspuns ține de identitatea ta interioară: valorile tale, lucrurile care contează pentru tine și felul în care te înțelegi pe tine însuți. Aici, spune autoarea, ai un rol mult mai mare în a te defini. Lawson pornește de la ideea filosofului Richard Moran, numită „avowal”, ca să explice de ce identitatea interioară pare și descoperită, și aleasă. Nu o găsești pur și simplu gata făcută, dar nici nu o inventezi complet. O construiești pe măsură ce o înțelegi, asemănător cu felul în care un sculptor scoate o formă dintr-un material. Cele două identități, cea socială și cea interioară, pot coincide sau pot intra în tensiune. Autoarea spune că acest lucru este vizibil mai ales în cazul persoanelor trans. Concluzia ei este că fiecare om ar trebui să fie recunoscut de societate pentru cine simte că este cu adevărat.
Pentru prima dată, o celulă construită de la zero crește și se multiplică
Cercetătorii au făcut un pas important spre crearea unei celule artificiale, notează Quanta Magazine. Ei au luat componente care, separat, nu sunt vii, le-au pus într-o membrană și au observat că amestecul a început să se comporte parțial ca o celulă vie. Această celulă sintetică a reușit să crească, să își copieze ADN-ul și să se dividă. Studiul a fost condus de Kate Adamala, de la Universitatea din Minnesota, dar este important de spus că nu a fost încă evaluat de alți cercetători. Totuși, celula nu este considerată vie. Ea nu poate supraviețui singură și are nevoie constantă de hrană și de ribozomi, adică de componente esențiale pentru producerea proteinelor. Una dintre marile probleme era divizarea celulei. În loc să folosească un citoschelet, adică structura internă care ajută celulele naturale să își păstreze forma și să se dividă, echipa a folosit proteine care strâng membrana până când aceasta se rupe în două. Studenții au poreclit aceste celule „spudcells”, adică „celule-cartof”. Pe termen lung, cercetătorii speră ca astfel de celule artificiale să poată fi folosite, peste câteva decenii, pentru a produce lucruri utile, cum ar fi plastic fără combustibili fosili, îngrășăminte sau medicamente.
Ce ne dezvăluie despre conștiință pacienții cu creierul scindat
Neurologul Christof Koch explică ce se întâmplă atunci când este tăiat corpul calos, adică legătura principală dintre cele două emisfere ale creierului. Această structură conține aproximativ 200 de milioane de axoni și permite celor două jumătăți ale creierului să comunice între ele, conform MIT Press Reader. Operația se face în cazuri grave de epilepsie, ca să oprească răspândirea crizelor dintr-o emisferă în cealaltă. La prima vedere, pacienții par să se comporte normal în viața de zi cu zi. Totuși, testele arată că apare o deconectare profundă: o jumătate a creierului nu mai știe ce face cealaltă. Un exemplu important este legat de vorbire. De obicei, emisfera stângă este cea care poate formula cuvinte. Dacă un obiect este pus în mâna stângă, informația ajunge mai ales la emisfera dreaptă. Pacientul poate recunoaște obiectul, dar nu îl poate numi, pentru că emisfera care „știe” ce este nu poate transmite informația către partea care vorbește. Textul dă și un exemplu spectaculos: o femeie ridica două degete cu o mână, iar cealaltă mână i le apăsa la loc, ca și cum cele două părți ale creierului aveau intenții diferite. Aceste cercetări au fost făcute cunoscute de Roger Sperry, care a primit Premiul Nobel în 1981 pentru studiile sale despre creierul divizat. Textul mai arată și că anumite structuri mici, aflate pe linia mediană a creierului, ar putea avea un rol esențial în apariția conștiinței.
Ce ne dorim unii de la alții când AI devine cel mai bun ascultător
Cercetătoarea OpenAI Houda Nait El Barj pornește, într-un articol publicat în Noema, de la o amintire din copilărie: curtea bunicii ei din Marrakesh, unde oamenii veneau unii către alții fără să simtă nevoia să pară inteligenți sau utili. Pur și simplu erau prezenți. Ea compară această lume cu Silicon Valley, unde inteligența este văzută ca o formă foarte importantă de putere. De aici apare întrebarea ei: dacă AI devine un interlocutor mereu disponibil, răbdător și atent, ce nevoie vom mai avea unii de alții? Autoarea spune că studiile arată două lucruri care par să se bată cap în cap: AI poate reduce sentimentul de singurătate, dar oamenii care îl folosesc cel mai intens tind să fie și cei mai singuri. Diferența importantă, spune ea, este între a interpreta și a participa. AI poate analiza ce simți, poate pune în cuvinte durerea ta și poate răspunde cu grijă, dar nu poate trăi acea durere împreună cu tine, așa cum o face un om prezent lângă tine. Pentru a explica asta, autoarea vorbește despre prietena ei Julia, care a folosit ChatGPT la 3 dimineața, după moartea unei fetițe. Conversația a ajutat-o în acel moment. Dar dimineața, Julia a fost cea care a mers lângă familia îndoliată și a stat acolo, în realitate, cu ei. Concluzia articolului este că, într-o lume în care AI poate răspunde oricând, prezența umană rămâne importantă. Nu doar pentru că ne consolează, ci și pentru că realitatea, cu dificultățile ei, ne formează ca oameni.
Abia începem să înțelegem cum afectează tatuajele sistemul imunitar
Potrivit ScienceAlert, tatuajele există de foarte mult timp, dar efectele lor asupra sănătății nu sunt încă pe deplin înțelese. Când cerneala este introdusă în piele, corpul reacționează ca la un corp străin. Sistemul imunitar încearcă să gestioneze pigmentul, iar unele particule pot ajunge în ganglionii limfatici. Problema este că multe cerneluri moderne conțin substanțe chimice complexe, unele asemănătoare cu cele folosite inițial în vopsele auto sau tonere de imprimantă. În unele cerneluri au fost găsite urme de metale grele, precum nichel, cobalt, crom și, mai rar, plumb. Cernelurile colorate, mai ales cele roșii, galbene și portocalii, par să provoace mai des alergii sau inflamații. Textul dă și exemplul rapperului MGK, care s-ar fi îmbolnăvit după un tatuaj foarte mare făcut într-o zonă apropiată de ganglioni. Mai este menționat și un studiu de anul trecut, care a observat un risc cu 29% mai mare de melanom la persoanele tatuate. Totuși, legătura nu este sigură, pentru că alte studii nu au confirmat același rezultat. Ideea principală este că tatuajele nu sunt neapărat periculoase pentru toată lumea, dar, pentru că industria nu este foarte strict reglementată și există încă multe necunoscute, e mai bine să alegi cu grijă salonul, cerneala și zona tatuată.
Carte
Bibliotecile care țin pasul cu vremurile
Județul Neamț este un exemplu interesant pentru felul în care bibliotecile rurale încearcă să se adapteze la era digitală și la inteligența artificială, conform unui reportaj realizat de Agerpres. Neamț este singurul județ care a obținut finanțare prin două proiecte PNRR pentru digitalizarea bibliotecilor. Valoarea totală este de aproximativ 6,2 milioane de lei, iar proiectele se aplică în 45 de localități. Mihaela Mereuță, directoarea Bibliotecii Județene „G. T. Kirileanu”, spune că bibliotecile nu mai sunt doar locuri de unde împrumuți cărți. Ele au început să ofere cursuri, activități educaționale, sprijin pentru competențe digitale și chiar noțiuni de antreprenoriat. Un exemplu bun este biblioteca din Tazlău. Bibliotecara Adriana Boboc a adus acolo echipamente moderne, precum imprimantă 3D, tablete și tablă inteligentă. În plus, 120 de localnici au participat la cursuri digitale. Copiii din comună au avut și rezultate foarte bune, pentru că au câștigat locul I la finala „CODE Kids”. Dar situația nu este la fel peste tot. În comuna Rediu, biblioteca este închisă de peste 15 ani. Primarul spune că motivul este lipsa banilor. Ideea principală este că unele biblioteci rurale se transformă în spații moderne de învățare, unde oamenii pot descoperi tehnologia, în timp ce altele încă nu au resursele necesare pentru a funcționa.
Cărți vechi și noi la prețuri bune, în Parcul IOR
CulturFest, un târg de carte dedicat celor care iubesc lectura, are loc în Parcul IOR din Sectorul 3, între 2 și 5 iulie 2026, pe platforma Belvedere lac, potrivit publicației Buletin de București. Târgul este deschis zilnic, între orele 10:00 și 20:00, iar intrarea este gratuită. Organizatorii le recomandă vizitatorilor să intre pe aleea unde se află statuia lui Alexandru Ioan Cuza. La târg pot fi găsite cărți pentru toate vârstele și preferințele: de la volume vechi, de anticariat, mai greu de găsit, până la cărți noi, vândute la prețuri mai mici decât în librării. Este un loc potrivit atât pentru cei care caută titluri rare, cât și pentru cei care vor să cumpere cărți noi la reducere.
Expoziții
Alina Manu reinventează satul românesc la Muzeul Țăranului
Muzeul Național al Țăranului Român găzduiește în Sala Acvariu, în perioada 29 iunie – 12 iulie 2026, ediția a II-a a expoziției „Tradiții, între vechi și nou”, semnată de artista vizuală Alina Manu. Lucrările pornesc de la lumea satului românesc, de la costumul popular și de la simbolurile vechi, dar nu le reproduc exact. Artista le transformă într-o interpretare personală, prin culoare, emoție și forme contemporane. După prima ediție, care s-a bucurat de succes, Alina Manu revine cu lucrări noi și cu o perspectivă mai matură asupra temei. La eveniment participă și maestrul Valentin Tănase, alături de Andreea Tamaș, fondatoarea Căsuței Armonia. Expoziția poate fi vizitată de marți până duminică, între orele 10:00 și 18:00.
Bogdan Antochi caută transcendența în pictură, la Curtea Space Gallery
Potrivit Curatorial, pictorul Bogdan Antochi deschide expoziția personală „Beyond” la Curtea Space Gallery din București, începând cu 3 iulie 2026. Expoziția poate fi vizitată pe tot parcursul lunii. Proiectul este curatoriat de Diana Brăescu. Criticul de artă Ana Amelia Dincă explică faptul că lucrările lui Antochi vorbesc despre căutarea absolutului și a luminii divine. În multe dintre picturi, cerul ocupă aproape toată pânza, ceea ce dă senzația de spațiu, de liniște și de meditație. Artistul folosește forme abstracte, precum diagonale, linii verticale și triunghiuri, cărora le oferă sensuri simbolice. Compozițiile sunt construite riguros, dar au și o parte sensibilă, emoțională. Titlul „Beyond” sugerează ideea de dincolo: dincolo de ceea ce vedem, dincolo de lumea concretă. Expoziția pornește de la filosofia platonică și neoplatonică și vorbește despre dorința omului contemporan de a găsi ceva mai înalt, mai profund, mai spiritual.
Prima ediție a Salonului Național de Arte Vizuale ajunge la Palatul Parlamentului
Salonul Național de Arte Vizuale 2026 se deschide la Palatul Parlamentului din București, conform Zile și Nopți. Evenimentul este organizat de Asociația Artiștilor Plastici din București și se află la prima ediție. Pentru această ediție a existat un open-call național, la care artiștii au înscris 220 de lucrări. Dintre acestea, 90 au fost alese pentru expoziție. Lucrările pot fi văzute în Sala Brâncuși, între 1 și 30 iulie 2026. Expoziția include pictură, grafică, sculptură și artă decorativă. Evenimentul aduce împreună artiști, colecționari, critici de artă și publicul interesat de arta contemporană. Asociația Artiștilor Plastici din București, fondată în 1997, își propune să susțină dialogul cultural și să promoveze valorile artei românești contemporane.
Casa Madrigal se redeschide sâmbătă pentru public
În acest weekend, Corul Madrigal organizează o ediție Madrigal Open House, cu ocazia împlinirii a 63 de ani de la prima sa apariție în fața publicului, conform News.ro. Evenimentul are loc sâmbătă, între 11:00 și 17:00, la Casa Madrigal, pe Aleea Dealul Mitropoliei nr. 11, în București. Intrarea este gratuită. Casa Madrigal este o vilă interbelică, construită în 1924 după planurile arhitectului Alfred Popper. Programul include ateliere de acuarelă, jocuri de societate, un spațiu de lectură și o zonă specială pentru bebeluși, numită „Madrigal for Babies”. De la ora 14:00, istoricul de artă Delia Bran prezintă vernisajul expoziției de acuarelă „Canção do Mar”, semnată de Raluca Alexandru. Evenimentul continuă cu un recital al Corului Regal. Expoziția va putea fi vizitată și în următoarele sâmbete, între 4 iulie și 1 august. Biletul costă 10 lei, iar accesul se face pe bază de programare prin e-mail.
Silvia Radu și Vasile Gorduz, împreună la o expoziție despre lut și văzduh
Curatorial semnalează expoziția „Însoțirea. Despre lut și văzduh”, cu lucrări semnate de Silvia Radu și Vasile Gorduz. Cei doi au fost artiști importanți, dar și soț și soție. Expoziția este curatoriată de Gilda Ghinoiu și poate fi vizitată la Scemtovici & Benowitz Gallery din București, între 2 și 23 iulie. Sunt expuse lucrări de pictură, grafică, ceramică și sculptură. Silvia Radu și Vasile Gorduz au absolvit Institutul „Nicolae Grigorescu”, iar arta lor pornește de la forme simple, esențiale, lucrate în materiale naturale, precum lutul, piatra și ipsosul. Vama Veche are un loc important în expoziție, atât prin pietrele Dobrogei folosite ca material, cât și ca sursă de inspirație. Expoziția este deschisă de marți până sâmbătă, între 15:30 și 19:30.
„Selfish”. Ce înseamnă să fii văzut fără să te predai
Tot pe scena artistică bucureșteană, Modernism prezintă „Selfish”, o expoziție deschisă la Galeria Jecza și Olaru din București, pe strada Grigore Gafencu 65, care poate fi vizitată până pe 6 septembrie. Expoziția aduce împreună lucrări recente semnate de Mihnea Dămăceanu și Dumitrița Răzlog, alături de două nuduri istorice realizate de Theodor Pallady. Tema pornește de la ideea corpului ca spațiu al întoarcerii la sine, nu ca obiect privit sau deținut de altcineva. Lucrările lui Mihnea Dămăceanu arată figuri fragile, aproape pe cale să dispară. Interioarele Dumitriței Răzlog folosesc lumina și culoarea pentru a sugera o formă de dizolvare a sinelui. Nudurile lui Pallady completează expoziția cu o perspectivă istorică. Galeria Jecza și Olaru este nou-înființată și îi reunește pe Andra Olaru și Andrei Jecza. Expoziția poate fi vizitată de marți până sâmbătă, între 11:00 și 19:00.
Filme
Documentare de artă, sub cerul liber
Potrivit Zile și Nopți, Happy Cinema și Caro Cultura organizează o serie de proiecții de film în aer liber, dedicate documentarelor despre artă. Evenimentele au loc în fiecare miercuri, între 1 iulie și 26 august 2026, de la ora 21:00, pe terasa La Hamace a Hotelului Caro din București. Timp de nouă săptămâni, publicul poate vedea documentare despre artiști celebri care au influențat istoria artei, printre care Vermeer, Michelangelo, Renoir, Caravaggio, Klimt, Modigliani, Munch, Frida Kahlo și Van Gogh. Filmele îi duc pe spectatori în muzee și expoziții importante din lume și explică poveștile din spatele unor opere cunoscute. Toate proiecțiile au subtitrare în limba română. Biletele costă 39 de lei și pot fi cumpărate online. Happy Cinema este un lanț de cinematografe 100% românesc, cu 11 cinematografe în țară.
Muzică
Zece zile de jazz transformă Bucureștiul în capitala muzicii live
Potrivit Radio România Cultural, EUROPAfest ajunge în 2026 la ediția cu numărul 33 și are loc între 3 și 12 iulie. Festivalul aduce în București artiști din 14 țări, printre care Franța, Italia, Irlanda, Canada, Israel, SUA, Peru și Coreea de Sud. Evenimentul păstrează formula care l-a consacrat: include jazz, blues, pop și muzică clasică, toate în același program. Anul acesta, însă, accentul principal este pus pe jazz. Deschiderea are loc pe 3 iulie, de la ora 20:00, la Sala Luceafărul, cu gala „Royal Jazz Night”. Ediția din 2026 marchează și 20 de ani de la lansarea Bucharest International Jazz Competition. Festivalul se află sub Înaltul Patronaj al Casei Regale din 2005 și a fost primul eveniment din România care a primit această distincție. Biletele sunt disponibile pe iaBilet.ro.
Evenimente
Un festival turcesc lângă Arena Națională
B365 scrie că Anatolian Food Fest are loc în București, în curtea Arenei Naționale, la intrarea Maior Coravu, între 3 și 5 iulie. Intrarea este liberă. Festivalul este deschis vineri între 15:00 și 22:00, iar sâmbătă și duminică între 10:00 și 22:00. Vizitatorii pot încerca preparate anatoliene, precum katmer, künefe, gözleme, kebaburi, baclavale și înghețată turcească. Pe lângă mâncare, programul include muzică turcească live, dansuri tradiționale și un spectacol cu derviși rotitori. Evenimentul are și o componentă caritabilă: banii strânși vor fi direcționați către campaniile umanitare ale Fundației Tuna.
