Săptămâna asta aflăm despre un atlas care pune pe hartă drumurile personajelor din romane, privim misiunea Apollo 11 minut cu minut cu ajutorul materialelor din 1969 și aflăm despre roboții umanoizi din Beijing, care au alergat suta de metri mai repede decât Usain Bolt, dar apoi s-au izbit de perete. Aflăm de ce câinii recunosc emoțiile de pe fețele oamenilor, cum a folosit o regină legenda regelui Arthur ca să pară mai britanică decât era și de ce 20 de minute pe bicicletă fac cât un somn de 90 de minute. Plus eugenia care refuză să dispară și întrebarea cine e responsabil atunci când un chatbot îndeamnă la violență. La capitolul ieșit din casă, Balkanik Festival ține trei zile în Parcul Tei, lângă Cluj se deschide un muzeu construit de la zero et caetera.
Una, alta
Călătoriile din romane, desenate pe hărți adevărate
Patru lucruri foarte drăguțe din newsletterul deepculture de săptămâna asta.
Uneori e greu să-ți imaginezi traseul unui personaj doar din paginile unei cărți. De cele mai multe ori, nici măcar nu te gândești la asta. Iar aici intră în scenă Reading Maps, care pune personajele pe hartă. Site-ul trasează pe un atlas interactiv drumurile străbătute din romane și filme, de la Odiseu și Dracula la personajele din „Moby-Dick” sau „Fructele mâniei”. Poți filtra hărțile după carte ori film, după felul călătoriei, pe mare, pe râu, pe șosea sau pe calea ferată, pe uscat sau prin Mediterana, după teme precum thriller, supraviețuire, exil și maturizare, dar și după loc. Catalogul include foarte, foarte multe titluri cunoscute. Apar și expedițiile reale ale lui Marco Polo, Darwin și Shackleton. Site-ul are și jocuri, plus un newsletter.
Streamingul tău, rearanjat ca o videotecă de cartier
Dacă îți lipsește senzația de a alege un film direct de pe raft, BingeBrowse, cunoscut anterior ca BingeBuster, încearcă să o recreeze pentru streaming. Îți alegi serviciile la care ai abonament și intri într-o videotecă 3D, unde filmele sunt așezate pe genuri. Poți lua virtual o casetă, vedea trailerul și apoi ajunge direct pe platforma unde rulează filmul. Site-ul se poate conecta și la biblioteci personale din Plex, Jellyfin sau Emby, iar datele rămân pe dispozitivul tău. Pentru că versiunea 3D are nevoie de JavaScript și WebGL, există și una simplă, în format text: un index alfabetic cu 1.195 de filme, fiecare cu pagină proprie, distribuție, rezumat și serviciul pe care poate fi văzut. Catalogul fix se oprește la anul 2005. Proiectul este făcut de fani și nu este afiliat oficial platformelor de streaming.
193 de tooluri adunate care-ți fac munca ușoară. O să vezi!
Pentru multe calcule și operațiuni mărunte nu ai nevoie de o aplicație separată sau de un site încărcat cu reclame. Normal Tools adună într-un singur loc 193 de instrumente care pot fi folosite fără cont și fără instalare. Sunt organizate pe categorii precum text, programare, design, bani, fișiere, construcții, hardware, planificare și generatoare de nume. Găsești contoare de cuvinte și caractere, instrumente pentru formatarea JSON, generatoare de parole și coduri QR, calculatoare pentru credite, bacșișuri și taxe, dar și unelte care unesc sau separă PDF-uri. Mai sunt estimatoare pentru vopsea, gresie și lemn, teste pentru gamepad sau zonele moarte ale ecranului, verificarea numărului de declanșări ale unui aparat foto și chiar calculatoare pentru aluatul de pizza sau raportul dintre cafea și apă. Aproape toate funcționează direct în browser, iar datele introduse nu sunt salvate.
Misiunea Apollo 11, pas cu pas
Dacă vrei să urmărești Apollo 11 ca și cum misiunea s-ar desfășura acum, Apollo in Real Time, proiect creat de Ben Feist, pune laolaltă materialele originale din 1969 și le sincronizează după timpul real al misiunii, Ground Elapsed Time. Site-ul include toate filmările din Mission Control, transmisiunile TV și imaginile realizate la bord, aproximativ 2.000 de fotografii, 11.000 de ore de înregistrări audio din centrul de control, 240 de ore de comunicații dintre Pământ și echipaj, sunetul înregistrat la bord, 15.000 de replici care pot fi căutate, comentarii făcute după misiune și informații despre probele lunare. Cele 50 de canale audio din Mission Control au fost digitizate și restaurate recent și pot fi ascultate aici de public pentru prima dată. Poți porni experiența cu un minut înainte de lansare sau poți alege varianta „live”, sincronizată cu ora curentă.
Prețul foamei pe care femeile au învățat să o ignore
Medicul obstetrician Sarah Berg povestește în Aeon că, la 11 ani, înainte să înceapă gimnaziul, a hotărât să mănânce cât mai puțin. Ajunsese să nu mai poată urmări bine conversațiile, iar mama unei prietene i-a lăudat apoi „noua siluetă”. Ideea eseului este că foamea poate deveni pentru multe femei o prezență constantă, care consumă din atenție și din energia mentală. Experimentul început de Ancel Keys în 1944, pe 36 de bărbați, arăta că, atunci când oamenii mănâncă prea puțin, gândurile lor se întreaptă mereu către mâncare, chiar dacă inteligența nu scade. Cercetări ulterioare au descoperit că femeile care își limitează alimentația se confruntă cu probleme de memorie de lucru, de atenție și de adaptare mentală. Berg vorbește și despre medicamentele GLP-1, care reduc senzația de foame, dar citează și o analiză din Lancet potrivit căreia, după încheierea tratamentului, oamenii pun la loc, în primul an, aproximativ 60% din greutatea pierdută.
Și de-aia consider că slăbitul prin înfometare e o mare tâmpenie. E OK să fii slab, dar depinde și cum ajungi la rezultatul ăsta, cât sport faci, câtă masa musculară ai (și câtă îți rămâne după tot procesul de slăbire) și cum te asiguri că-i dai corpului substanțele nutritive de care are nevoie. Mai bine consumi 3.000 de calorii și arzi tot 3.000 (prin mișcare, prin sport) decât să consumi 1.700 și să arzi tot 1.700. Vei fi mereu flămând și leșinat. Super rezultat, ce să zic.
Eugenia, pseudoștiința care refuză să dispară
Dan Falk scrie în Nautilus că eugenia, considerată după al Doilea Război Mondial o pseudoștiință compromisă, reapare astăzi în discursul public. Cuvântul a fost inventat în 1883 de Francis Galton, vărul lui Darwin, care împărțea oamenii într-o presupusă ierarhie a raselor. În Statele Unite, asemenea idei au influențat legea imigrației din 1924 și hotărârea Buck v. Bell din 1927, iar între 60.000 și 70.000 de americani au fost sterilizați cu forța în cel puțin 30 de state. După război, nu toate publicațiile eugeniste au dispărut imediat, ci unele și-au schimbat numele. Antropologa Rebecca Sear spune că asistăm acum la o revenire puternică a eugeniei, alimentată de declarații politice despre „genetică” și de companii precum cea care făcea reclamă în metroul din New York pentru selecția embrionilor în funcție de IQ. Genetica actuală nu susține însă ideea că rasele umane ar avea o bază biologică distinctă. Asta ca să fie clar.
Regina care l-a angajat pe Merlin ca specialist în imagine
Cu mult înainte să existe consultanți de imagine, o regină de origine germană a folosit legenda regelui Arthur pentru ca dinastia ei să pară mai britanică, povestește Amy Louise Blaney în Smithsonian Magazine. Casa de Hanovra ajunsese pe tron în 1714, dar mulți supuși o priveau cu neîncredere, în timp ce iacobiții susțineau o dinastie rivală. În 1735, Caroline de Brandenburg-Ansbach a comandat în grădinile palatului Richmond o construcție gotică acoperită cu stuf și plină de personaje din ceară, numită Peștera lui Merlin. Un critic a considerat-o o colecție de păpuși bizare, iar opoziția s-a folosit de asta ca să-l ironizeze pe premierul Walpole. Proiectul a fost ridiculizat, dar mesajul politic era că familia regală voia să se lege simbolic de trecutul legendar al Britaniei.
„Stimate domnule doctor” chiar contează
Felul în care îi scrii medicului pe portalul clinicii te ajută să primești un răspuns. Nautilus prezintă un studiu publicat în JAMA Network Open, în care Mitchell Tang, de la Columbia, a analizat peste 3,6 milioane de mesaje trimise de mai mult de 500.000 de pacienți între 2021 și 2023. Mesajele sunt văzute mai întâi de asistenți, care hotărăsc ce ajunge mai departe la medic. Pacienții din grupuri defavorizate primeau mai rar răspunsuri, iar felul în care scriau explica o parte a diferenței: 48% în cazul pacienților de culoare față de cei albi, 35% la hispanici și 60,5% la persoanele cu studii până la liceu. Chiar și o formulă politicoasă precum „Stimate domnule doctor” creștea șansele de răspuns. Autorii cred că inteligența artificială ar putea ajuta la formularea mesajelor, dar afirmă că și ea poate reproduce aceleași prejudecăți.
Câinii citesc emoțiile de pe fața ta
Câinii pot deosebi emoțiile de pe fețele oamenilor, iar cercetătorii au observat asta și în activitatea creierului. O echipă de la Universitatea din Viena a scanat creierele a 12 câini care priveau fotografii cu chipuri umane, apoi a analizat imaginile cu metode de învățare automată, relatează Reuters. Cortexul temporal și nucleul caudat, zone legate de procese cognitive complexe și de recompensă, s-au activat mai ales la fețele unor străini fericiți. Furia, frica și tristețea nu au produs aceeași reacție, dar analiza întregului creier a găsit tipare diferite pentru fiecare emoție. Studiul a fost publicat în iScience. Laura Cuaya spune că apropierea evolutivă dintre câini și oameni i-a ajutat să ne citească expresiile. Există însă o limită a studiului, pentru că toți câinii testați erau animale de companie crescute în familii pline de afecțiune.
Patru ani de filmare pentru povestea adevărată a unui rege leu
Regizorul Jon Favreau, cunoscut pentru „The Lion King”, și producătorul executiv Mike Gunton, de la BBC Studios, spun povestea reală a unui pui de leu numit Kio. Trailerul publicat pe YouTube prezintă un serial filmat timp de patru ani, construit în jurul familiei, pierderii, speranței și curajului. Camerele îl urmăresc pe Kio de când este un pui vulnerabil până când ajunge un leu puternic, capabil să fie lider. Pe parcurs, trece prin pierderi, prin exil și prin lupte cu rivalii, toate legate de supraviețuire. Producția combină o narațiune apropiată de filmul de ficțiune cu tehnici moderne de documentar de natură. Scopul este urmărirea întregului proces de maturizare a unui leu (iese din clișeul momentelor spectaculoase) și să arate pas cu pas cum devine Kio lider.
Roboții au doborât recordul lui Bolt. Problema e la oprire
La Beijing s-a desfășurat a doua ediție a World Humanoid Robot Games, cu 51 de probe, de la kickboxing și tenis de masă până la fotbal, și cu roboți proveniți din 16 țări. Totuși, cei mai mulți roboți umanoizi participanți sunt fabricați de companii chineze. Scientific American notează că doi dintre ei au parcurs 100 de metri în 9,47 și 9,39 secunde, timpi mai buni decât recordul mondial al lui Usain Bolt, dar apoi s-au izbit de peretele protejat de la capătul pistei. Un robot a luat foc, iar altul a intrat în masa juriului în timpul probei de haltere. X-Humanoid a avut atât cel mai rapid robot, cât și unul care a depășit un record uman la săritura în înălțime de pe loc. Rodney Brooks, profesor emerit la MIT, spune că o performanță impresionantă într-o singură probă nu înseamnă că robotul are competențe generale comparabile cu ale unui om. Totuși, un alt robot a reușit să joace tenis cu un om și să reacționeze la mișcări neprevăzute.
Detoxul digital funcționează, dar nu așa cum credeai
Kostadin Kushlev, profesor de psihologie la Georgetown, explică în Psyche ce spun studiile despre pauzele de la tehnologie. Cercetările arată că renunțarea pentru o vreme la rețelele sociale poate îmbunătăți sănătatea mintală, iar mai puține notificări pot să diminueze nivelul de stres. În schimb, nu există dovezi că perioadele mai lungi de abstinență din weekend ar avea un efect special. Rezultate mai bune apar în acțiuni moderate, dar susținute pentru o perioadă de cel puțin două săptămâni. Într-un studiu din Germania, oamenii care au limitat folosirea telefonului la o oră pe zi timp de o săptămână au obținut rezultate asemănătoare cu cei care au renunțat complet, iar beneficiile au fost mai de durată. În experimentul numit „dumbphone”, blocarea accesului la internetul mobil pentru două săptămâni a dus la „eliberarea” a aproximativ 2,5 ore pe zi și a îmbunătățit atenția într-o măsură comparată de cercetători cu recuperarea a zece ani de declin cognitiv.
Creierul nu „citește” lumea, ci o ghicește dinainte
Creierul primește permanent foarte multe informații și trebuie să le simplifice ca să le poată procesa. Quanta Magazine prezintă un model teoretic publicat în Nature Reviews Neuroscience de Lisa Feldman Barrett, de la Northeastern, și de Earl Miller, de la MIT. Teoriile mai vechi comparau creierul cu un sistem de dosare: apar detalii senzoriale, iar creierul caută în memorie un model potrivit. Cei doi propun o teorie destul de diferită, poate chiar opusă. Ei afirmă că creierul anticipează și aplică dinainte categorii asupra lumii, inclusiv în funcție de nevoile corpului, înainte să devenim conștienți de ceea ce vedem. Aceeași zgârietură poate părea neimportantă acasă, dar îngrijorătoare în iarba înaltă, iar un măr stricat poate părea acceptabil dacă ești foarte flămând. În cortexul vizual, aproximativ 90% dintre sinapse servesc semnale de feedback, iar categorizarea ar avea loc în întregul sistem nervos.
Omul care a privit omenirea de la două miliarde de ani distanță
În 1930, Olaf Stapledon a publicat „Last and First Men”, o istorie imaginară a viitorului spusă de un om din a 18-a etapă a umanității, aflată la două miliarde de ani de noi. Matthew De Abaitua explică în The MIT Press Reader, într-un fragment din introducerea la ediția Radium Age, că romanul nu urmărește personaje și locuri, ci civilizații întregi care apar și dispar. Stapledon îl numea „un eseu de creare de mit”. Apar aici multe idei devenite ulterior familiare în SF: X-Men, sfera Dyson, telepatia din „Dune”, Luna distrusă din „Seveneves” sau multiversul lui Borges. Stapledon fusese brancardier voluntar în Primul Război Mondial, iar o noapte din 1915, petrecută privind Calea Lactee, i-ar fi dat perspectiva cosmică din care și-a construit cărțile. Medalia Croix de Guerre a rămas, în schimb, uitată într-un sertar.
Cine păzește știința? Uneori, presa
Ce se întâmplă atunci când jurnaliștii investighează chiar lumea științifică din care își iau informațiile? Un studiu publicat în Media and Communication și prezentat de ScienceAlert a intervievat 15 jurnaliști de știință din Spania, din Portugalia și din America Latină. Aproape toți au subliniat efectele concrete ale anchetelor lor: schimbări de reguli, recunoașterea unor abuzuri, proteste sau mai multă transparență. Investigațiile au pornit de la surse interne, de la documente oficiale, de la informații de la cititori și de la materiale de pe Retraction Watch. Printre teme s-au numărat hărțuirea sexuală în centre de cercetare din Argentina, influența industriei tutunului și a companiilor farmaceutice și cumpărarea de afilieri universitare în Arabia Saudită. Jurnalismul de acest tip rămâne greu de realizat. Are puține resurse, cere mult timp și poate genera ostilitate sau cenzură.
Ce ne spun nopțile despre dependența noastră de lumina artificială
O imagine a Pământului noaptea, văzut din spațiu în tonuri de albastru închis și de galben, a fost punctul de plecare pentru o carte. Autoarea povestește în Literary Hub cum a recunoscut pe hartă orașe ca Paris, Delhi, Johannesburg sau linia luminoasă a Nilului și cum și-a dat seama că și noaptea are propria sa istorie. Cartea „Transforming Night” începe cu astronomii, printre primii care au observat problemele provocate de lumina artificială. Observatorul Național din Mexic a fost mutat de patru ori între 1867 și 1969 pentru a evita lumina tot mai puternică a orașelor. Odată cu LED-urile, iluminatul a devenit mai intens și mai alb. În Hong Kong, autoarea vorbește despre un „amurg artificial” aproape permanent. La poluarea luminoasă de la sol s-au adăugat sateliții: în iunie 2026 erau activi peste 16.000, dintre care 10.634 aparțineau rețelei Starlink. Autoarea susține ideea de „dreptate luminoasă”, adică un acces echitabil atât la lumină, cât și la întuneric.
Liniștea care nu e chiar tăcere
Cum ar fi să mergi undeva fără un traseu clar, fără o destinație și fără muzică în căști? Filmul de nouă minute „Avoesis”, realizat de Mykhailo Bogdanov și publicat de Psyche, susține că rătăcirea fără scop poate crea spațiul în care apar gânduri pe care nu le auzim atunci când suntem ocupați sau distrași. Titlul vine de la ecologul Liam Heneghan, care a inventat cuvântul pentru un tip de liniște ce nu înseamnă pur și simplu absența sunetelor. Bogdanov combină interviuri cu Heneghan și cu preotul și scriitorul catolic Edward Tverdek cu imagini inspirate de cele 40 de zile petrecute de Iisus în pustiu. Astfel, ideea de a te îndepărta temporar de scopuri și de distrageri capătă și o dimensiune spirituală, pe lângă cea psihologică. Producătoarea filmului este Katarzyna Pomian Bogdanov.
Un roman din 1940 ne arată unde se oprește inteligența artificială
Billy J. Stratton povestește în The Conversation un experiment făcut cu studenții săi la un curs de literatură Southern Gothic. Le-a cerut să folosească inteligența artificială pentru a descrie „atmosfera emoționantă” dintr-o scenă din „The Heart is a Lonely Hunter” (1940), de Carson McCullers, în care Spiros Antonapoulos este trimis într-un azil, iar John Singer rămâne singur. ChatGPT a generat o analiză rece și generală și a greșit un detaliu: a spus că personajul pleacă cu trenul, deși în roman este un autobuz. La a doua sarcină, AI-ul trebuia să imagineze o scenă nouă și l-a făcut pe Singer să vorbească despre mai multe subiecte, deși personajul este surd. Concluzia lui Stratton este că tehnologia, fără corp și fără o experiență trăită, are limite în înțelegerea empatiei. El consider că studenții trebuie să-și păstreze imaginația, intuiția și capacitatea de reflecție.
Schiller, muzeele și dreptul la frumos
Un tablou poate fi folosit și pentru învățarea unei limbi. Veronica Alvarez, director la Create CA, a folosit „Natură statică cu mere” de Cézanne ca să predea cuvântul „apple” (măr) într-un program de engleză la Getty Museum din Los Angeles, fapt ce a generat o discuție despre artă. De aici pornește Marco Elvis Joven Domínguez într-un articol din JSTOR Daily și ajunge la „Scrisori despre educația estetică a omului” (1795), în care Friedrich Schiller spune că libertatea are nevoie și de educație estetică. După Revoluția Franceză, el considera că accentul pus pe rațiune neglijase simțirea. Schiller vorbește despre un „impuls senzorial” și un „impuls formal”, pe care arta le poate echilibra prin „impulsul de joc”. Problema este accesul. Nu toți elevii ajung în muzee, deși astfel de experiențe îi pot familiariza cu lumea artei și cu formele de capital cultural.
Douăzeci de minute pe bicicletă fac cât un somn de 90 de minute
Pentru cine a dormit prea puțin înainte de un examen, un studiu sugerează că puțină mișcare poate ajuta memoria aproape la fel de mult ca un somn scurt. Nautilus prezintă o cercetare publicată în Proceedings of the National Academy of Sciences și coordonată de neurologi de la Universitatea McGill din Canada. Cei 54 de adulți sănătoși, cu vârste între 18 și 35 de ani, au fost ținuți treji timp de 30 de ore. După aceea, unii au dormit 90 de minute, în timp ce alții au pedalat 20 de minute pe o bicicletă staționară, iar grupul de control a stat pe bicicletă fără să facă niciun efort. Participanții au privit mai multe fotografii și au fost testați după trei zile. Atât cei care dormiseră, cât și cei care făcuseră mișcare și-au amintit semnificativ mai multe imagini. Datele EEG sugerează însă că cele două metode funcționează diferit: somnul reface resursele creierului, iar efortul fizic îl ajută să folosească mai eficient resursele rămase.
Cine e responsabil atunci când chatbotul îndeamnă la violență
Jess McHugh pornește în Noema de la cazul Paladin Press, editura dată în judecată după ce manualul „Hit Man” a fost folosit de James Perry într-o triplă crimă din 1993, și ajunge la întrebarea dacă pot companiile de AI să invoce Primul Amendament pentru textele produse de modelele lor. Avocatul Jay Edelson, care reprezintă părinții unui adolescent mort după mai multe luni de conversații cu un AI, susține că un chatbot poate trece de la informare la coerciție, deoarece imită empatia și își adaptează răspunsurile la vulnerabilitățile persoanei. Adam Kunz observă însă că, juridic, coerciția presupune intenție, iar un AI nu are deocamdată o intenție proprie. Constituționalistul Eugene Volokh vorbește, în schimb, despre riscul de cenzură. Articolul pune în discuție aceeași problemă a răspunderii și în cazul armelor printate 3D și al dronelor autonome.
Expoziții
Cinci decenii de tabere de creație, într-o singură sală
Pe 26 august, la ora 18:00, se deschide expoziția „Tescani 50”, organizată la Muzeul Național al Țăranului Român împreună cu Muzeul Național „George Enescu”, secția „Dumitru și Alice Rosetti Tescanu – George Enescu”. Potrivit site-ului M.N.T.R., expoziția reunește lucrări ale artiștilor români contemporani care au participat, în ultimii 50 de ani, la taberele de creație de la Tescani, începute în 1976. Conacul familiei Rosetti Tescanu, livezile de meri, aleile cu plopi, capela Sf. Gheorghe și Merăria, cu galeria de la parter, au devenit în timp teme recurente pentru pictorii care lucrau acolo în aer liber. Printre numele asociate taberelor se află Ilie Boca, Horia Bernea, Andrei Pleșu, Johnny Răducanu, membri ai Grupului Prolog și mezzosoprana Viorica Cortez. Expoziția poate fi vizitată până pe 27 septembrie, în Sala Tancred Bănățeanu.
Noaptea Muzeelor la Sate
Pe 29 august are loc a patra ediție a Nopții Muzeelor la Sate. Sunt înscrise peste 165 de muzee, colecții și alte obiective de patrimoniu rural, dintre care 13 în Republica Moldova, potrivit AGERPRES. În acea seară, publicul poate vizita colecții sătești, case memoriale, conace, gospodării tradiționale, situri arheologice, biserici, mori, fierării și ateliere de meșteșugari. Evenimentul continuă proiectul Ecosistemelor Muzeale Rurale Vii, început anul trecut în Țara Făgărașului, Țara Hațegului, Depresiunea Crasna, Valea Crișului Negru și zona Tulcea. Anul acesta apare și un al șaselea ecosistem, la Coronini, în Caraș-Severin, unde va exista un nou punct muzeal lângă Cetatea Ladislau și o rezidență artistică rurală. Evenimentul este organizat de Asociația Da’DeCe.
Cinci zile în care artistul îți explică singur expoziția
Dan Perjovschi va face tururi ghidate în ultimele cinci zile ale expoziției „DRAFT pentru o retrospectivă comună”, deschisă la ARCUB, Hanul Gabroveni. Curatorial anunță că, între 26 și 29 august, tururile încep la ora 18:30, iar în 30 august, ultima zi a expoziției, sunt programate două, la 15:00 și 17:00. Perjovschi vorbește direct cu publicul despre cei 40 de ani de activitate ai săi și ai Liei Perjovschi, pornind de la arhive, de la desene, de la idei și de la observații despre societate. Expoziția este prezentată pentru prima dată în România și marchează patru decenii de activitate artistică neîntreruptă pentru cei doi. Lucrările ocupă toate spațiile Hanului Gabroveni, de la subsol până la etajul 1. Programul de sâmbătă și duminică este între 11:00-21:00, cu ultimul acces la ora 20:00.
Eveniment
Trei zile de muzici ale lumii pe malul Lacului Tei
Balkanik Festival – Home of World Music ajunge la ediția a 13-a și are loc în Parcul Tei, între 28 și 30 august. Spotmedia anunță că vineri porțile se deschid la ora 16:00, iar sâmbătă și duminică la 12:00. Vineri, fanfara Kristijan Azirović Orkestar pornește în alai din Obor spre parc și deschide apoi Lake Stage, urmată de Shiran & Bakal și Ladaniva. Sâmbătă are loc premiera proiectului Romica Puceanu Reimagined, la 30 de ani de la moartea artistei, iar pe scenă mai urcă Baba Zula și Taraf de Caliu. Duminică sunt programați Bubliczki, Cümbüş Cemaat și Zdob și Zdub. Programul mai include cântece ceremoniale Huni Kuin din Amazon, un jam session lăutăresc, instalații, un târg cu peste 45 de creatori, ateliere, plimbări cu SUP pe lac și două petreceri After Dark.
Teatru
Shakespeare pe iarbă, la Mogoșoaia
În ultimul weekend de vară, Palatul Brâncovenesc de la Mogoșoaia găzduiește două spectacole de teatru în aer liber, potrivit B365. Pe 29 august, de la ora 19:00, se joacă „Neguțătorul din Veneția”, iar pe 30 august, tot de la 19:00, „Batista Desdemonei”. Sunt ultimele reprezentații din această serie, organizată de Centrul de Cultură „Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului”, iar accesul publicului este gratuit. Pe 16 august, Curtea de Onoare a palatului a fost amenajată pentru „Romeo și Julieta”, în regia Ancăi Sigartău. Spectacolul s-a jucat direct pe peluză, iar actorii și spectatorii au stat în același spațiu, ceea ce a făcut ca limita obișnuită dintre scenă și public să fie mult mai puțin vizibilă.
Muzeu
Un muzeu ridicat de la zero, la marginea Clujului
Pe 30 august, Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei deschide la Florești, la 9 km de Cluj-Napoca, MuTRA – Galeria istorică. Curatorial explică de ce proiectul este important: este prima clădire din România care adună în același loc toate funcțiile unui muzeu modern, de la depozite și laboratoare de restaurare la săli de expoziție, de cercetare și ateliere educative. Clădirea are 11.344 de metri pătrați utili pe trei niveluri, iar la demisol sunt zece depozite și zece laboratoare. Modelele au fost daneze: Moesgaard Museum și centrul de depozitare de la Vinge. Depozitele funcționează fără încălzire și răcire activă, iar varianta optimă poate merge integral pe energie fotovoltaică. Investiția este de 145,8 milioane de lei, dintre care 87,87 milioane provin din PNRR. În ziua inaugurării, intrarea este gratuită.
Film
Proiecții în avanpremieră pentru „Delta Sălbatică”
Documentarul „Delta Sălbatică” va avea proiecții în avanpremieră chiar în locurile în care a fost filmat, între 31 august și 4 septembrie. Potrivit News.ro, caravana Asociației România Sălbatică, susținută de Orange, organizează proiecții gratuite la Mila 23, pe 31 august la 20:30, la Tulcea, la Teatrul „Jean Bart”, pe 1 septembrie la 19:00, apoi la Mahmudia, Jurilovca și Sarichioi. La Mila 23, regizorul Dan Dinu, co-scenarista Codruța Florea și producătorul Matei Truța vor discuta cu publicul după proiecție, iar la Tulcea se deschide și o expoziție de fotografie. Filmările pentru documentar au durat cinci ani, iar narațiunea este asigurată de Medeea Marinescu. Lansarea în cinematografe este programată pentru 23 octombrie.
Foto: Flow
